- Aruncă-l.
- Ah!
Înainte ca Bliss să apuce să facă ceva, Cassian i-a smuls-o din mână și a aruncat-o cu o mișcare rapidă. Pentru o clipă, Bliss a ezitat - ar trebui să fie supărat că i s-a luat fără permisiune ceva ce i s-a dat, sau că şi gunoiul era aruncat cu atâta nepăsare? Apoi a deschis ochii mari și a protestat.
- De ce arunci lucrurile altcuiva? Dacă vrei să le arunci, măcar folosește un coș de gunoi în loc să le arunci oriunde!
- O să le strângă cineva.
Doamne, ce om de nimic.
Rămânând fără suflare, Bliss şi-a acoperit gura cu o mână. Așa nu se poate. S-a întors. O să le adun eu și o să le arunc...
- Oh.
Atât a apucat să gândească înainte să încremenească, având ochii ieșiți din orbite. Câțiva bărbați s-au înghesuit, au ridicat plicul aruncat de Cassian și s-au grăbit afară cu el în mână. Judecând după felul în care plecau în grabă, probabil se duceau să raporteze obiectul neidentificat sau să-l arunce cum se cuvine. Oricum era, problema era rezolvată.
Mulțumesc, străini. Îmi pare rău, bunico.
Oferind pe rând mulțumiri și scuze în tăcere, s-a întors, doar pentru a descoperi că şi Cassian - care s-a îndepărtat deja mult în față – s-a oprit și se uita la el.
- Ce faci? De ce nu mă urmezi?
- Hm…
A pufnit la remarca enervantă, dar picioarele lui, au alergat oricum după el. Palatul Versailles nu făcuse nimic rău. Bliss a dat din cap în semn de aprobare la gândul acela. S-a uitat la dreapta, la stânga, în sus, în jos - totul era uluitor. Cum putea un palat să fie atât de magnific și de uluitor? Vreau și eu ceva de genul ăsta!
Cu ambele mâini împreunate ca la rugăciune, se uită cu nerăbdare în jurul interiorului, cu fața plină de fericire. Privindu-l de sus, Cassian avea și el un zâmbet abia schițat, dar...
Ceva e ciudat.
După ce a vizitat aproximativ două treimi din palat, Bliss a început să simtă că ceva nu era bine. La început, era prea fericit că vede în sfârșit acest loc incredibil cu ochii lui ca să observe, dar pe măsură ce timpul trecea, tot mai multe lucruri păreau suspecte.
Deși erau destul de mulți oameni, nici Bliss, nici Cassian nu s-au ciocnit de nimeni - nici măcar nu s-au atins de ei. Era ca și cum o mică barieră îi înconjura, oamenii strecurându-se cu delicatețe pe lângă ei, la distanța potrivită. Totul era bine cât timp nu a observat, dar odată ce a devenit conștient de asta, nu s-a mai putut opri din a se gândi la asta.
Uită-te la asta, din nou.
Văzând o femeie care își răsucea exagerat trupul pentru a evita să treacă prea aproape de Cassian și de el, Bliss s-a încruntat profund.
Ceva e ciudat.
Tocmai se întorcea, pierdut în gânduri, când s-a întâmplat. Un bărbat care încerca să treacă pe lângă ei era deviat de mișcarea bruscă a lui Bliss.
- Ahh!
- Poftim?!
La strigătul ascuțit al lui Bliss, Cassian l-a strâns reflex în brațe. Verificându-l repede, l-a văzut pe Bliss sărind pe un picior, cu ochii plini de lacrimi.
- Piciorul meu... m-a călcat cineva pe picior.
- Cine a făcut-o?
În clipa în care Cassian s-a uitat în jur cu o privire înfricoșătoare, toți cei prezenți în încăpere au încremenit pe loc. Cu fețele palide, și-au schimbat priviri nervoase, până când un bărbat, care se afla în apropiere, a ridicat mâna cu precauție, cu sudoarea curgându-i pe față.
- C…cred că eu eram.
Toate privirile s-au îndreptat spre el. Sub privirile ostile, cineva a izbucnit brusc:
- Era nevoie să fii mai atent! Cum poți să calci pe cineva așa, când e deja rănit?
Odată cu asta, au început să curgă critici din toate părțile.
- Grăbește-te și cere-ți scuze!
- Ce mai stai acolo? Fă-o acum!
- Pierre, vrei să intri în belele serioase? Ce faci? Cere-ți scuze, repede!
Într-o clipă, locul s-a transformat într-un haos total. Bliss era complet uluit de situația imprevizibilă. Ce s-a întâmplat? se gândi el confuz - dar asta nu era tot.
- Îmi pare rău, îmi pare atât de rău. E numai vina mea. Vă rog, iertați-mă. Chiar n-a fost intenționat. Încercam doar să trec pe lângă voi - nu, nimic din toate astea nu contează, e numai vina mea. Vă rog, iertați-mă, vă rog!
Bliss nu putea decât să clipească din ochii lui mari, nedumerit. Era vorba doar de un picior călcat o singură dată - de ce se comportau toți așa? Și ce era cu toți oamenii ăștia? Toți păreau palizi, tremurând în timp ce îi priveau, iar Bliss habar nu avea cum ar fi trebuit să reacționeze.
Cel care a pus capăt confuziei era Cassian.
- Te simți bine?
La auzul cuvintelor sale șoptite, totul în jur a amuțit într-o clipă. Simțind toate privirile ațintite asupra lor, Bliss s-a înroșit de rușine.
- D…da. Mă simt bine. Am fost doar puțin surprins, nu e nimic...
