Revamp: The Undead Story / Povestea nemuritorilor (2025)

Mi-a plăcut, mi-a plăcut! Nu mă interesează nici o scenă de bătaie în care se vedea clar că nu se atingeau, nu -mi pasă de povestea super întortocheată cu amintiri care se vor planta în viitor, dar pe care le ai deja, cu amintiri care chiar se plantează acum dar le aveai în trecut, cu întâmplări care pot să nu se întâmple, dacă nu știu ce sau cine intervine, dar ele sunt într-un trecut care a avut deja loc. Am amețit, dar nu vreau nici o critică. Mi-a plăcut rău. Evident, cel mai important motiv, ca la ”Prințul..., este că-mi place de mor perechea principală, în cazul ăsta, Boun și Prem, chiar dacă, au cam scârțâit, dar asta nu se pune. Îi iubesc. Și l-am revăzut cu mare drag pe drăcosul Barcode și pe gemeni, și pe Mark, care l-a primit în dar la sfârșitul serialului pe Junior. Și pe bunul și inimosul de Aun și pe puștiul de Stamp care are doar 21 de ani și l-a jucat pe fratele lui Punn și despre care nu știu nimic, dar se pune la plăcut maxim. Și nu se pune nici că iubiții mei aleg să trăiască într-un loc pustiu, doar ei doi și iubirea lor, pentru eternitate. Nu se pune, fiindcă eternitatea lor va dura puțin tare în aceste condiții, probabil își vor scoate ochii, dar nu se pune. Noi credem în iubirea eternă și în traiul în doi, pe vecie. Să-și fi luat cu ei barem un câine, o oaie de clonat, ceva. Dar, nu contează nimic, fiindcă mi-a plăcut serialul, pe bune. Și mi-s dragi toți. Oi mai fi uitat pe cineva, dar să mă ierte. De-abia l-am terminat și sunt emoționată. Mulțumesc, bunelor și frumoaselor și deșteptelor Rainbow love.