- Totusi, ceva nu e bine.
Așezat în mașină, în drum spre următoarea destinație, Bliss s-a cufundat în gânduri, cu o expresie serioasă pe chip. Mica agitație de mai devreme l-a determinat să uite pentru o clipă, dar acum, că stătea liniștit în mașină, îndoiala îi reapăru.
Mormântul lui Mozart, o plimbare prin Palatul de la Versailles și apoi...
Ochii albastru-strălucitori ai lui Bliss s-au aprins.
"Oare să fie... Alpii?"
Acest șir de evenimente suspect era ceva ce a văzut cu siguranță înainte. Era exact aceeași secvență pe care Bliss însuși a spus-o lui Penelope ca un presupus itinerar de întâlnire. Dacă următoarea destinație era Alpii, atunci nu mai era nicio îndoială.
Odată ce s-au urcat într-un alt avion, Bliss a devenit sigur. Dacă ar fi întrebat unde se duceau acum, ar fi existat un singur răspuns posibil. Nu mai era nevoie să amâne nimic. Strângând ochii, l-a privit fix pe Cassian și a vorbit.
- Unde mergem chiar acum?
Şi-a coborât vocea în mod semnificativ în timp ce întreba, dar Cassian a continat să se uite pe fereastră și a răspuns indiferent.
- O să afli când ajungem acolo.
Exact cum s-a așteptat. Hm… de parcă ar fi lăsat asta să treacă așa ușor. Încă strângând ochii, Bliss vorbi din nou.
- Dacă spui adevărul acum, te voi ierta.
- Poftim?!
Luat prin surprindere, Cassian şi-a întors capul fără să se gândească și s-a uitat la Bliss. Acest fir de păr îndrăznește să vorbească despre iertare? De unde îi vine să spună ceva atât de ridicol...
Dar Cassian încă nu şi-a dat seama de curajul celui pe care l-a ironizat. Văzându-l pe Bliss privindu-l cu o privire dură, cu tot trupul practic în flăcări, Cassian tresări surprins.
Ce e asta, dintr-o dată? Stai, nu-mi spune că...
Şi-a aruncat repede privirea în jur, verificând împrejurimile, dar, din fericire, nu era nimic care să poată fi folosit ca armă. Cassian răsuflă ușurat și s-a uitat în jos la Bliss cu aroganță. O alună neînarmată rămânea tot o alună.
- Ce prostii spui acolo? Dacă n-ai nimic de făcut, du-te și culcă-te.
Apoi a adăugat cu un rânjet:
- Asta e singurul lucru la care te pricepi - și singurul lucru pe care îl poți face.
Nenorocitule.
Bliss l-a privit furios pe Cassian, apoi, brusc, și-a acoperit fața cu ambele mâini și a țipat.
- Aah, ochii mei!
S-a uitat atât de intens încât ochii lui uscați începuseră să-l doară. Clipind frenetic din pleoape, ascunse între mâini, Bliss abia reuși să-și calmeze durerea înainte de a ridica privirea. Privirea s-a întâlnit imediat cu cea a lui Cassian, care stătea alături de el, iar acesta, de parcă ar fi așteptat momentul, şi-a strâns buzele și a clătinat din cap. Gestul, care l-a ironizat în mod evident, i-a stârnit furia.
Nenorocitule, s-a terminat cu atitudinea ta arogantă.
Strângându-și pumnul, Bliss a tras aer adânc în piept.
- Te-am avertizat să fii sincer. Asta e ultima ta șansă. Dacă vei continua să te opui, o să regreți. Am dovezi.
- Dovezi?
Cassian a repetat cuvântul fără nicio schimbare de expresie, de parcă ar fi vrut să spună: ce ar putea ști cineva ca tine? Bliss şi-a umflat pieptul și a început să enumere dovezile una câte una.
- Mai întâi, mormântul lui Mozart. Apoi Palatul de la Versailles. Și asta înseamnă că urmează...
Făcând o pauză deliberată, Bliss îl arătă pe Cassian cu degetul arătător și strigă:
- Mergem în Alpi, nu-i așa?
Cassian nu a răspuns. Dar lui Bliss nu i-a scăpat nici cea mai mică sclipire din ochii lui.
Te-am prins.
- Ești un escroc!
În timp ce Bliss striga, o venă i se umflă pe tâmpla lui Cassian.
- Micuțule... alună... cum îndrăznești să-mi spui asta?
Abia a reușit să înghită înjurătura, dar vocea i-a crescut totuși în intensitate. Totuși, chiar și în fața furiosului Cassian, afurisitul de creier cât o alună ținea capul sus și îl privea cu îndrăzneală.
- Faci exact ce am planificat eu pe lista mea de întâlniri. Crezi că n-aș observa? Ești un impostor, un mincinos!
- Tu...
Ce naiba spune puştiul ăsta nebun? Vrei să-ți închid gura aia chiar acum? Alună mică...
Înghițindu-și toate cuvintele, Cassian se afundă adânc în scaun.
- E doar o coincidență.
La acel răspuns calm, Bliss și-a jucat ultima carte.
- Atunci o să-ți spun eu unde mergem după Alpi! La Disneyland!
Cassian nu a răspuns. Bliss l-a privit triumfător, așteptând. Haide, spune ceva.
