- Te-ai întors, conte? Cum ți-a mers azi?
În fața zâmbetului lui Penelope, care îl întâmpina ca de obicei, Cassian coborî din mașină și, fără să spună nimic, aruncă o privire în jur. Nu era nimeni în apropiere. Ea era singură, ca întotdeauna.
Abia după ce s-a asigurat de acest lucru, Cassian a dat un scurt semn de aprobare cu capul și și-a continuat drumul fără ezitare. Exact cum mă așteptam, gândi el cu satisfacție. S-a gândit că Penelope nu ar fi îndrăznit niciodată să-i contrazică voința. Și, exact cum s-a așteptat, "el” a dispărut.
Nu conta dacă era cu adevărat o rudă a lui Penelope sau nu. Important era că a dispărut din fața lui. Și, odată cu asta, totul s-a terminat.
Sunetul paşilor lui în castelul tăcut se auzeau puternic tocmai azi. Se simțea de parcă viața lui de zi cu zi, care s-a prăbușit pentru scurt timp, s-a întors în sfârșit la normal.
Chiar și în timp ce urca scările și mergea pe holul lung, gândurile lui rămâneau neschimbate. Da, așa cum s-a așteptat. Medita la cuvintele pe care le repetase de nenumărate ori pe drumul de întoarcere, cu un sentiment de ușurare. Nu e nicio problemă cu mine.
N-ar trebui să fie.
În clipa în care a deschis ușa camerei sale și a pășit înăuntru, Cassian s-a oprit brusc în loc. O priveliște incredibilă era în faţa ochilor săi cenuşiu-argintii, îngheţaţi.
Chiar în mijlocul camerei, stătea acolo. Incredibil, arătând exact așa cum arăta dimineața.
Nu, era altfel. Spre deosebire de înfățișarea lui rigidă și încremenită de dimineață, acum zâmbea larg și l-a întâmpinat pe Cassian. Mai mult decât atât.
- Bine ai revenit, conte!
Acum chiar vorbește.
Cassian era atât de uluit încât a rămas mut.
Stând cu ușa deschisă, au mai trecut câteva clipe. Simțind cum inima bătea nebunește, Bliss a înghițit în sec.
Așa cum s-a așteptat, Penelope nu era nicăieri. Fața lui Cassian, care s-a uitat înapoi de parcă și-ar fi dat seama târziu de acest fapt, se strâmbă.
Bliss era extrem de tensionat, dar acesta era deja un eveniment planificat. Pentru că persoana care a pus la cale întregul plan era chiar Penelope.
Cu nişte ore în urmă.
Penelope, care şi-a terminat sarcinile zilnice mai devreme, îl chemase pe Bliss chiar în această cameră.
- M-am gândit la asta toată ziua și, așa cum m-am așteptat, această metodă ar fi cea mai bună.
- Ce este? Ce ar putea fi?
Când el a întrebat grăbit, plin de așteptări, Penelope a strâns ochii și s-a prefăcut că verifică pe furiș împrejurimile, înainte de a-și coborî vocea și a șoptit, chiar dacă, oricum, pe întregul etaj al acestui nu se afla nimeni altcineva în afară de ei doi.
- Azi, Bliss, îl vei îngriji pe conte la culcare.
- Poftim? Eu?
Luat prin surprindere, Bliss ridică vocea fără să-și dea seama, iar Penelope i-a acoperit repede gura cu degetul, făcându-i semn să tacă. Făcând repede ce i s-a spus, Bliss şi-a acoperit buzele, apoi şi-a coborît vocea pentru a șopti urgent.
- Să-l îngrijesc la culcare, dintr-odată? Eu?
- Da.
Dând din cap, Penelope a continuat repede să vorbească.
- Era ceva ce era nevoie să se întâmple oricum. Desigur, s-a întâmplat mult mai repede decât am crezut. Dar nu se poate face nimic. Judecând după reacția contelui din ultimele două zile, ieri și azi, se pare că planul "să-l îngrijim și să ne apropiem încet de conte" a eșuat.
- Și?
Era momentul să treacă la Planul B. Lui Bliss, care aștepta cu urechile ciulite, i-a răspuns cu încredere.
- Deci, vom merge pe planul "să-l îngrijim și să ne apropiem repede de conte".
Bliss o privi fără să spună nimic pentru o clipă. Văzând expresia lui Penelope, care încă îl privea cu mândrie, nu a avut de ales decât să zâmbească ruşinat.
- Ăăă, Penelope. Nu s-a schimbat nimic, cu excepția unui singur cuvânt.
La remarca lui Bliss, Penelope a mișcat degetul arătător în stânga și în dreapta, ca și cum i-ar fi spus să nu-și facă griji.
- E evident. Pentru că faptul că voi doi vă apropiați este o concluzie prestabilită.
- Dar...
- Acum, Bliss. Îl urmăresc pe conte încă de când era la reședința ducelui. Cine îl cunoaște mai bine, eu sau Bliss?
Răspunsul la această întrebare era evident. Bliss a răspuns neputincios.
- Desigur că e Penelope, și eu cred la fel, dar...
- Ei bine, atunci s-a stabilit. Hai să ne pregătim începând de acum. E bine aşa? Vino aici. Nu, stai, ar fi mai bine…? Hai să încercăm să stăm aici. Așa cum mă așteptam, acolo ar fi mai bine. Da, bine. Hai să rămânem în locul ăsta...
