Bliss era complet cucerit de ideea lui Larien. Era un plan bun. De fapt, un plan foarte bun!
- Dar el e un Beta.
Bliss a subliniat problema crucială.
- Cassian Strickland e un Beta, Larien. Iar eu nici măcar n-am avut un ciclu de călduri. Practic, sunt la fel ca un Beta. Deci cum ar trebui să-l determin pe omul ăla să se îndrăgostească de mine?
Nu era ca și cum nu ar fi existat oameni cărora să le placă același sex, chiar și fără al doilea gen. Dar aceștia erau rari, iar majoritatea erau tratați ca niște ciudaţi.
Nu era posibil ca singurul moștenitor al familiei Strickland să facă așa ceva!
Tocmai când Bliss i-a aruncat lui Larien o privire plină de îndoială, întrebându-se dacă era într-adevăr inutil, ea, în mod imprevizibil, își mișcă degetul arătător dintr-o parte în alta și a răspuns cu încredere.
- Bliss, chiar ești prost. Iubirea arde mai puternic când există un obstacol.
- Un obstacol?
- Da.
Văzând confuzia lui față de acest cuvânt imprevizibil, Larien își încrucișă brațele, își ridică bărbia și a întrebat:
- Sunt o mulțime în serialele pe care le urmărești, nu-i așa? Relații care nu au cum să funcționeze. Dar uite, până la urmă, ei sunt mereu fericiți.
- Păi… cam aşa.
Era adevărat. Bliss dădu din cap, iar Larien a continuat.
- Cu ce e diferită realitatea? Lumea se învârte în jurul iubirii. Iubire aici, iubire acolo. Suntem uniți prin iubire.
- A…așa e.
- Iar cea mai aprinsă formă de iubire este cea care nu ar trebui să existe.
- Nu prea înțeleg.”
Neînțelegând încă, Bliss o privi pe Larien fredonând gânditoare și schimbându-și abordarea.
- Gândește-te, Bliss. Tata e înfricoșător, nu-i așa?
- D…da. Desigur! Și ţie ți-e frică de el, Larien!
În clipa în care era menționat Ashley, Bliss s-a încruntat instinctiv și a ripostat. Larien a tresărit ușor pentru prima dată, umerii ei încordându-se pentru o fracțiune de secundă. Cumva, totuși, a reușit să ajungă până aici, gândi Bliss, aproape impresionat de curajul ei. Tuşind, Larien și-a recăpătat repede calmul.
- Nu asta e ideea. Ascultă. Dar chiar și acel tată înfricoșător îl ascultă pe Tati indiferent de situație, nu-i așa?
- Așa e.
Nu se înșela. Dacă stătea să se gândească bine, Ashley nu s-a supărat niciodată pe Koi, indiferent de circumstanțe. Pe măsură ce creșteau, Koi mințea adesea și spunea că el era responsabil ori de câte ori copiii făceau greșeli. Bliss dădu din cap ascultător. Văzându-i reacția, Larien își ridică bărbia cu mândrie și declară:
- Asta înseamnă iubirea. Chiar și cineva atât de înfricoșător ca Tata nu se poate abține să nu fie slab în fața lui Tati.
- Înțeleg!
Bliss a acceptat imediat raționamentul ei, fără să pună la îndoială nimic. S-a ridicat în picioare și a strigat fericit:
- Atunci trebuie doar să-l determin pe Cassian să se îndrăgostească de mine!
- Da. Dacă reușești să faci asta, el va face orice vrei tu…
Larien dădu din cap, iar Bliss a întrerupt-o imediat:
- O să-și ceară scuze, o să îngenuncheze și o să mă implore!
Văzându-și cel mai mic frate strigând fericit, Larien zâmbi mulțumită și întinse mâna să-i mângâie capul rotund.
- Așa e. În sfârșit folosești creierul ăla al tău.
Bliss zâmbi prostesc la laudă, cu obrajii îmbujorați de fericire.
- Bine, atunci cum fac asta? Cum îl determin să se îndrăgostească de mine? Ce ar trebui să fac?
Întrebă el iar și iar, dar Larien se mulțumi să spună "Hmm” și tăcu. Bliss așteptă. Părea cufundată în gânduri și nu spunea nimic. Spre deosebire de înainte, nu a venit un răspuns imediat. Încet, încet, frica a început să-l cuprindă. Doar nu e la fel de încet la minte ca mine?
Chiar în clipa în care acest gând i-a trecut prin minte, Larien și-a scos telefonul și a început să caute rapid. După ce și-a mișcat nervos piciorul de parcă ar fi avut un motor atașat, și-a relaxat brusc expresia și a vorbit cu o voce dulce ca mierea.
