- Of, ticălosule!
Cu o expresie supărată și umflată, Bliss frecă puternic cada de baie. Era ceva ce nu a făcut niciodată în viața lui, dar nu avea de ales. Era un ordin de la Cassian.
- Fă baia să strălucească ca o oglindă.
Ăsta era ordinul lui Cassian când l-a sunat brusc, imediat după prânz. Motivul era simplu — dorea pur și simplu să se spele într-o baie curată când se va întoarce.
Problema era că i-a spus lui Bliss să o facă singur.
Când i-a comunicat asta, Penelope a spus:
- Nu-ți face griji, te ajut eu!
Bliss a refuzat politicos.
- Nu, Penelope! Asta e munca mea. Mă descurc singur!
A spus asta cu încredere, dar…
- Nenorocitule, ticălos cu antene de melc.
În timp ce freca baia cu toată puterea, îl înjura neîncetat pe Cassian. Cine ar fi crezut că şi curățarea unei băi va fi atât de grea? Îl durea spatele, îl dureau brațele. Îl durea tot trupul atât de tare încât, deși nu a lucrat mult timp, îi venea să plângă.
- Dacă îţi place de mine, ar trebui să te porți mai frumos cu mine — ce-i asta, nemernicule?
O să regreți că m-ai pus să fac asta. Frecând furios cu buretele, Bliss şi-a făcut un jurământ. Cu cât te comporți mai rău, cu atât ți se întoarce mai mult. Asta e legea poveștilor de răzbunare.
Într-o zi, cu buretele ăsta, o să-ți frec fața aia îngâmfată...
- Bliss, Bliss.
Tocmai când şi-a imaginat că şi cada de baie era fața lui Cassian și o freca fără milă, Penelope l-a strigat. Când s-a întors, ea stătea acolo ținând o tavă cu o băutură rece plină de gheață și budincă.
- Ia o pauză și mănâncă mai întâi. Ar trebui să te odihnești puțin.
- Uau! Mulțumesc, Penelope!
Îngerul meu! Ochii lui Bliss sclipiră în timp ce aruncă imediat buretele deoparte. Când ieși din baie, Penelope a așezat deja gustările pe măsuța de ceai de pe balcon și îi făcea semn să se apropie. Mergând încet spre ea, s-a așezat și a luat mai întâi o înghițitură din băutură — apoi ochii i s-au mărit.
- Uau! E delicios!
- Nu-i așa? Încearcă și asta.
Urmând sugestia ei, a luat o lingură de budincă și a dus-o la gură, ochii lui luminându-se din nou.
- Mmm… și asta e bună!
- Vezi?
De parcă s-ar fi așteptat la acea reacție, Penelope zâmbi și a continuat:
- Toată lumea se plânge de mâncarea britanică, dar dacă te uiți în jur, găsești destule lucruri bune. N-ar fi chiar atât de rău să locuiești aici, nu-i așa?
- Păi, nu.
În acel moment, expresia lui Bliss a devenit serioasă, iar el a respins-o categoric.
- Nu e chiar atât de bună. Îmi pare rău.
Luată prin surprindere de refuzul categoric, Penelope clătină din cap în sinea ei. Nu e atât de ușor pe cât credeam. Mă gândeam că o să se lase convins de ceva gustos, dar asta nu era de ajuns. Data viitoare, va fi nevoie să-l conving pe bucătar să pregătească ceva și mai bun. Gândindu-se la asta, a schimbat repede subiectul.
- Cum merge munca? Trebuie să fie foarte greu, nu-i așa? N-ai mai făcut niciodată așa ceva.
Cu un ton îngrijorat, i-a mângâiat ușor mâna lui Bliss, așezată pe masă.
- Contele e pur și simplu prea încăpățânat. Ar fi frumos dacă ar trăi puțin mai relaxat, dar el e mereu așa. Dragostea nu e ușoară.
Bliss dădu din cap cu înverșunare. Avea dreptate. Era numai vina tipului ăla. Să se poarte așa chiar dacă s-a îndrăgostit de mine… Oricât ar încerca să-mi reziste, nu-i va fi ușor. În timp ce Bliss se gândea la asta, Penelope a continuat să-l încurajeze.
- Nu-ți face griji, Bliss. Gândește-te la toate serialele pe care le-am urmărit — toate se termină cu o iubire împlinită și toată lumea fericită, aşa e? Și noi putem reuși! Să dăm tot ce avem mai bun! a declarat Penelope plină de energie, iar Bliss a răspuns:
- Da!
El a dat pe gât băutura din fața lui dintr-o singură înghițitură, iar Penelope l-a întrebat:
- Cum e? Mai vrei?
- Da, te rog!
Îndrăgostit complet de băutură, Bliss a golit un alt pahar la fel de repede. Zâmbind, Penelope a spus:
- E plăcut să bei un pahar în timp ce lucrezi — te menține calm. O să mai fac. Ia-o ușor și bea în timp ce lucrezi.
- Mulțumesc, Penelope!