Penelope îl trăgea pe Bliss de colo-colo, plină de energie. I-a schimbat uniforma de angajat cu una nouă, i-a pieptănat frumos părul și l-a învățat, fiecare replică pe care era nevoie să o spună.
- Am comandat azi un vin nou pentru pivnița de vinuri, și am pus lista pe masa aceea. O vezi acolo? Aia e. Dacă şi contele cere lista, trebuie doar să-i dai documentele acelea...
Și după tot efortul acela, s-a ajuns la situația actuală. Bliss își aminti asta în timp ce sudori reci îi curgeau pe spate. Cuvintele lui Penelope sunt corecte. Nu de asta am venit până aici, oare? Nu voi reuși niciodată dacă o să fug pur și simplu!
Gândindu-se, și-a adunat curajul și a afișat un zâmbet forțat.
- Cum era ziua de azi? A, scuză-mă, să pregătesc vinul?
Acum că a spus-o, i s-a părut ciudat. Ce se întâmplă? Am senzația că mi-au scăpat o mulțime de lucruri.
- Vinul e chiar acolo.
- Ah!
În același moment în care cuvintele lui Penelope i-au venit în minte, a sfârșit prin a scoate o exclamație fără să-și dea seama. O, nu, am sărit peste toată partea de mijloc.
Dar oricum nu-și putea aminti. Ceea ce era important acum era faptul că făcuse o greșeală colosală în fața lui Cassian.
Oare o să țipe ca ieri?
Bliss s-a înspăimântat pentru o clipă, dar nu avea unde să fugă. Asta pentru că bărbatul acela masiv încă bloca ușa.
Din moment ce s-a ajuns la asta, mai rămâne o singură soluție.
Bliss şi-a forţat colțurile gurii să zâmbească și a întrebat.
- Bei vin înainte de culcare, nu-i așa? Atunci ce ai vrea să faci înainte de asta? Mai întâi o baie?
Cassian tot nu spunea nimic. Bliss habar n-avea dacă era cufundat în gânduri sau se pregătea să facă ceva. Zâmbea atât de tare, încât îi tremurau obrajii.
Dintr-odată, Cassian s-a mișcat. A făcut pași mari, s-a îndreptat spre pat și a aruncat la întâmplare haina pe care o purta pe pat; Bliss s-a mulțumit să clipească din ochi în timp ce privea scena.
Abia atunci și-a amintit de cuvintele lui Penelope despre faptul că era nevoie să-i strângă hainele. În timp ce se grăbea să se miște și ridica haina pe care Cassian a scos-o, ceva i-a fost brusc întins în față. Întorcând capul, l-a văzut pe Cassian scoțându-și sacoul pe care îl purtase și întinzându-l către Bliss.
Vrea să-mi spună să-l pun la loc?
S-a simțit prost, dar acceptă în tăcere și îl ținu împreună cu haina. Ultimul lucru pe care i-l înmână era cravata. În timp ce așeza bucata subțire de pânză, asemănătoare unui șarpe, peste hainele pe care le ținea deja, Cassian descheie câțiva nasturi de la cămașa sa albă, s-a întors și s-a îndreptat spre baie. În clipa aceea, a scos un suspin de uşurare.
- Hei!
Deschizând ușa băii și oprindu-se, Cassian îl strigă pe Bliss din senin.
- D…da?
În timp ce Bliss a strigat surprins, devenind din nou extrem de tensionat, Cassian îl privi fix pentru o clipă înainte de a deschide gura.
- Intră, și tu.
- Poftim?
Pentru o clipă, Bliss a crezut că a auzit greșit. În timp ce îl privea, zâmbind în continuare până îl dureau obrajii, Cassian a râs ironic și a repetat exact aceleași cuvinte încă o dată.
- Am spus: intră, și tu.
Și, pur și simplu, Cassian a intrat în baie. Hainele au căzut cu un zgomot surd din brațele lui Bliss, care stătea acolo privindu-l cu o expresie confuză.
Ce a spus?
Incapabil să creadă cuvintele pe care tocmai le-a auzit, a sfârșit prin a scoate un țipăt mut. Baia? De ce? Cum așa? Eu? Să fac ce? S-a apucat de obraji cu ambele mâini și a țipat din nou, dar, așa cum s-a așteptat, doar un sunet slab de respirație i-a rămas în gât.
Dorea să verifice dacă vorbele pe care le-a auzit erau reale, dar exista o singură cale de a face asta. Să o întrebe direct pe persoana respectivă. Dar dacă ar fi făcut asta, răspunsul pe care l-ar fi primit era, de asemenea, evident. Tocmai când simțea că a căzut într-o dilemă, vocea lui Penelope i-a răsunat brusc în cap.
- Nu rata această ocazie!
Da, asta e o ocazie. Bliss își înghiți saliva uscată și dădu din cap. Nici măcar nu putea ghici ce urma să se întâmple, dar, totuși, şi-a adunat curajul și s-a îndreptat spre baie. Ușa băii în care a intrat mai întâi Cassian era ușor întredeschisă.
Sunetul înghițiturii sale uscate părea să răsune extrem de tare. Și, în cele din urmă, Bliss a intrat în baie.