Auzind asta, Bliss și-a înclinat capul, de data asta în direcția opusă.
- Alună?!
- Da. Tu.
Cassian scrâșni din dinți în timp ce rostea cuvintele. Să aștepte doar până când puștiul ăsta își va reveni mai târziu. Tocmai se hotărâse să-l arunce peste umăr și să-i dea o palmă la fund când Bliss l-a apucat de cravată. Cassian şi-a sprijinit un braț de marginea căzii, așezându-și obrazul pe mână în timp ce îl privea cu sprâncenele încruntate, de parcă ar fi vrut să spună: "Ce mai e acum?”
Deodată, Bliss a afișat un zâmbet larg și prostesc. Tocmai când sprâncenele lui Cassian s-au încruntat și mai tare…
Fața lui Bliss s-a apropiat brusc. Cassian nu s-a mișcat, limitându-se să-l privească. Oricum, nu avea unde să fugă. Spatele îi era blocat de cadă, iar deasupra lui stătea puştiul. În plus, indiferent ce ar fi încercat acest "creier cât o alună", îl putea imobiliza cu o singură mână.
Un sunet ușor și delicat a trecut prin aer.
O senzație la fel de ușoară i-a atins buzele.
Cassian a încremenit complet.
Ciudat.
Fața lui Bliss era chiar acolo, la nişte centimetri distanță. Genele lui lungi, coborâte peste ochii închiși ai lui, se pierdeau încet din câmpul vizual.
Băiatul şi-a ridicat încet capul.
Abia atunci Cassian i-a întâlnit din nou privirea.
O ușoară roșeață s-a întins pe fața lui Bliss în timp ce îl privea de sus.
- Ha!
Un râs scurt i-a scăpat dintre buzele întredeschise — și apoi, pur și simplu, Bliss s-a prăbușit.
Chiar și când capul i s-a izbit de pieptul lui Cassian, acesta a rămas complet nemișcat. O respirație ușoară și regulată se ridica pe pieptul lui.
Bliss a adormit. Deasupra lui.
Abia atunci, încă încremenit, fără să clipească măcar, Cassian și-a dat seama în sfârșit, ascultând acea respirație liniștită, că Bliss Miller, acel afurisit creier de alună, tocmai l-a sărutat.
Penelope, care tocmai se pregătea să se culce, tresări la sunetul brusc al telefonului. Văzând numărul apelantului, ochii i se măriră.
Era stăpânul ei.
La ora asta?
Clipi surprinsă. Deși contele era aristocrat până în măduva oaselor, era totuși atent cu cei din personalul lui. Nu a chemat niciodată un servitor atât de târziu în noapte.
Un presentiment neplăcut i-a cuprins sufletul.
Oare… s-a întâmplat ceva cu planul?
- Da, domnule, a răspuns ea cu o voce care tremura.
- Vino în camera mea. Imediat.
Convorbirea s-a încheiat.
Penelope deveni palidă și înghiți în sec.
S-a întâmplat ceva.
Și era ceva grav.
- Explică-mi ce anume ar trebui să fie asta.
Privind în jos spre administratora palidă care tremura, Cassian a vorbit cu o voce joasă și amenințătoare.
Bliss stătea întins pe pat, sforăind ușor.
Singura diferență era că tot mormăia ceva și zâmbea singur.
- Adică… ce naiba… mai devreme era bine…
Până când Penelope l-a îmbrăcat în cămașa lui Cassian și a ieșit din cameră, Bliss părea perfect normal.
Ei bine… poate puțin prea vesel.
Dar ea a presupus că era din cauza faptului că aștepta cu nerăbdare să petreacă ceva timp singur alături de Cassian.
Acum, complet incapabilă să înțeleagă situația, ea s-a bâlbâit.
Cassian a pleznit limba printre dinții strânși.
- Ce naiba i-ai dat? De ce e atât de beat?
Abia atunci Penelope a încremenit, realizând totul.
Ah.
Nu se poate… dar…
- P…păi, adică…
Înghiți în sec și se forță să vorbească.
- Era destul de cald azi, așa că i-am preparat un Pimm’s Cup. I-a plăcut atât de mult… Nu m-am gândit că o să se îmbete atât de tare de la el…
Un Pimm’s Cup*?
Cassian o privi șocat.
Chiar dacă era diluat, tot conținea alcool.
Desigur că cineva se putea îmbăta dacă îl bea…
Dar...
El e minor. Ce era în capul tău să-i dai alcool unui minor...
Era pe punctul de a-i răspunde dur...
- Câți ani crezi că are…
- Are peste optsprezece ani.
Cassian, care era pe punctul de a ridica vocea, s-a oprit brusc.
Penelope părea vinovată, dar nu era deosebit de nervoasă.
