- Larien, încă nu m-am dus la interviu!
Ne mai putând să se abțină, Bliss a strigat. Larien, care vorbise fără încetare, a tăcut brusc, iar în scurt timp s-a instalat o liniște neplăcută. În acea liniște, Bliss a închis ochii strâns, neputând suporta ruşinea, când Larien a întrebat în cele din urmă:
- Ce vrei să spui? Nu te-ai dus la interviu? Te-au respins înainte chiar să te duci? Sau s-a întâmplat ceva?
Tonul ei arăta clar că nu înțelegea ce se întâmplă. Bliss a inspirat adânc și a expirat zgomotos. Nu mai putea amâna asta niciun moment. În cele din urmă, a mărturisit sincer.
- Încă nu m-am dus. Îmi pare rău.
Larien tăcu din nou. Bliss își putea imagina foarte clar cum stătea ea cu telefonul în mână, cu o expresie uluită.
- Nu te-ai dus? Au trecut deja trei zile.
După o pauză, Larien trecu direct la subiect.
- De ce?
Bliss a răspuns de parcă s-ar fi plâns.
- Trebuie să obțin acordul de la Tata.
- Ah…
Abia atunci Larien a scos un suspin. Era imposibil să-l mintă pe Ashley Miller. Cel puțin ceilalți frați au încercat în continuare, chiar dacă au eșuat de fiecare dată, dar Bliss nici măcar nu a îndrăznit să încerce vreodată. Chiar și când cineva îi spunea exact ce să spună, el nu reușea niciodată să deschidă gura. Din cauza asta, renunțase la ideea de a minți încă de la început și a trăit așa până acum…
- Dacă spun că plec într-o călătorie, Tata îmi va aloca cu siguranță mulţi bodyguarzi. Atunci nici măcar nu voi putea să mă apropii de domeniul contelui. Dacă spun că merg în vizită la familia Strickland, el îi va suna imediat pe duce și pe soția lui, nu-i așa? Atunci acea persoană va afla imediat. Va ascunde totul cu grijă, astfel încât să nu observ nici cea mai mică slăbiciune. Cât despre studiu… asta e complet imposibil. Vezi? Nu am nici măcar o singură scuză plauzibilă.
- Ah…
Larien oftă din nou. Chiar dacă i-ar fi scris un scenariu întreg, el nu era în stare să-l folosească. Nici măcar nu ar fi memorat replicile cum se cuvine. Dacă nu putea ajunge la destinație de la bun început, ce rost mai avea totul?
Dar Bliss era încăpățânat. Odată ce se hotăra să facă ceva, rareori renunța, şi având în vedere că era vorba de familie, nu ar fi renunțat niciodată ușor. După un moment de tăcere, Larien îi propuse Planul B.
- Bine. Atunci hai s-o facem. O să câștig cam o săptămână pentru tine.
- Să câştigi timp? Pentru ce? a întrebat Bliss, nedumerit de cuvintele imprevizibile. Larien a răspuns calm.
- Dacă moșia contelui angajează pe altcineva, totul va fi în zadar. Trebuie să împiedicăm asta cumva. Dacă nu poți merge sub nicio formă în Anglia, atunci va fi nevoie să renunțăm la acest plan.
Bliss şi-a dat seama că avea dreptate. Nici măcar nu luase în considerare posibilitatea ca moșia contelui să angajeze pe altcineva în timp ce el pierdea vremea în felul acesta.
- M…mulțumesc, Larien. Bine. Ai spus o săptămână, aşa e? O să găsesc eu o soluție.
- Da. Dă tot ce poți. Mult succes.
Auziind tonul hotărât al lui Bliss, Larien îi adresă un cuvânt de încurajare fără prea multă convingere și a închis telefonul.
O săptămână.
Cu o expresie tensionată, Bliss se uită în calendar. A pus o steluță la data de peste șapte zile, a respirat adânc și s-a concentrat din nou.
- Gândește-te. Gândește-te. Găsește ceva, orice!
Și-a pus mintea la contribuţie, chiar lovindu-se repetat în cap, dar nicio idee clară nu i-a venit în minte. Dând vina doar pe limitele inteligenţei, nu putea face nimic în timp ce trecea vremea. Așa se va termina totul? Într-o zi, când se uita cu disperare la datele rămase, a apărut, în mod surprinzător, o oportunitate imprevizibilă.
─ ▫ ─
- Poftim?! În Anglia?
Surprins de cuvintele imprevizibile, Bliss a strigat șocat. Ashley Miller, așezat alături de fiul său cel mic la o mică masă de ceai, îl privi cu o expresie complicată.
Alfa Extrem, Ashley Miller și Omega Extrem, Connor Niles au avut șase copii. Cinci dintre ei erau Alfa Extremi, şi doar unul, cel mai mic, Bliss, era un Omega. Nu orice Omega, ci un Omega Extrem — singururul gen secundar capabil să declanșeze perioada de împerechere la un Alfa Extrem, să provoace tulburări de memorie sau chiar să provoace mutații la un Beta.
