— Ce face acum?
În clipa în care a intrat în sala pregătită pentru banchet, sprâncenele lui Asgail s-au încruntat de la prima privire.
Hayden era pe punctul să-l sărute pe Yohan.
Se aplecase peste trupul lui firav, cu chipul atât de aproape, încât nu exista nicio scuză plauzibilă.
Pentru un Omega care a făcut sex cu un membru al familiei regale, o asemenea purtare putea fi considerată o crimă pedepsită cu moartea.
Chiar dacă bărbatul era străin.
Vocea lui Najima l-a readus însă la realitate.
— Alteța Voastră.
Toți cei adunați în jurul ei s-au înclinat primii.
Asgail a înaintat, ignorând intenționat plecăciunea umilă a lui Yohan din spatele lui Hayden.
Și totuși, când a trecut pe lângă el, și-a retras instinctiv feromonii.
Pur și simplu pentru că Yohan se temea de el mai mult decât de oricine.
Ultimul lucru pe care și-l dorea era ca Omega să intre în panică într-un asemenea moment.
Asgail s-a încruntat, mustrându-se pentru acea urmă de compasiune.
"Compasiune?"
Gândul l-a surprins.
Să simtă așa ceva pentru un Omega...
Apoi și-a dat seama că aceeași nelămurire se aplica și emoției pe care o simțea față de Hayden.
De ce îl deranja atât de mult?
"De ce ar conta atât de mult Omega acela?"
Palatul era plin de Omega care puteau fi înlocuiți.
Dacă nu erau suficienți, puteau fi aduși alții.
La asta serveau, până la urmă.
Să dea moștenitori familiei regale.
"Yohan să aibă copilul meu?"
Gândul i-a fulgerat prin minte.
În aceeași clipă, a observat ceva în dreapta.
Dincolo de Najima, aflată la dreapta lui, și de Shadia, la stânga, Hayden s-a aplecat spre Yohan și i-a șoptit ceva.
Asgail a simțit cum i se încinge pieptul.
Și nu s-a oprit aici.
Când Yohan a ezitat înainte să se așeze, Hayden s-a grăbit imediat să ia loc lângă el.
Asgail nu avea de gând să permită asta.
— Hayden.
— Da, Alteța Voastră.
Hayden a răspuns cu o promptitudine și o politețe enervant de perfecte.
Iar asta nu a determinat decât să-l enerveze și mai tare pe Asgail.
— Stai lângă Shadia.
Shadia și ceilalți l-au privit surprinși, dar Asgail nu și-a schimbat hotărârea.
— Dacă nu vrei, pleacă.
— Alteță...
A ignorat până și protestul slab al lui Shadia.
După ce a reușit să-i separe pe Yohan și Hayden, Asgail a simțit, în sfârșit, puțină ușurare.
Curând era adusă mâncarea, iar în atmosfera încordată Najima a vorbit prima.
— Vă mulțumesc pentru această cină, Alteță.
Au urmat formulele fireşti de politețe, dar Asgail abia le auzea.
Privirea i-a rămas asupra lui Yohan, așezat la capătul mesei.
"De ce încearcă să nu plângă?"
Yohan se străduia să-și stăpânească emoțiile.
Asgail și-a dat seama imediat că își ținea lacrimile în frâu.
S-a încruntat și și-a ridicat paharul, când vocea lui Najima s-a auzit din nou.
— Ai studiat în Italia, aşa e? Am auzit că ai și cântat acolo.
— Da. Dacă mi se oferă ocazia, mi-ar plăcea să cânt și pentru Alteța Sa.
Yohan și-a ridicat capul.
Asgail s-a oprit o clipă.
Dar privirea lui Yohan era ațintită asupra lui Shadia.
Deși chipul îi era încă tulburat de lacrimi, nu-și putea lua ochii de la ea.
Apoi privirea lui Yohan s-a mutat.
Asgail și-a îndreptat din nou atenția spre el și și-a obligat expresia să rămână neutră.
Simțea ochii lui Yohan asupra lui.
Un fior neobișnuit i-a trecut pe piele.
Nu a mai simțit niciodată așa ceva.
Și-a dres glasul, a luat o gură de apă și a spus:
— Atunci să vedem. Îți voi da ocazia.
— Acum?
Asgail avea nevoie doar de ceva care să-i distragă atenția.