Dar Cassian nu a cedat.
- Nu, prostule. E doar o coincidență.
Răspunsul său enervat i-a strâmbat fața, iar Bliss a ripostat imediat cu acuzații.
- Mincinosule, mincinosule. Om rău!
- Am spus că e o coincidență.
- Nu e, escrocule! Mincinosule!
Micuțul ăsta...
Pentru o clipă, Cassian era gata să țipe de furie. Dar când ochii lui înroșiți s-au întâlnit cu privirea aprigă a lui Bliss, a ezitat. Nu s-a putut hotărî să țipe la acea mică creatură.
În schimb, a închis gura și s-a uitat pe fereastră. Apoi, stăpânindu-și furia, a ridicat privirea spre tavan, și-a apăsat o mână pe frunte și a plecat capul.
Un suspin adânc i-a scăpat în cele din urmă de pe buze. O oboseală bruscă și apăsătoare l-a cuprins. Furia lui față de puştiul insolent a dispărut undeva, iar acum totul părea că nu mai conta. În cele din urmă, Cassian s-a lăsat pe spătarul scaunului și a vorbit cu o voce obosită.
- Bine. Ai dreptate. Ești mulțumit acum?
- Desigur.
Respirând arogant, Bliss şi-a încrucișat brațele și a ridicat bărbia.
- Încerci să mă păcălești... n-ai nicio șansă. Acum înțelegi, aşa e? Nu face nicio prostie.
- Da, am înțeles.
Încă o dată, Cassian s-a predat cu ușurință. Încă frecându-și fruntea cu o expresie obosită, s-a oprit, apoi s-a încruntat și l-a privit fix pe Bliss.
- Dar cum ți-ai dat seama?
Planul era perfect.
Văzând privirea sceptică, Bliss a zâmbit satisfăcută și a răspuns:
- Mozart, Versailles, Alpii. Faptul că există exact trei locuri - asta e cea mai mare dovadă, să știi, a spus el la final, schimbându-şi tonul, dar Cassian, încă încruntat, a întrebat din nou:
- Și de ce asta ar fi o dovadă?
Acum că se gândea la asta, era ciudat. De ce tocmai acele trei locuri? Nici măcar nu se aflau în aceeași regiune.
A presupus că era doar pentru că puştiul era nebun, dar oare exista și un alt motiv?
În timp ce îndoiala îi apărea cu întârziere, Bliss a declarat mândru:
- Pentru că astea sunt singurele locuri faimoase pe care le cunosc, în afară de America!
Cassian a încremenit complet pentru o clipă.
Ce tocmai am auzit?
Privind cu ochii în gol, de parcă nu-i venea să creadă, l-a urmărit pe Bliss cum şi-a ridicat bărbia și a adăugat fericit:
- Și, din moment ce le parcurgem pe toate trei în ordine, desigur că e suspect. Exact cum am bănuit. Ai urmat lista mea!
Bliss A râs zgomotos, ca un personaj negativ.
Cassian s-a uitat la el cu privirea pierdută. Ce naiba s-a întâmplat? Pentru ce au fost toate eforturile mele de până acum?
Un geamăt i-a scăpat din adâncul sufletului. Închizând ochii, s-a lăsat greoi pe spătarul scaunului.
Am pierdut.
Recunoscând înfrângerea, s-a uitat la tavan cu ochi goi. Desigur - era imposibil încă de la început. Era om. Cum ar fi putut să-l învingă vreodată pe puştiul ăla nebun?
Pe măsură ce şi-a dat seama cât de prostesc se comportase, se simțea totuși ciudat de impresionat. Acea alună şi-a pus la muncă micile celule cerebrale atât de intens pentru a gândi totul până la capăt - nu era oare remarcabil?
L-am subestimat.
Nu era atât de prost pe cât a crezut. Sau poate era doar un om banal, dar înconjurat de oameni atât de excepționali încât, , părea mai slab prin comparație.
Exact ca mine.
Gândul i-a venit brusc, iar odată cu el au apărut remușcările și un sentiment de rușine. Când și-a dat seama că și el nu era altceva decât un snob banal…
Deodată, puştiul a strigat.
- Dacă-ţi place de mine, mărturiseşte cum se cuvine, ca un bărbat, lașule!
Pentru o clipă, mintea lui Cassian s-a golit complet.
Era amețit. Ce tocmai i-a spus alunul ăla? Un laș? Nu, înainte de asta - cu siguranță a spus ceva incredibil de scandalos.
- Hei!
Mintea lui a început încet să funcționeze din nou. Încă incapabil să creadă, abia a reușit să vorbească.
- Ce ai spus adineauri?
Nu se putea hotărî să repete acele cuvinte cu voce tare. În schimb, le-a spus încet, unul câte unul, de parcă le-ar fi mestecat.
Bliss şi-a pus ambele mâini în șolduri și a declarat cu îndrăzneală:
- Știu totul. Cassian Strickland, știu că îţi place de mine!
În mod uimitor, alunul a repetat aceeași prostie ca mai înainte.
În acea clipă, Cassian s-a gândit:
Următoarea lor destinație nu ar trebui să fie Alpii.
Ar trebui să fie un spital de psihiatrie.