A deschis ușa cu un gest energic, cuvintele de salut ieşindu-i deja din gură — doar ca să încremenească pe loc când a zărit acolo o persoană cu totul imprevizibilă, zâmbind larg. Ochii lui Bliss s-au mărit de uimire, iar el s-a oprit brusc în loc.
- La…
- Bliss, mi-era dor de tine!
Femeia, puţin mai înaltă decât el, nici măcar nu-i dădu timp să întrebe ceva, înainte de a-l îmbrățișa strâns și de a-și freca nasul cu entuziasm de părul lui. Bliss, care era pe punctul de a-i spune numele. Marcat de întorsătura bruscă a evenimentelor, o îmbrățișă și el, stângaci.
- Larien! Cum ai ajuns aici? Așa, dintr-odată…
La întrebarea lui incoerentă, Larien zâmbi și a răspuns de parcă nu conta.
- Am auzit de la Grayson. Mi-a spus că ai nevoie de ajutor. Nu-ți face griji, când vine vorba de romantism, sunt o profesionistă!
Se lăuda cu încredere, dar presupusul client însuși se retrase îngrozit, clătinând furios din cap.
- Poftim?! Romantism? Despre ce vorbești? Nu!
- Nu?!
Larien clipi confuză și ridică privirea. Bliss se uită la sora lui și continuă în grabă.
- Nu e vorba de sfaturi despre relații. E ceva mult mai important și mai serios. Sincer, ce naiba era în capul lui Grayson?
În timp ce vorbea, Bliss își dădu brusc seama de ce a trimis-o Grayson pe Larien.
Enervarea l-a cuprins imediat.
- Grayson, serios! Nici măcar nu înțelege situația cum se cuvine!
Era clar că el considerase îngrijorările lui Bliss ca fiind banale. Lovind cu piciorul în podea, enervat, Bliss clocotea de furie în timp ce Larien luă cuvântul.
- Bine, Bliss. Calmează-te. Doar calmează-te.
Mângâindu-l ușor pe umăr, Larien zâmbi și îl întrebă:
- Atunci, ce s-a întâmplat? Spune-mi. Ce te deranjează? Poate pot rezolva problema.
Bliss ezită o clipă, apoi dădu din cap. Singurul motiv pentru care l-a ales pe Grayson era că acesta era șomer și avea prea mult timp liber. Dacă Larien se oferea să-l ajute, nu avea niciun motiv să refuze. Sincer, ar fi putut fi oricare dintre frații și surorile sale.
- De fapt, cu mult timp în urmă…
După ce a respirat adânc, Bliss a început să explice. Ce se întâmplase acum zece ani, ce om crud era Cassian Strickland și de ce se hotărâse să se răzbune. Pe măsură ce relata evenimentele rapid și concis, emoțiile i se intensificau treptat, iar în cele din urmă a izbucnit dur:
- Nenorocitul ăla! A spus că Grayson era un idiot nebun, iar de Stacy nici nu a vrut să vorbească. L-a numit pe Chase un câine turbat și a spus că tu eşti perversă, Larien. Și știi cum m-a numit pe mine? A spus că sunt un puști american prost și plin de muci! Îți vine să crezi? Și în fața mea se purta ca și cum era cea mai amabilă persoană din lume. A mers chiar și la observarea păsărilor cu mine. Știi? Păsări! Genul ăla cu aripi care bat așa! Nu pot să-l iert. O să mă răzbun!
- Înțeleg…
Spre deosebire de Bliss, care sărea în sus de furie, reacția lui Larien era una banală. Nu era chiar greșit, s-a gândit ea, dar Bliss era drăguț când se enerva. Din acest motiv, a decis să intre în joc și i-a mai pus o întrebare.
- Dar de ce încerci să te răzbuni pe el abia acum? Au trecut deja zece ani.
La această întrebare rezonabilă, Bliss s-a încruntat, apoi își lăsă capul în jos și mormăi.
- Am uitat.
Furia de acum câteva clipe dispăruse. Cu un ton descurajat, el a continuat, parcă scuzându-se.
- Păi, când m-am întors în America, am avut multe de făcut. Era nevoie să merg la școală, am avut multe întâlniri cu prietenii și era nevoie să mă pun la curent cu toate serialele pe care le-am ratat. Eram foarte ocupat.
După ce și-a enumerat scuzele în grabă, și-a schimbat brusc tonul și a trecut la a o presa pe Larien.
- Oricum! Acum mi-am amintit, așa că trebuie să-i dau o lecție nemernicului ăla. Dar, după cum știi, nu sunt deștept, așa că nu-mi vine în minte nicio metodă bună. Mă chinui cu asta de zile întregi. Serios, dacă erai tu sau Grayson, v-ar fi venit deja o idee genială. De ce sunt eu singurul care e așa? Cap prost, cap prost! a mormăit el, lovindu-se din nou peste cap. La auzul sunetului surd, Larien îl apucă repede de braț și îl certă blând.