- Bună, Nora. Draga mea iubită! O, auzindu-ţi vocea sexy mă determină să vreau a zbura direct la tine. Știi ce parte din tine îmi lipsește cel mai mult…
În mijlocul propoziției, Larien a întâlnit privirea scârbită a lui Bliss. Ea l-a ignorat imediat și și-a întors capul în altă parte.
- Oricum, Nora. Aș vrea să te rog să verifici ceva. O, nu e nimic important. Doar niște informații de care am nevoie pentru afaceri. Da, desigur. Exact. Contele Heringer, fiul cel mare al familiei ducilor de Strickland. Da, omul acela. Ai auzit vreo veste recentă despre el? M-am documentat, dar mă întrebam dacă există ceva ascuns. Chiar și ceva banal e în regulă. Informații despre oamenii din jurul lui ar fi și mai bine. Da, mulțumesc. Te iubesc.
Larien și-a strâns buzele, făcând un sunet ușor de sărut, apoi a apăsat ușor butonul de încheiere a apelului. S-a întors spre Bliss cu un zâmbet larg.
- Acum nu ne rămâne decât să așteptăm.
- Mulțumesc. Cât va dura? a întrebat Bliss nesigur. Larien înclină capul și ridică din umeri.
- O oră? Două ore?
- Atât de repede?
Spre surprinderea lui, ea îi zâmbi semnificativ și bău limonada dintr-o singură înghițitură lungă.
- Poftim.
Îi întinse paharul gol în mod demonstrativ. Bliss se grăbi spre minibar. Când s-a întors, ținea în ambele mâini o carafă plină până la refuz cu limonadă. Îi turnă băutura rece în pahar, iar ea o bău din nou dintr-o singură înghițitură.
Când a golit al patrulea pahar, telefonul ei a sunat brusc. Văzând cine o sună, Larien a zâmbit leneș și a apăsat butonul de răspuns.
Era apelul pe care îl așteptau.
Chiar a trecut doar o oră?
Bliss o privea cu admirație pe Larien, care schimba câteva vorbe, zâmbetul ei lărgindu-se.
- Așa cum mă așteptam de la micuța mea iubită. Vreau să te strâng în brațe chiar acum… Vin să te văd în curând. O, desigur. Cum aș putea trăi fără tine?
Dar asta nu era tot. În fața unui Bliss îngrozit, Larien a rostit tot felul de cuvinte dulci fără rușine înainte de a închide în cele din urmă. Majoritatea erau răspunsuri scurte sau întrebări, dar judecând după strălucirea de satisfacție de pe chipul ei, obținuse tot ce avea nevoie.
- Există niște informații utile.
- Serios? Ce anume? Ce a spus?
Bliss întrebă cu nerăbdare, cu inima bătând cu putere. Larien își băgă în gură o smochină uscată și a răspuns:
- Familia Heringer caută un nou angajat. Se pare că au lipsă de personal pentru nevoile casnice. Majordomul e destul de pretențios, așa că nu e o recrutare deschisă. Caută în secret, prin intermediul cunoștințelor.
- Înțeleg. Și?
Bliss o privi fără să înțeleagă. Larien făcu o pauză intenționată, apoi vorbi mai încet decât de obicei.
- Dacă obții un loc de muncă acolo, îl vei putea vedea pe conte de aproape, Bliss.
- Poftim?!
Bliss tot nu înțelegea și doar înclină capul. O tăcere neplăcută s-a așternut între ei. Clipi din ochi spre Larien timp de câteva clipe, înainte de a-și reveni brusc.
- O, ar trebui să-mi depun candidatura!
Pentru o clipă, Larien încremeni. Intenția ei era să angajeze pe cineva care să se infiltreze. Dar, imaginându-și-l pe Bliss în uniformă, zâmbi larg.
- Da, Bliss. Așa este.
Dar Bliss își înclină din nou capul.
- Stai puțin, de ce e nevoie să lucrez acolo?
- Cum altfel aveai de gând să te apropii de el?
Pierzându-și în cele din urmă răbdarea, Larien i-a răspuns sec. Bliss ezită.
- Păi…
Fără să aștepte un răspuns, Larien a continuat repede:
- Să presupunem că îi spui de la început că ești Bliss Miller. N-ar fi pregătit? Dacă începi prin a-i spulbera suspiciunile, va fi complicat și obositor. Așa că e nevoie să-l determini mai întâi să-și lase garda jos.
- O! Deci de asta!
- Aşa e!
Larien îi făcu un semn cu privirea lui Bliss, care, în sfârșit, a deschis ochii larg, înțelegând.