Din fericire, Najima l-a sprijinit.
— De ce nu? Cred că vrem cu toții să te auzim.
— Dacă ești atât de talentată pe cât se spune, sunt curioasă și eu. Te rog, Lady Shadia.
Când Maysa s-a alăturat, Shadia nu a mai putut refuza.
— Dacă insistați, nu pot refuza. După aceea, vocea mea obosește repede, așa că voi cânta doar un cântec simplu. Alteță, aveţi vreun cântec pe care ați dori să-l auziți?
Probabil se aștepta la o serenadă dulce.
La un cântec de dragoste pe care și-l puteau dedica îndrăgostiții.
Dar cuvintele care i-au ieșit lui Asgail din gură erau cu totul altele.
— Tu, cea care mi-ai adus prima durere
Până și el era surprins când s-a auzit rostind titlul.
Nu înțelegea de ce a ales tocmai acel cântec.
Nici măcar nu era un admirator deosebit al lui Schumann.
Shadia a început să cânte.
♪ Tu erai prima care mi-a adus durerea,
O rană atât de adâncă, încât nu o pot uita… ♪
Oare era mereu atât de talentată?
Asgail a mai auzit-o cântând, dar niciodată vocea ei nu a răsunat atât de puternic în piept.
Până și o inimă de piatră ar fi putut plânge la un asemenea cântec.
Cu atât mai mult un Omega care plângea din orice.
Asgail nu și-a luat ochii de la Yohan.
Chipul lui tremura la marginea lacrimilor, ca și cum era doar o problemă de timp până să izbucnească.
♪ Am trăit iubindu-te numai pe tine,
Dar lumea este pustie,
Și nu mai vreau să trăiesc... ♪
Dintr-odată, Yohan a izbucnit în plâns.
"De ce plânge atât de repede puştiul ăsta?"
Era suficientă o emoție puțin mai puternică și lacrimile îi curgeau fără oprire.
Cum putea un trup atât de mic să țină atâtea lacrimi?
— Yohan?
Vocea blândă a lui Najima l-a readus la realitate.
Yohan a privit în jur speriat, cu lacrimile curgându-i încă pe obraji, de parcă a uitat că putea să și le șteargă.
Asgail a simțit impulsul să-l ia în brațe și să-l liniștească.
Atunci a intervenit Maysa.
— Cântecul era foarte frumos. Cred că Yohan s-a emoționat.
— Da, era cu adevărat minunat. Și eu eram gata să plâng.
În ciuda intervenției lor delicate, Hayden s-a băgat în vorbă fără să observe atmosfera.
— Sau poate i-a amintit de altceva. De un fost iubit, de exemplu?
Râsul lui Hayden i-a provocat lui Asgail o repulsie imprevizibilă.
Dar cel mai mult l-a enervat chiar cuvântul "iubit".
— Un Omega n-ar avea așa ceva.
Shadia a părut surprinsă.
— Spuneți că el este Omega?
— Da.
Asgail a vorbit suficient de tare încât să audă toată lumea.
— Un Omega nepriceput, care nici măcar nu mai eliberează feromoni.
"Deci nu ești de folos nimănui."
Dar insulta lui a provocat o reacție imprevizibilă.
— Și ce dacă Yohan este Omega? Este vreo problemă?
Najima a întrebat scurt.
Asgail a ignorat-o.
Privirea lui rămânea asupra lui Yohan, care încă își ștergea lacrimile în grabă.
— N-am mai văzut niciodată un bărbat Omega. Un bărbat care poate naște... mi se pare respingător.
Yohan a încremenit.
Furia lui Asgail a izbucnit imediat.
Tocmai se pregătea să-i răspundă lui Shadia, când Hayden a intervenit din nou.
— Copilul unui Omega ar putea fi adorabil. Tu ai avut un iubit, aşa e, Yohan? Nu-mi spune că ai avut și un copil.
În clipa aceea, Asgail a hotărât că nu mai avea niciun motiv să fie tolerant.
Urma să-l scoată pe Hayden afară, să-l bată și să-l alunge din țară.
Dar vocea lui Yohan l-a oprit.
— Nu. N-am avut un copil.
Mintea lui Asgail s-a golit.
Nu se putea.
Singurul gând pe care îl putea formula era cât de absurdă i se părea ideea ca un Omega să fi avut un iubit.
