— Ce naiba s-a întâmplat?
Asgail se plimba neliniștit prin birou, cu chipul încordat de enervare.
Nu și-a imaginat niciodată că Hayden urma să se intereseze de Yohan.
La fel ca mulți Alfa Extrem, Hayden era cunoscut pentru aventurile lui, iar Asgail nu a crezut nicio clipă că un asemenea bărbat putea fi atras de un Omega atât de firav, slăbit și aparent banal.
Și, până la urmă, ce era cu toată situația asta?
Oricâtă îngăduință îi arăta Asgail, reacțiile lui Yohan rămâneau reci și nehotărâte.
"De ce nu mi-a spus de la început?"
Asta îl nedumerea cel mai mult.
A început chiar să se întrebe dacă mărturisirile lui Yohan din pat, rostite întotdeauna abia după ce Asgail adormea, nu făceau parte dintr-un plan.
Ziua și noaptea, Yohan se purta complet diferit.
Poate şi-a dat seama când Asgail se trezea și încerca să-l atragă într-o capcană.
Dar bănuiala aceea s-a risipit repede, mai ales după ce Asgail a aflat cum era tratat Yohan în palat.
Cel mai mult l-a șocat pâinea tare și uscată alături de care se hrănea.
Nici măcar nu știa că exista o pâine atât de uscată.
Cine îi dădea unui om asemenea mâncare?
N-ar fi dat-o nici măcar unui câine fără stăpân.
Asgail s-a silit să ignore faptul că a ajuns să-l trateze pe un Omega ca pe un om.
Nu avea de ales.
Nu-și putea permite să i se întâmple ceva lui Yohan.
De aceea a ordonat să fie hrănit și îngrijit cu atenție.
Doar de aceea.
"De ce aș simți ceva pentru un Omega?"
Și totuși, când îl vedea pe Hayden apropiindu-se de Yohan, îl cuprindea furia.
Iar Yohan nu ajuta deloc.
În fața lui Asgail tremura, apoi se ascundea în spatele lui Hayden de parcă acela era mai demn de încredere.
"Are mai multă încredere în Hayden decât în mine?"
Asgail și-a aruncat privirea enervată spre bărbatul așezat de cealaltă parte a mesei, care își savura liniștit ceaiul.
Ce putea fi atât de liniștitor la individul acela?
Asgail i-a arătat milă în calitate de prinț moștenitor, iar Yohan nici măcar nu părea recunoscător.
— Alteța Voastră, regret să vă spun că otrava din ceai pare să nu fi avut efect.
Hayden și-a lăsat ceașca jos, cu o expresie de regret atât de sinceră, încât devenea enervantă.
— Ce vrei să spui?
Tonul lui Asgail a devenit dur.
— Mă priviți de parcă ați vrea să mă omorâți. Îmi pare rău, dar, în afară de substanța experimentală, nu există nicio otravă cunoscută care să afecteze constituția mea. Dacă voiați să testați ceva pe mine, se pare că a eșuat. Pot să mă întorc în America?
La încercarea lui nerușinată de a scăpa, Asgail și-a amintit din nou cât de viclean putea fi Hayden.
— Nici să nu te gândești.
A vorbit printre dinții încleștați.
— Nu era nicio otravă. Și nu am de gând să te omor.
A făcut o pauză.
— Cel puțin nu încă.
— Nu încă.
Hayden a repetat cu o gravitate ironică, și-a ridicat ceașca de parcă ar fi făcut un toast și a mai luat o înghițitură.
Apoi a zâmbit larg.
— Credeam că are gust amar din cauza otrăvii. Se pare că nu!
"Poate ar trebui pur și simplu să-l omor."
Asgail și-a adunat toată răbdarea ca să nu-și piardă cumpătul.
Din fericire, Hayden a schimbat repede subiectul.
— Și cum a rămas cu problema despre care mi-ați vorbit? Arătați bine, mă bucur.
Asgail a ridicat nepăsător din umeri.
— Nimic deosebit. M-am întrebat dacă nu cumva este Omega Extrem, dar se pare că era doar o dereglare a feromonilor.
— Dacă ar fi Omega Extrem, și-ar putea suprima complet feromonii.
— Știu.
Asgail a răspuns rece.
— Dacă ar fi avut capacitatea asta, ar fi folosit-o deja. Era doar o coincidență.
— Așa credeți?
Întrebarea lui Hayden l-a determinat să se încrunte.
Bărbatul și-a înclinat capul, gânditor.
— Cineva mi-a explicat cândva de ce Omega Extrem, deși par aflați în vârful lanțului trofic, nu sunt de fapt cei care domină. De ce nici măcar ei nu pot domina un Alfa Extrem. Care era motivul?
