The Heart Killers / În pat cu un asasin (2024)

Episodul asta a fost cu putine emotii! Multumesc

Multumesc.Un episod dragut.

Va multumesc petru episod ata de frumos sper sa mai am parte de asmenea seriale

Multumesc ptr.acest serial frumos cu actori frumosi !

O lună mai târziu de la terminarea difuzării, uitați-mă aici lăsând o recenzie pe măsură (fie ea bună sau rea).
Așteptările mele cu privire la acest serial au fost foarte ridicate datorită filmului după care s-a făcut adaptarea(foarte bun) și am sfârșit puțin dezamăgită. Mi-am dorit atât de mult să fie un serial grozav încât am fost dezamăgită de cele mai mici chichițe pe care, de obicei le ignor.
Pentru început, plotul a părut unul destul de promițător care trebuie să te țină în priză, geană pe acțiune și să nu știi la ce să te aștepți. Din păcate, nu a fost așa. Cel puțin pentru mine, din plot mă așteptam la ceva similar Not me, teme foarte serioase abordate, puțin dark, ceva romantism dar păstrând seriozitatea promisă însă, Shakespeare și-a făcut simțită prezentă mult mai mult decât m-aș fi așteptat.
Începutul serialului a fost unul superb, doi frați lucrând ca asasini plătiți pentru a face ceea ce legea nu putea. Fiecare venind cu câte o poveste, trăsături și caracteristici diferite. Fadewwwww fiind mai cu picioarele pe pământ, ancorat în realitate și foarte sceptic iar Bison fiind fix opusul lui, mai jucăuș, credul și ușor dus de nas. Cel mai mult am apreciat accentul care s-a pus pe relația dintre poliție și informatori și mai ales despre realitatea asasinilor plătiți care, de cele mai mult ori sunt victimele celor în care au cea mai mare încredere și ajung într-o situație jalnică din care le este dificil să iasă. Kant informatorul poliției, a fost descris ca fiind un frate mai mare responsabil, dispus să facă orice pentru siguranța fratelui său mai mic iar Style (cel care a fost, comportamental cel mai unic)un tip carismatic, vesel și care a fost folosit fără milă de prietenul său.
Relația dintre cei doi frați a fost una solidă, foarte ancorată în realitate -- un frate exercitându-și mai mult autoritate în schimb celălalt fiind mai „instabil”. În ceea ce îi privește pe cei doi prieteni, pot spune cu mâna pe inimă că Kant a fost un manipulator perfect care a ajuns să se îndrăgostească iremediabil de cel pe care, credea că-l joacă pe degete.
Știu că marea majoritate au fost impresionați de povestea lui Fadel și Style, mai ales că pe Dunk l-a ajutat foarte mult rolul. Însă, chiar dacă Joong a jucat impecabil un tip pasiv/agresiv desăvârșit care închisese într-un sertar îndepărtat al sufletului său tot ce ținea de iubire și trauma despărțirii de fostul său iubit și pierderea familiei sale, Dunk nu m-a dat pe spate în totalitate deoarece rolul lui Style era un Dunk dar puțin mai prostuț. Într-adevăr, povestea lui Fadel a fost emoționantă și comportamentul său a fost on point, a fost vorba în relația lor nu doar despre cedare și impulsivitate ci și despre acceptare prezentului, privirea spre viitor și lăsarea trecutului în urmă.
KantBison a fost dincolo de așteptările mele, poate datorită faptului că îmi place First însă, chiar și așa, Khao a evoluat frumos de la ultimul proiect. Khao a fost mult mai sigur pe el și pe rolul său, a fost expresiv, a servit nebunia personajului său în schimb ce First a jucat rolul informatorului foarte bine, dând informația, riscându-și pielea dar niciodată riscând siguranța lui Bison nesăbuit. Kant a încercat să-l seducă pe Bison dar a sfârșit fiind el cel sedus mai mult.