"Puştiul ăsta... a avut un iubit?"
— Da. Am avut.
Yohan a vorbit clar, deși vocea îi tremura.
De parcă i-ar fi citit gândurile, a continuat:
— L-am iubit foarte mult. Mi-a spus că nu-i pasă că sunt Omega. Că mă iubește.
"Ce spune?"
— Mi-a spus că ar fi foarte fericit dacă aș avea copilul lui.
"Îndrăznește să spună asta în fața mea."
— Mi-a spus chiar că ar trebui să murim împreună.
Yohan a început din nou să plângă.
În sala care a rămas tăcută se auzeau doar suspinele lui.
Treptat, șocul lui Asgail s-a transformat în furie.
— Spui că ai iubit pe cineva atât de mult...
A vorbit printre dinții încleștați.
— Și totuși te oferi oricui.
"Șoaptele acelea dulci când dormeam..."
— Așa sunt Omega.
Totul era o minciună.
Asgail a închis brusc ușa pe care aproape a deschis-o în propria inimă.
— Și minciuna le vine ușor. N-am auzit nimic care să merite a fi ascultat.
Yohan l-a privit uluit.
Dar Asgail a refuzat să mai ia în calcul orice altă explicație.
Najima însă nu avea de gând să-l lase să scape atât de ușor.
— Îl inviți pe Yohan la cină și dormi cu el în fiecare noapte, dar tot îi vorbești așa, Alteță.
Asgail s-a încruntat, dar Shadia a intervenit prima.
— Ce vrei să spui? Prințesă, Alteța Sa doarme cu Omega acela în fiecare noapte?
— Najima.
Asgail i-a rostit numele încet.
Najima a încremenit de parcă era gata să fugă.
— Îmi cer din nou iertare pentru lipsa mea de respect. Mă voi retrage și voi reflecta în singurătate. Fie ca Allah să-mi ierte vorbele nepotrivite.
— Stai.
Asgail nu avea de gând să o lase să plece atât de ușor.
— Nu ți-am poruncit să pleci. Rămâi până la sfârșitul banchetului și vei fi ultima care se ridică de la masă.
Pentru Najima era o poruncă umilitoare.
Dar Asgail nu a simțit nici ușurare, nici satisfacție.
Dorea să strige la ea și la toți ceilalți să dispară.
Nu putea.
Era necesar să ducă banchetul până la capăt.
Asta cerea eticheta curții.
În tăcerea neplăcută care a urmat, Shadia și-a făcut curaj să vorbească.
— Alteța Voastră, pot să vă întreb de ce ați insistat să-l invitați pe acel Omega în seara asta?
Shadia îl iubea pe Asgail încă din adolescență.
El nu i-a înțeles niciodată devotamentul, dar l-a tolerat.
Până acum.
— Motivul pentru care un Omega intră în dormitorul meu este evident.
A răspuns rece.
— Nu pot cere niciuneia dintre voi să se ocupe de asemenea lucruri murdare.
— Înțeleg...
Shadia a rămas nesigură.
Asgail a adăugat intenționat:
— Oricum, voi renunța la el în curând. Nu vă faceți griji.
— Alteța Voastră, când totul se va termina, pot să-l iau eu pe Yohan?
Hayden s-a băgat din nou în vorbă, fără să observe pericolul.
Dar furia lui Asgail s-a răcit deja până la acel calm tăios pe care îl cunoștea atât de bine.
— După ce se va încheia totul, îl poți lua.
— Vă mulțumesc, Alteța Voastră.
La auzul vocii mulțumite a lui Hayden, Asgail și-a dat seama că mâna alături de care ținea paharul tremura încet.
"Mâna mea tremură..."
Și-a amintit de Yohan.
În fiecare noapte ploioasă îi acoperea urechile și își lipea trupul de al lui.
Asgail nu se temea.
Era doar o emoție atât de puternic ținută în frâu, încât se manifesta prin acel tremur.
Nu a mai simțit niciodată ceva atât de intens.
Dar avea încredere că o putea controla.
Așa a făcut întotdeauna.
Numai că emoțiile pe care le-a ținut atât de strâns închise au izbucnit în clipa în care banchetul acela dezastruos s-a încheiat și a rămas singur cu Yohan în încăperile sale.

Comentarii