- Oprește-te. Dacă te lovești așa, o să devii și mai prost.
- O, da.
Bliss a acceptat imediat acest lucru și s-a oprit.
- Ce ar trebui să fac? Tu ești deșteaptă. Nu-ți vine nimic în minte?
Frecându-și locul care îi amorțise de la lovituri, întrebă el îngrijorat. Larien îi mângâie capul înainte de a vorbi.
- Mai întâi, ce-ar fi să intrăm și să vorbim?
- O!
Abia atunci Bliss şi-a amintit că încă stăteau în pragul ușii. Se dădu repede la o parte. Larien se mișcă fără ezitare, traversând cu pași siguri sufrageria, de parcă era propria ei casă. Bliss se grăbi să o urmeze.
- Deci? Te-ai gândit la ceva bun? Ce este? Ce ar trebui să fac mai întâi?
Larien mergea fără grabă și a răspuns:
- Ce-ar fi să bem ceva mai întâi? Adu niște limonadă cu multă gheață. Dacă ai smochine uscate, ar fi și ele bune.
După ce a dat comanda firesc, a început să fredoneze și a mers mai departe. Bliss a clipit uitându-se la spatele ei, apoi s-a repezit spre minibar.
Când Bliss s-a întors cu limonada și gustările, Larien era întinsă pe patul lui de parcă era ceva perfect normal, cu fața îngropată în perna lui. Părea fericită și mulțumită, cu ochii închiși, mai fericită ca niciodată. Dar nu era momentul ca Bliss să admire asta.
Punând tava pe măsuța de ceai, el o strigă nerăbdător pe sora lui, care se relaxa comod pe pat.
- Ajunge. Vino aici. E urgent!
- Mmm…
- Grăbește-te!
- Bine.
După ce a îndemnat-o în repetate rânduri, Larien a suspinat ca și cum era enervată și s-a ridicat. Când s-a așezat alături de el la măsuța de ceai, încă strângând în brațe perna pe care o adusese cu ea, Bliss i-a smuls-o fără milă și a aruncat-o înapoi pe pat.
Larien încremeni, de parcă ar fi pierdut însăși lumea. Bliss îi băgă imediat în mâini limonada pe care o ceruse.
- Poftim. Acum vorbește! Ce ar trebui să fac?
Pentru o clipă, Larien s-a uitat cu privirea goală la brațele ei brusc goale, apoi a scos un scurt suspin de resemnare. După ce a luat o înghițitură de limonadă și și-a băgat o smochină uscată în gură, și-a sprijinit în sfârșit bărbia într-o mână și s-a uitat la Bliss.
- Deci, practic, vrei ca nemernicul ăla să-și ceară scuze pentru că a vorbit urât despre familia noastră. Asta e, aşa e?
- Da!
Bliss dădu din cap cu hotărâre, apoi se încruntă repede.
- Dar nu e de ajuns doar să-și ceară scuze. E nevoie să îngenuncheze și să implore iertare. Și e nevoie neapărat să regrete că mi-a călcat în picioare sinceritatea.
Altfel, nu l-ar putea ierta niciodată. La fel ca în serialele pe care le-a văzut, bărbatul trebuia să plângă amarnic și să sufere.
Văzând expresia hotărâtă a lui Bliss, Larien a răspuns imediat.
- Atunci trebuie să-ți asiguri un avantaj.
- La asta mă gândeam și eu. Cum?
În sfârșit! Inima lui Bliss bătea cu putere de nerăbdare în timp ce o privea. Larien îi zâmbi semnificativ. Tocmai când o presimțire sumbră se strecură în mintea lui…
- Foloseşte seducţia!
- Poftim?!
Ochii lui Bliss s-au mărit la auzul sugestiei imprevizibile. Larien zâmbi.
- Determină-l să se îndrăgostească de tine. Apoi părăsește-l. Cu siguranță își va cere scuze. S-ar putea chiar să se agățe de tine în lacrimi.
- Poftim?!
Bliss se bâlbâi, confuz. Dar Larien nu se opri.
- Imaginează-ți. Momentul în care ticălosul ăla arogant îți mărturisește dragostea, iar tu îi dezvălui cine ești cu adevărat.
- Ce?!
Bliss clipi, încercând să-și imagineze scena. Larien continuă în mod dramatic.
- Nu m-ai recunoscut, om prost ce ești. Sunt Bliss Miller, ticălosule! Cel mai tânăr membru al familiei Miller pe care ai insultat-o! M-am întors să mă răzbun!
- Asta e!
Bliss strânse pumnul și sări în picioare.
- Îngenunchează! Îngenunchează! Cere iertare!
- Asta e! Cere iertare!
Larien a pocnit din degete cu un sunet sec și și-a ridicat bărbia, cu aroganță, în timp ce a concluzionat:
- Și apoi pleci.