- Ahh!
Cassian a încremenit pe loc. Ce e asta? Ce face creierul ăsta de alună chiar acum?
- D…dă-mi drumul!
- Bine ai reveni…
Bliss vorbea neclar, chicotind în timp ce îl privea. Privirile lor se întâlniră brusc, iar Cassian înțepeni. Apoi Bliss clătină din cap.
- Ești un băiat rău.
Cassian nu reușea să înțeleagă deloc situația. Fața i se strâmbă de neîncredere, în timp ce Bliss s-a încruntat profund și a continuat să vorbească incoerent.
- Tu… ești un ticălos. Ai habar cât de mult eu… nu știam…
Ce naiba spune prostul ăsta?
- Dă-mi drumul. Dă-mi drumul chiar acum.
- Nuuu, nu-ți dau druuuu.
Chiar și-a scos limba în semn de ironie. Cassian era uluit. Ce naiba s-a întâmplat? Parcă era beat.
Beat?
Gândul i-a trecut fulgerător prin minte, iar el a clătinat repede din cap. Nici vorbă. De unde ar fi putut tipul ăsta să facă rost de alcool? Și dacă ar fi băut suficient cât să ajungă în starea asta, Penelope ar fi știut.
Doar dacă nu cumva și asta face parte din marele plan al lui Penelope…
Un fior i-a străbătut pieptul, dar acum nu era momentul să se gândească la asta. Putea să afle adevărul dimineață. Mai întâi, era nevoie să se ocupe de puştiul ăsta.
De data asta, nu o să trec cu vederea. O să-l desprind cu forța, dacă va fi nevoie.
- Lasă-mă...
Chiar când a deschis gura să-l forțeze să se dea la o parte, Bliss s-a clătinat brusc înapoi.
Eliberat în mod imprevizibil, Cassian a rămas pentru o clipă uluit. Bliss l-a privit clipind cu ochii pe jumătate închiși, apoi şi-a încruntat brusc sprâncenele.
Ce mai e acum?
Transpirația rece curgea pe șira spinării lui Cassian.
- Prostule!
- Poftim?!
Cassian a râs ironic. Ce naiba a mâncat ăsta de se comportă așa dintr-odată?
- Nu te mai prosti și...
Tocmai când era pe punctul de a-i spune să se culce, Bliss l-a apucat brusc de braț.
Ce mai e acum?
Încruntându-se, Cassian privi în jos, în timp ce Bliss zâmbea leneș.
- Fă mai întâi o baie, Cassian.
- Mă simt bine.
Cassian i-a dat la o parte mâna cu brutalitate. Bliss a scos un strigăt scurt, fluturându-și brațele înainte de a se prăbuși pe spate.
Cassian a încremenit.
Bliss stătea ghemuit, nemișcat pentru o clipă — apoi a scos un sunet înăbușit.
- Blis… Blair.
Speriat, Cassian i-a strigat repede numele și s-a îndreptat spre el, dar Bliss s-a rostogolit brusc în față și s-a ridicat în picioare.
Oare e rănit…?
În timp ce Cassian privea îngrijorat, Bliss şi-a strâns brusc pumnii și l-a privit cu ochii larg deschiși. Acei ochi albastru strălucitor, ardeau intens.
Un presentiment neplăcut l-a cuprins din nou.
Bliss gâfâia greu, pieptul îi tresărea, respirația era dură şi neregulată.
Ce se întâmplă acum?
Cassian a făcut instinctiv un pas înapoi — apoi a încremenit.
Lacrimile s-au adunat în ochii lui Bliss.
- Eu… am frecat cada atât de tare… simțeam că o să mi se rupă brațele… tip rău… ticălos cu dinți de cârtiță… mă doare spatele… era atât de greu…
Ascultând aceste cuvinte, Cassian şi-a amintit ce i-a spus lui Bliss să facă.
Dorea doar să-l necăjească puțin… oare a mers prea departe?
Pentru o clipă, a rămas surprins — dar nu a avut timp să se gândească la asta. Bliss l-a apucat de braț și l-a tras după el.
- Du-te și spală-te. Am spus să te speli.
- Stai… stai o clipă.
- Spală-te chiar acum!
Cassian a încercat să-l oprească, dar văzând fața lui Bliss înroșită de efort, oftă și îl urmă în baie.
Bliss se opri în cele din urmă în fața căzii.
Stând mândru lângă cada lustruită până când strălucea, își umflă pieptul și așteptă o reacție.
Cassian se uită în tăcere la ea.