- Optsprezece? a întrebat confuz.
Penelope a dat din cap.
- Și-a sărbătorit ziua de naștere acasă înainte să vină. A avut suficientă încredere în mine încât să vină până aici… așa că, te rog, iartă-l măcar de data asta. Îmi asum responsabilitatea și o să-l educ cum se cuvine…
Bine.
Așa stăteau lucrurile.
Cassian ezită o clipă.
Uitase.
Penelope a mințit, pretinzând că băiatul era o rudă de-a ei.
Dacă dorea să împiedice prăbușirea întregii situații, era nevoie să îndure încă o dată.
Nu. Absolut nu.
Cassian s-a stăpânit.
Dacă ar fi subliniat această neconcordanță, ea și-ar fi dat seama că el cunoștea adevărata identitate a acelui micuț.
Nu încă.
Nu până când nu va descoperi planul celor doi.
Așa că era nevoie să îndure chiar și acest gen de încercare…
Înclinându-și capul pe spate, cu ochii închiși, expiră adânc, inspirând lung pentru a se liniști înainte de a se îndrepta spre baie.
Dar chiar și acolo…
A dat nas în nas cu un alt dezastru.
În clipa în care privirea i-a căzut asupra căzii, amintirea de mai devreme i-a revenit în minte.
- Stăpâne?
Văzându-l că încremenise, Penelope l-a strigat, nedumerită.
Dar asta nu a determinat decât să înrăutățească lucrurile.
De parcă era prins în propriile gânduri, fața lui Cassian s-a înroșit instantaneu.
Acel creier de alună blestemat!
Și-a acoperit gura cu o mână, abținându-se cu greu să înjure, și și-a îndreptat repede privirea în altă parte, departe de administratora în vârstă.
Văzându-și stăpânul în starea aceea, Penelope s-a agitat și a încercat să explice în grabă.
- Îmi pare rău, domnule. Probabil s-a simțit foarte singur după ce a părăsit casa. O să vorbesc cu el cum se cuvine, așa că vă rog să-l iertați doar de data asta. O să mă asigur că nu va mai bea alcool niciodată. Vă rog, de dragul meu…
Cassian a rămas tăcut, privind-o de sus.
Judecând după reacția ei, era clar că știa cine era Bliss — dar nu și vârsta lui reală.
Acel mic șmecher probabil că a mințit și a înșelat-o pe administratora în vârstă.
Dacă ar fi recunoscut că era minor, ea nu l-ar fi angajat niciodată.
Și, judecând după reacția ei, nici nu s-a așteptat ca el să se îmbete.
Probabil că Bliss era atât de beat pentru că era prima dată când bea.
Și, din moment ce Penelope nu știa că era minor, probabil că i-a dat băutura fără să se gândească prea mult.
La urma urmei, era o băutură firească pe vreme caldă.
- Bine.
În cele din urmă, Cassian a vorbit cu o reticență evidentă.
- Fii mai atentă data viitoare. Poți pleca.
- Mulțumesc. Și… te rog să nu-l cerți pe Bli… pe Blair prea dur. E numai vina mea.
Cassian s-a mulțumit să dea ușor din cap, în loc să răspundă.
După ce administratora a părăsit camera, uitându-se înapoi îngrijorată, Cassian şi-a îndreptă privirea înapoi spre pat.
Bliss încă dormea adânc.
Cassian l-a privit în tăcere.
Apoi privirea i s-a îndreptat spre buzele acelea ușor întredeschise și moi.
Fața s-a înroșit din nou.
Și-a acoperit gura cu o mână.
Nenorocitul ăla de puști.
E nevoie să-l dau afară de aici cât mai repede posibil.
─ ▫ ─
- O petrecere? a exclamat Bliss surprins.
Lângă el, Penelope, care toată vremea turnase suc de fructe, şi-a mărit și ea ochii și s-a uitat la Cassian.
Bând din ceaiul negru, tare și fierbinte, pe care îl bea de obicei, în timp ce arunca o privire la telefon, Cassian a răspuns indiferent.
- Da. E o întâlnire socială. Mergi alături de mine.
Bliss! Ai reușit! a ţipat Penelope în sinea ei.
Ochii lui Bliss au sclipit când a privit-o.
S-a îndrăgostit complet de mine!
Cei doi zâmbeau unul la celălalt în mica lor lume.
Cassian a strâns ochii la această priveliște, râzând ironic.
Putea ghici la ce se gândeau.
Dar nu avea nicio dorință să afle.
În mintea lui era un singur gând.
După ce va fi umilit pe deplin, va fugi înapoi în America, plângând.
- // -
* Pimm’s Cup = un cocktail de vară britanic, foarte răcoritor și slab alcoolizat.