Blue Canvas of Youthful Days / Pânza albastră a tinereții (2024)

Multumesc .Mi-a placut cum s-a terminat.

Când serialul a fost retras prima dată, am suferit și am sperat că o să se redifuzeze – am fost foarte fericită când s-a întâmplat!
Nu știu dacă sunt singura care are sentimentul că BL-urile din China devin din ce în ce mai bune, cu povești mult mai complexe și actori incredibili!
Încă de la primul episod, am fost luată prin surprindere de complexitatea poveștii lui Qi Lu. M-am întrebat chiar dacă nu este puțin nedrept ca un tânăr să treacă prin atâtea și totuși să continue să zâmbească, chiar dacă e distrus în bucățele, să meargă pe o cale care nu e a lui. Apoi, Qin Xiao m-a lovit peste față și mi-a spus: „Ți-ai imaginat vreodată cum e să ai grijă de o persoană ca bunicul meu?” – adevărul este că nu m-am întrebat niciodată și viața nu m-a pus în această situație (sper din tot sufletul să nu ajung vreodată în asemenea moment). Qi Lu și Qin Xiao sunt similari – atât de similari încât doare. I-am simțit ca pe niște prieteni ai mei, sinceră să fiu – doi tineri prinși în realitatea cruntă: unul fiind abuzat fizic de cel care ar trebui să-l protejeze, iar Qin Xiao, cel care ar fi trebuit protejat de bunicul său, ajungând să inverseze rolurile.
Are rost să vă spun că povestea lui Tan Yin m-a dărmat pur și simplu? Zi Zhuo, un actor la început de drum, a reușit să transpună într-un personaj incredibil de complex o multitudine de sentimente contradictorii – abandon, singurătate, neputință, iubire neîmpărtășită, deznădejde – și să continue să zâmbească. Yang a fost un personaj revigorant într-un fel – a fost prezentat ca un adult capabil care a creat o punte între cei trei. Da, între cei trei, din punctul meu de vedere a fost schițat ca un salvator care aștepta să fie salvat la rândul său din singurătate, iar Tan Yin a fost persoana potrivită la momentul ușor nepotrivit. A încercat să se impună, să gândească „rațional” și să-și nege sentimentele fiind mânat de regret, însă a cedat și s-a lăsat „salvat”.
Povestea celor patru este dureroasă și are în centrul ei teme puternice și actuale. Persoanele mai sensibile ar trebui să o evite dacă nu pot privi serialul într-un mod realist și rațional.
Asta mi-a plăcut la serialul ăsta – cel mai bun serial al anului 2024 – nu s-a încercat deloc exagerarea poveștilor, forțarea sentimentelor trăite de personaje, nu au fost povești exagerate... abuzul există, abandonul există, dizabilitățile există, persoanele din comunitatea LGBTQ+ există, „vina supraviețuitorului” există, părinții posesivi există... totul e real.
Qi Lu s-a îndrăgostit primul, însă Qin Xiao a făcut-o mai puternic. Nu o să uit niciodată replica lui Qi Lu când și-a recunoscut sentimentele – nu o voi scrie, vă las să o descoperiți, dar a fost un moment intens. Xiao a mers, la propriu, până în pânzele albe pentru el și nu a regretat-o niciodată.
Yang a fost rațional până în momentul în care a fi rațional durea prea tare și acceptarea sentimentelor părea cea mai ușoară cale spre lumină.
Sunt curioasă - Helen, cum te-ai simțit traducând povestea lor? Pentru că, ai făcut o treabă grozavă.