Puțin mai târziu, exact cum a spus, Penelope s-a întors cu o carafă mare de sticlă plină cu băutură. Bliss bea fericit pahar după pahar ori de câte ori avea un moment liber.
Și, până când soarele a început să apună, era complet beat.
- Bine ați revenit, conte.
Cassian aruncă o privire către administratora care îl întâmpina ca de obicei, apoi cercetă rapid împrejurimile. Așa cum s-a așteptat, acel locatar nu era nicăieri.
Oare mă așteaptă din nou în cameră?
În clipa în care și-a amintit de priveliștea îngrozitoare din ziua precedentă, a simţit fiori pe șira spinării. E în regulă. E în regulă. se liniști Cassian. A trecut deja o dată prin asta. Probabil era imun până acum. Chiar dacă acel roz blestemat era greţos.
Totuși, nu i-a spus lui Penelope să readucă camera la starea inițială. Nici nu-și putea imagina ce ar fi făcut cei doi dacă ar fi făcut-o. Nu era nicio îndoială că cea mai bună opțiune era să lase lucrurile așa cum erau. Odată ce va afla de ce tipul acela i-a vindecat insomnia, îl va da afară imediat.
- Conte, pot să mă retrag pentru noapte? Sunt puțin obosit azi.
Vocea lui Penelope din spate l-a scos brusc din gânduri. S-a oprit la jumătatea scărilor și s-a întors. Ea stătea jos, în hol, privindu-l de jos în sus.
Deci nici măcar nu are de gând să mă urmeze.
Nu putea spune exact ce pune la cale, dar un lucru era sigur. Când va ajunge în cameră, puştiul ăla îl va aștepta. Cu un suspin tăcut, Cassian dădu scurt din cap.
- Du-te.
- Mulțumesc, conte. Îți doresc o seară liniștită.
Vorbind pe un ton neobișnuit de vesel, Penelope s-a întors pe călcâie și a dispărut într-o clipă, pașii ei fiind atât de ușori încât părea că zboară. Cassian, care stătea încă pe scări, şi-a clătinat capul.
Clătinând din cap, şi-a reluat mersul, gândurile lui rătăcind din nou în trecut. Probabil că poartă din nou pijamalele alea blestemate. Tot nu înțeleg de ce trebuie să port roz, în timp ce tipul ăla primește albastru deschis, dar nu contează. Odată ce va pleca, le voi arde pe amândouă. Voi scăpa și de camera asta roz de coșmar. Voi dărâma pereții. Doar gândul la asta îmi dă satisfacție.
Gândul că acea cameră îngrozitoare va dispărea din lume i-a îmbunătățit puțin starea de spirit. I-a dat chiar curajul să intre. Apucând clanța, s-a oprit o clipă — apoi s-a hotărât și a deschis ușa.
Confruntat cu încă o scenă complet imprevizibilă, Cassian a simțit un val de goliciune cuprinzându-l, și o întrebare fără răspuns i-a venit în minte.
De ce face mereu genul ăsta de cascadorii?
Și, în fața ochilor lui...
Bliss, îmbrăcat doar în cămașa lui Cassian, se învârtea prin cameră, fredonând în barbă.
- Mmm… mmm…
Fericită, Penelope mergea pe vârfuri pe hol, pașii ei fiind mai ușori ca niciodată. Până acum, contele probabil era singur în cameră cu Bliss. A doua noapte din viața lor de proaspăt căsătoriți.
După ce a verificat camera pentru ultima oară înainte de svenirea lui Cassian, Penelope a pus la cale o nouă strategie. Azi, contele nu avea cum să reziste.
Așa-numitul "aspect în cămașa iubitului”.
- Asta e o victorie garantată.
Dând din cap în semn de aprobare, ea ridică privirea.
O noapte plăcută, Conte. Bliss.
Puşti nebun ce eşti!
Cassian a strâns și a desfăcut pumnii de câteva ori, scrâșnind din dinți. Ce naiba era asta? De ce purta acea alună cămașa lui și unde au dispărut pantalonii?
Și asta nu era tot. Cu obrajii îmbujorați, învârtindu-se prin cameră și cântând fără încetare… ce fel de comportament era ăsta?
Durerea de cap pe care credea că o depășise începu să revină. Acoperindu-și fața cu o mână, Cassian mormăi în sinea lui. Nu te gândi la asta. Nu te gândi la asta. Dacă încerci să înțelegi, nu vei face decât să înrăutățești lucrurile. Cea mai bună opțiune e să stimulez că nu văd nimic.
Luând această decizie, îl ignoră pe Bliss și a încercat să se îndrepte spre baie.
Dar chiar în acel moment, acea mică mișcare i-a atras atenția lui Bliss.
- Ah, ah…
Nu se poate. Un sentiment neplăcut i-a străbătut din nou șira spinării.
- Casiiiaaaan!
La naiba.
Amintirea pe care abia reușise să o îngroape i-a revenit brusc în minte. Încremenit pe loc, Cassian a privit cum Bliss se năpustea spre el.
- Cassian, te-am găsit!
Și apoi…
Bliss l-a îmbrățișat strâns.