În realitate, Omega Extrem ajungeau adesea vânați tocmai din cauza rarității lor, mai ales de către Alfa Extrem.
Dacă Alfa ar fi încetat vreodată să fie obsedați de ei, valoarea acelei rarități s-ar fi redus enorm.
Dar Alfa Extrem nu renunțau ușor.
Hayden a rămas câteva clipe pe gânduri, apoi a zâmbit luminos.
— Am uitat.
Asgail a oftat.
Era prea obosit chiar și ca să se enerveze.
Să-l ia pe Hayden în serios începea să semene cu o prostie.
Tocmai s-a hotărât să lase subiectul baltă când Hayden a întrebat:
— Chiar nu există nicio șansă ca Yohan să fie Omega Extrem?
Deși Asgail nu-i rostise numele, Hayden a înțeles imediat despre cine vorbea.
Asgail și-a ridicat ceașca.
— Nicio șansă. L-am expus la feromonii mei până la limită și n-a reacționat.
— Ca să declanșezi căldurile unui Omega Extrem, ai nevoie de cel puțin cinci Alfa.
Asgail s-a oprit cu ceașca la jumătatea drumului spre buze și și-a ridicat privirea.
Hayden a adăugat imediat:
— Nu mă întrebați de unde știu.
Asgail nu avea nicio dorință să afle detalii despre viața altor Alfa.
Îl interesa doar situația din fața lui.
— Atunci sugerezi să mai adunăm încă trei?
Ironia din vocea lui era evidentă.
Hayden însă l-a luat în serios.
— Ah, nu. Vă rog să mă scuzați. N-aș vrea ca Yohan să ajungă să mă urască.
Asgail s-a încruntat fără să vrea.
L-a ironizat, iar Hayden răspundea de parcă propunerea era reală.
Și, mai rău, ideea că lui Hayden îi păsa dacă Yohan îl ura sau nu îl enerva inexplicabil.
Hayden a adăugat vesel:
— Hai să spunem pur și simplu că feromonii lui Yohan sunt dereglați.
Asgail a oftat din nou.
Un val de oboseală l-a cuprins.
Nu-și mai dorea decât să încheie totul și să-l alunge pe Hayden departe.
— Nu uita înțelegerea noastră. După ce trimiți probele biologice ale regelui în America și primești plata, pleci din țară.
— Desigur, Alteța Voastră.
— Iar Omega acela nu face parte din răsplata ta.
Chipul lui Hayden s-a lungit vizibil.
Asgail l-a ignorat.
Atunci s-a auzit o bătaie în ușă și a intrat un paj.
— Alteța Voastră, prim-ministrul solicită o audiență.
Momentul era perfect.
Asgail l-a condus pe Hayden afară și l-a primit pe prim-ministru.
Totuși, graba cu care Hayden a plecat l-a neliniștit.
Și-a îndreptat însă atenția către noul vizitator.
— Vă mulțumesc că ați invitat-o pe fiica mea la banchet, Alteța Voastră.
Prim-ministrul s-a înclinat.
— Shadia ar dori să vă mulțumească personal înainte de cină. I-ați putea acorda câteva clipe?
Banchetul era organizat, până la urmă, pentru întoarcerea ei.
Pretextul era transparent.
În alte împrejurări, Asgail nu ar fi refuzat o asemenea cerere.
În ziua aceea însă se simțea neobișnuit de obosit.
Poate din cauza lui Hayden.
— Programul meu este prea încărcat. Să vină direct la banchet. Spune-i lui Shadia asta.
— Înțeleg, Alteța Voastră.
Prim-ministrul nu părea mulțumit, dar s-a supus și a plecat.
Rămas din nou singur, Asgail și-a chemat secretarul ca să confirme următoarele întâlniri.
Mintea lui însă s-a îndreptat deja în altă parte.
La banchet aveau să fie Najima, Shadia și Maysa.
Cele trei puteau vorbi între ele.
El nu avea să fie obligat să participe prea mult la conversație.
Dar prezența lui Hayden îl neliniștea.
Dacă Yohan rămânea singur, oare Hayden avea să stea cuminte?
Desigur că nu.
Avea să profite de prima ocazie ca să se apropie de el.
"Dar Yohan?"
Asgail s-a încruntat.
Nu știa deloc cum avea să reacționeze.
De fapt, nu știa aproape nimic despre Yohan.
Nu știa ce îi plăcea.
Ce nu îi plăcea.
Ce obiceiuri avea.
Nici măcar cum râdea.
— Alteța Voastră?
Secretarul l-a strigat cu grijă.
Când nu cunoști un om, ajungi ușor să te bazezi pe prejudecăți.
Asgail a vorbit rar:
— Spune-le lui Hayden și lui Yohan că vor participa amândoi la banchetul din seara aceasta.
Apoi a adăugat:
— Este un ordin.