Nu vreau să vorbesc despre desfășurarea propriu-zisă a acțiunii pentru că unele lucruri și evenimente n-au avut sens, spre exemplu, momentul în care Kant l-a dus acasă pe Bison, a fost cringulescu datorită reacției și a dialogului dintre el și Fadel. Te duci într-o misiune să-l „mierlești” pe unul dar ulterior totul devine un dialog plin de o comedie penibilă. Prietenul tău cel mai bun îți spune că e informatorul poliției și că tu ți-ai pus-o cu un asasin plătit și dai senzația că-ți vine să râzi de parcă, să fi băgat într-o situație de genul e ceva complet amuzant și bineînțeles lista poate continua.
În jurul episodului 9-10 am simțit că lucrurile au început cu adevărat să se miște, când adevărul a ieșit la iveală și cei patru s-au pus în mișcare precum o echipă. Pentru mine Bison a fost instabil mintal (fight with me) datorită urii care pusese stăpânire pe sufletul său odată cu moartea familiei sale - lucrul ăla mi-a plăcut foarte mult, nebunia personajului, atât de nebun încât ar fi fost oricând capabil să-l distrugă pe Kant din cauză că l-a mințit, același Kant de care fusese impresionat de devotamentul său. Un punct esențial în evoluția lui Bison ca personaj a fost marcat de faptul că, l-a dus pe Kant l-a casa familiei sale de pe insulă - un loc de care el era legat emoțional și locul în care lucrurile s-au așezat pentru toți. Un alt lucru plăcut, a fost căderea zidurilor construite în jurul lui Fadel la magazinul SH, acela fiind punctul culminant pentru el - Style și cu el în pericol, același Style care i-a spus că ar vrea să moară într-un tricou crop și în continuare, el și-a făcut griji doar pentru Style fără ca măcar să realizeze acel lucru. Pe tot parcursul serialului am asistat la o confruntare puternică între Kant și Fadel, doi bărbați puternici, nesăbuiți, periculoși și îmblânziți de doi tipi cu capul în nori. (deși s-a făcut un meme pe seama momentului în care rana lui Style era curățată, acel moment mi-a dat încredere că Dunk o să evolueze și nu o să fie cărat la nesfârșit de Joong).
De la confruntarea dintre Fadel și Kant, am trecut la o confruntare între frați, la acceptarea adevărului privind sentimentele dintre ei și decizia de a lucra împreună pentru atingerea scopului a fost doar un pas, pas important dar greu de atins și acceptat. Într-un cerc închis, toți patru au fost folosiți la rândul său de altcineva alături de Keen și Thanon dar au reușit să iasă din acel cerc vicios, chiar dacă cu greu și cu sacrificii mărețe. Trebuie să recunosc că s-ar fi simțit nedrept dacă cei doi nu ar fi ajuns în spatele gratiilor după câte au făcut dar mult mai impresionant a fost că Style și Kant chiar s-au gândit să intre în pușcărie pentru ei și i-au așteptat.
Mi-au plăcut Keen și Thanon, mi-a plăcut și relația dintre ei, mi-a plăcut și căpitanul deși a fost un personaj mixt, Babe a fost de excepție (Ken e foarte promițător și sper să apară în mai multe seriale cu roluri micuțe pentru a strânge experiență), MAMA a fost dincolo de orice așteptări (trebuie să recunosc că am simțit pe la început că ar fi capabilă de multe dar chiar atât de malefică, genial).
Deși eu am un „os” împotriva GMM, m-am bucurat să văd că au reușit să pună ambele cupluri în aceeași lumină, să le ofere povești bune și să prezinte evenimente din mai multe perspective.
Serialul a fost bun și nu prea, dacă privești doar partea de manipulare, abandon, probleme cu legea, sociale etc poate să fie ceva dar comedia a fost prea multă, BDSM-ul din partea lui Bison nu cred că și-a avut neapărat locul, nici naivitatea excesivă a lui Style... Pentru mine a fost ridicat serialul de First și Khao care au strălucit și de Joong care continuă să evolueze și o face într-un ritm total diferit de Dunk iar chestia asta nu o să se termine neapărat bine.
Sper totuși că proiectele viitoare ale lui First și Khao să fie tot în direcția asta. (cat for cash nu-i tocmai my cup of tea)