Cel mai rar dintre toate genurile secundare, un Omega Extrem își putea ascunde complet feromonii după bunul plac. Din această cauză, erau adesea identificați ca Beta în testele pentru genul secundar, iar până la diferenţiere, chiar și ei înșiși credeau în mod natural că erau Beta.
Omega Extremi se nășteau de obicei fie printr-o șansă extrem de mică, fie dintr-o împerechere între un Alfa Extrem și un Omega Extrem. Chiar și așa, numărul lor era atât de mic, încât majoritatea oamenilor își petreceau întreaga viață fără să vadă vreodată unul. Chiar și în familia Miller, doar unul din șase copii s-a născut cu un astfel de gen secundar.
Problema era că toți ceilalți frați erau Alfa Extremi.
Feromonii unui Omega Extrem erau suficient de puternici încât să-l determine pe un Alfa Extrem să fie neputincios într-o clipă. Poate din această cauză, Alfa Extremi erau atrași instinctiv și intens de feromonii unui Omega Extrem. Înainte ca Bliss să se nască, ceilalți frați stăteau mereu în preajma lui Koi. După ce Bliss s-a născut și s-a diferenţiat ca un Omega Extrem, ei și-au arătat deschis interesul, sâcâindu-l frecvent să-i lase să-i miroasă feromonii.
Din fericire — sau poate că nu — Bliss nu a trecut încă prin ciclul de călduri…
Din perspectiva lui Ashley Miller, a privi această situație nu determina decât să-i provoace frică. Dacă lăsa lucrurile așa cum erau și Bliss urma să intre în călduri, consecințele erau prea îngrozitoare ca să și le poată imagina. După multe deliberări, i-a trimis deja pe ceilalți copii să trăiască independent de mult timp și i-a avertizat să nu se apropie de Bliss fără permisiune.
Dar, în realitate, nu exista o modalitate perfectă de a-i împiedica total. Chiar și acum, primea ocazional rapoarte că s-au întâlnit cu Bliss, evitând supravegherea lui.
Exact ca de data asta.
- A trecut Larien pe aici, nu-i așa?
În clipa în care cuvintele i-au ieșit din gură, fața lui Bliss a devenit palidă și a scos un suspin asemănător unui țipăt. Ashley bătea încet cu degetele pe cotiera canapelei în timp ce își observa fiul.
Cel mai mic, care nu putea nici să mintă, nici să-și ascundă gândurile și care dădea din coadă la oricine îi plăcea, ca un cățeluș, era, de asemenea, cea mai nesigură existență din viața lui. Băiatul nu avea niciun simț al pericolului față de alte genuri secundare. Să crezi că legăturile de sânge garantează siguranța — ce concepție greșită ridicolă.
Așa cum era de așteptat, ochii lui Bliss se mișcau neajutorați în toate părțile înainte ca el să se forțeze să vorbească.
- Ta…tată. A…adică, Larien a venit la noi acasă pentru că…
Văzându-și fiul incapabil să continue, Ashley a suspinat involuntar. Deși era excesiv de strict în ceea ce privea gestionarea feromonilor copiilor, el însuși era un Alfa Extrem și știa prea bine cât de ușor cineva cu acelaşi gen secundar putea ceda în fața feromonilor unui Omega.
În plus, Alfa Extremi, nu erau pe deplin normali în anumite zone ale creierului lor, din cauza influenței feromonilor. Drept urmare, puteau încălca uşor tabuurile morale și sociale pe care oamenii banali le-ar considera absolute. Chiar și violarea unui frate sau a unei surori doar pentru a "elimina feromoni” se încadra în sfera posibilului.
Din acest motiv, se chinuia de ceva vreme. Era oare cu adevărat sigur să-și lase copiii să continue să interacționeze în felul acesta?
Desigur, răspunsul era deja stabilit. Era doar o problemă de moment potrivit. Și, în cele din urmă, a luat decizia de a-l trimite pe iubitul său fiu cel mic departe, peste mare.
- Îmi pare rău că aduc vorba despre asta atât de brusc.
Această situaţie imprevizibilă l-a determinat pe Bliss să încremenească și să clipească. Ashley, simțindu-se vinovat față de fiul său oarecum neajutorat, dar extrem de iubit — care semăna cu Koi mai mult decât oricine — a continuat.
- Dar, pentru siguranța ta, nu am de ales. Odată ce ceilalți își vor găsi perechea și își vor lăsa marcajul, nu vor mai fi afectați de feromonii tăi. Până atunci, e nevoie să luăm măsuri de genul ăsta.
Era doar o soluție temporară.
Un Alfa putea lăsa semne pe mai mulți parteneri de-a lungul vieții, de câte ori dorea, dar efectul era slab. Îl influența pe partener, dar doar în acea măsură. Dacă un alt Alfa își punea semnul peste semnul existent al unui Omega, cel anterior putea dispărea. Dacă semnele erau lăsate în locuri diferite, Omega putea fi influențat de mai mulți Alfa simultan. Deoarece restricțiile marcării erau slabe, existau chiar cazuri în care semnele dispăreau fără un motiv anume.