Era clar că era curățată cu efort, dar ceva de genul acesta nu le-ar fi luat angajaților mai mult de o oră.
Și totuși, tipul ăsta şi-a petrecut toată după-amiaza cu asta…
Totuși, Cassian nu avea chef să-și bată joc de el.
Ambele mâini ale lui Bliss, așezate ferm pe șolduri, erau roșii și umflate în mai multe locuri.
Să-și imagineze acel trup mic ghemuit lângă cadă toată ziua, frecând cu sârguință — era atât ridicol, cât și demn de milă.
Cassian nu știa cum să reacționeze.
Bliss continua să-l privească, ușor încordat, așteptându-i răspunsul.
Cassian şi-a dres gâtul și a vorbit cu tonul său firesc, indiferent.
- Ajunge!
- Nu-i așa?
Văzându-i fața mulțumită, Cassian era pe punctul de a-i spune să se odihnească.
- Uau! a strigat brusc Bliss, apoi începu să se învârtă din nou pe loc.
- Sunt atât de bun la curățenie, de ce sunt atât de uimitor?
Văzându-l cum cânta prostii de fericire, Cassian s-a simțit din nou absurd.
Era nevoie să-l oprească.
Dar, în schimb, s-a limitat să privească — buzele lui conturând chiar un zâmbet abia schițat.
Apoi…
- Ah!
- Bliss!
Bliss şi-a pierdut echilibrul și s-a clătinat puternic. Speriat, Cassian s-a repezit înainte și l-a prins.
Dar, în acest proces, și-a pierdut și el echilibrul.
La naiba!
- Aahh!
Bliss a țipat în timp ce cădea în față, iar Cassian l-a ținut strâns din instinct.
Un zgomot puternic a răsunat prin baie. O durere ascuțită i-a străbătut trupul lui Cassian, iar acesta s-a strâmbat de durere.
Ce dezastru.
Nu au putut evita să cadă în cadă.
La naiba.
Înjurând în sinea lui, Cassian ridică privirea.
Apoi încremeni.
Mâna lui, care îi mângâia ceafa, s-a oprit.
În brațele lui...
Se afla un păr moale, de un blond platinat strălucitor.
Tăcerea umplea aerul.
Nu se auzea nici măcar sunetul respirației. Era ca și cum lumea însăși s-ar fi oprit.
Bliss stătea nemișcat, cu fața ascunsă în pieptul lui Cassian.
Un fior a parcurs șira spinării lui Cassian.
Nu e... rănit, nu-i așa?
O amintire uitată îi reveni.
Un Bliss mic, umflat după ce a mâncat o ciupercă otrăvitoare. Plângând, iar și iar.
Dacă s-ar întâmpla din nou ceva de genul ăsta…?
Mintea i s-a golit.
Apoi, brusc, trupul din brațele lui s-a mișcat.
- Bliss? Te simţi bine?
Apucându-l de umeri, Cassian l-a ridicat în picioare.
Bliss şi-a ridicat încet capul, clipind cu ochi somnoroși în timp ce îl privea.
Cassian ezită.
Apoi Bliss zâmbi.
- Cassian… acum spală-te.
Și, pur și simplu, Bliss s-a ridicat și a încercat imediat să-l dezbrace.
- Stai puțin… ce faci?
Surprins, Cassian i-a apucat mâinile. Bliss și-a înclinat capul, încă pe jumătate adormit.
- Trebuie să le dai jos ca să te speli. O să o fac eu pentru tine.
- Nu, stai… nu. Mă simt bine. Chiar mă simt bine!
Cassian a încercat să-i îndepărteze mâinile, dar un gând brusc l-a oprit.
Dacă își pierdea echilibrul și cădea din nou?
În schimb, se agăță de brațele lui Bliss și forță un zâmbet.
- Pot să o fac singur. Așa că oprește-te acum.
- De ce… Am spus că o fac eu…
Bliss a făcut o mutriță și a întins cealaltă mână — dar era prins din nou.
Fața i s-a întristat de dezamăgire.
- Doream să o fac eu…
Din nou, Bliss a scos acele mici suspine înăbușite.
Cassian oftă adânc.
Iar asta.
Se simțea dezgustat de sine însuși — dar hotărârea lui se năruise deja.
Dându-i drumul lui Bliss, Cassian s-a lăsat pe spate, sprijinindu-se de marginea căzii.
- Bine. Fă ce vrei.
Apoi i-a spus acelui puşti nebun care şi-a înclinat capul spre el:
- Fă ce vrei, alună nebună.