A încercat să aplaneze rapid situația, dar Cassian încă se încrunta.
- Chiar ești bine? Spune-mi sincer. Dacă ești rănit în vreun fel...
În acel moment, tensiunea din jurul lor s-a intensificat brusc. Bliss a scuturat repede din cap.
- Nu, chiar mă simt bine. H…hai să mergem. Ar trebui să verificăm camera următoare.
Apucându-l pe Cassian de braț, Bliss l-a tras repede după el. Abia după ce au intrat în camera următoare, el a răsuflat în sfârșit ușurat.
Bine. Acum putem să ne luăm timpul necesar și să ne uităm din nou în jur.
Așa gândi el în timp ce expira – dar…
Tot e ciudat.
După ce au trecut prin încă nişte camere, s-a uitat cu atenție în jur, cercetând fiecare chip pe rând.
Nicio îndoială. Erau aceiași oameni de mai devreme. Îi urmăreau pe el și pe Cassian. Se prefăceau a fi turiști, aruncând priviri în jur, dar de fiecare dată când Bliss se mișca alături de Cassian, îi urmau îndeaproape și îi înconjurau. Pentru a verifica, a trecut prin două camere fără să se oprească - iar ei i-au urmat direct și prin acele camere.
Nicio îndoială. Cu siguranță se întâmplă ceva.
Celulele cerebrale ale lui Bliss au început să lucreze frenetic. În mod normal, funcționau cel mult o dată sau de două ori pe an, dar în ultima vreme funcționaseră mult prea des. Poate de aceea gândurile nu-i veneau ușor. Poate că avea nevoie de ceva dulce. Deodată, s-a gândit la prăjiturile pe care i le dăduse bunica. Dacă nemernicul ăsta nu le-ar fi aruncat așa...
Aruncându-i o privire plină de resentimente, văzu că şi Cassian şi-a coborât imediat privirea spre el.
- Ce e? Dacă ai ceva de spus, spune.
La auzul tonului dur, Bliss şi-a întors capul cu un oftat.
Tipul ăsta pune cu siguranță ceva la cale. O să aflu, indiferent ce ar fi.
- Of!
După ce a ieșit din ultima cameră, Cassian a scos un suspin. A doua etapă s-a terminat în sfârșit. Până acum, ar fi trebuit să fie în culmea fericirii. Gândindu-se la asta, s-a întors și l-a văzut pe Bliss stând la câțiva pași distanță, cufundat în gânduri.
Probabil își imaginează din nou vreo dramă ridicolă.
Imaginându-și cum se pierde în acele fantezii absurde, Cassian a așteptat ca Bliss să se apropie înainte de a vorbi.
- Deci? Cum era la Palatul Versailles?
Bliss a deschis gura. În cele una sau două secunde cât i-a luat să răspundă, colțurile buzelor lui Cassian s-au îndulcit în mod natural. Era sigur că Bliss va spune că era fericit-
- Nu era chiar atât de distractiv.
- Poftim? De ce nu?
Răspunsul complet imprevizibil i-a șters zâmbetul de pe față lui Cassian instantaneu. Privindu-l cu neîncredere, Bliss și-a umflat obrajii și a mormăit.
- Sunt prea mulți oameni. Fiind împins de colo-colo, n-am putut să mă bucur deloc în liniște. Nici măcar nu știu ce am văzut.
În acel moment, o venă i s-a umflat la tâmplă lui Cassian.
Ce tocmai a spus? Prea mulți oameni? Ce prostii spune puştiul ăsta fără minte?
De fapt, Palatul Versailles era închis temporar în acea zi. Și asta era un privilegiu extraordinar pe care Cassian l-a obținut informând guvernul cu privire la programul său de vizită. Desigur, era mult mai dificil decât vizitarea mormântului lui Mozart, așa că a avut nevoie de un motiv întemeiat.
- Copilul unei rude îndepărtate este bolnav, iar asta este ultima lui dorință.
Nu intrase în detalii, dar ei au înțeles greșit de la sine și au presupuses că Bliss suferea de o boală incurabilă, acordându-i permisiunea cu mare dificultate.
Dar asta nu era tot. Lista lui Bliss includea următoarele:
Vizită la Palatul Versailles, amestecat printre turiști.
Desigur, nu putea face asta cu turiști adevărați. Așa că, în același timp în care a obținut închiderea temporară, a recrutat o sută de turiști falși. Funcționari guvernamentali selectați cu grijă erau aduși să joace rolul turiștilor, punând în scenă un întreg spectacol pentru a evita greșelile sau atenția din exterior.
Și acum...
Prea mulți oameni ca să te poți bucura de vizită?
În acel moment, Cassian a izbucnit.
- Ce prostii spui acolo, al naibii de amator! Pentru că ai scris porcăriile alea pe lista ta stupidă, ai idee cât efort am depus eu...
Ah.
Cassian și-a închis gura în grabă, dar era deja prea târziu. Bliss îl privea cu ochi mari și rotunzi.
- Poftim? Ce ai spus adineauri?
Exact cum s-a așteptat, mintea lui Cassian a început să lucreze la viteză maximă. Ce ar trebui să spună? Cum ar trebui să răspundă?
Cea mai bună opțiune...
Evitarea.
- Domnule, unde te duci?!
Văzându-l plecând brusc fără un cuvânt, Bliss a strigat și a alergat după el. Dar Cassian nu s-a uitat înapoi nici măcar o dată, îndreptându-se cu pași mari spre mașină, iar distanța dintre ei crescând rapid.