După ce a comis o asemenea barbarie împotriva lui Bliss, Cassian stătea acum la o bere și discuta cu ceilalți.
Nenorocit. Cu adevărat un nenorocit.
După ce făcuse asta cu doar câteva clipe în urmă, râdea fără rușine și bea de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Pumnii strânși cu putere ai lui Bliss tremurau violent când Cassian s-a întors brusc și i-a făcut semn să se apropie.
- Ce faci, Bliss? Vino aici.
Nenorocitul ăsta...
Tocmai se gândea să se arunce asupra lui, indiferent dacă îl arunca în aer sau nu... când ceva i-a atras atenția.
O bezea, prăjindu-se perfect deasupra focului.
Bliss își mută privirea între chipul zâmbitor al lui Cassian și acea bezea, care se umfla în fum. Apoi, respirând greu, se repezi în schimb spre bezea.
- Hei, stai. Bliss! Ce faci? a strigat Jeffrey alarmat.
Prea târziu.
Bliss apucase deja frigăruia și începuse să-și bage bezelele direct în gură.
- E fierbinte... ah, e fierbinte.
- Bliss!
Cassian sări în picioare, șocat, dar Bliss îl ignoră și continuă să-și îndese bezelele în gură.
Nenorocitule. Nenorocitule.
O să le mănânc pe toate.
Nu o să mai mănânci niciodată bezele.
Ți-e bine.
Nu meriți bezele.
Sunt toate ale mele. Ale mele!
- Stai, Bliss! Nu face asta! a strigat Cassian, cu fața palidă, în timp ce se aruncă înainte.
Dar era deja prea târziu.
Bliss tocmai băgase în gură ciuperca ce avea pete colorate care înflorea printre bezele.
Înghiți.
Gâtul mic înghiți.
Toată lumea încremeni.
O secundă.
Două secunde.
Trei.
În tăcere, toate privirile erau îndreptate spre Bliss.
Nimeni nu a vorbit.
Nimeni nici măcar nu respira.
Timpul părea să se fi oprit.
Bliss a râgâit.
Pe măsură ce umerii i se ridicau și coborau și el expira…
- Ah…
Deodată, fața i se strâmbă de durere.
Cassian observă asta.
Fața lui Bliss se umfla rapid.
- Mă doare. Mă doare…
- Bliss!
Fața lui Cassian deveni palidă brusc, în timp ce se repezi înainte și îl luă pe copil în brațe.
Întregul trup al lui Bliss era deja roșu, căldura ridicându-se vizibil sub pielea lui.
- Auu… mă doare…
- Bliss, la naiba! De ce ai făcut brusc așa ceva?! a strigat Cassian furios, dar era inutil.
Se uită în jur cu disperare.
Toți ceilalți erau complet beți, întinși pe jos.
Și el băuse. Nu putea să conducă.
- Mă doare… mă doare…
Bliss continua să plângă de durere.
Nu era timp de ezitare.
Dacă mai pierdea încă o clipă, viața lui Bliss ar fi putut fi cu adevărat în pericol.
La naiba, asta e o urgență.
Amintindu-și că el băuse cel mai puțin, Cassian l-a dus pe Bliss la mașină.
- Cassian, nu! Ai băut! a strigat Eina, cu fața palidă.
- Atunci vrei să așteptăm să vină salvarea? Mișcă-te!
A pornit motorul fără ezitare și a coborât pe drumul de munte cu o viteză nebunească.
Eina și ceilalți nu au putut decât să rămână acolo, neputincioși, privind mașina cum dispărea.
Chiar și pe scaunul pasagerului, Bliss continua să plângă de durere.
Când au ajuns în sfârșit la cel mai apropiat spital…
Cassian a țipat.
Căile respiratorii ale lui Bliss se umflaseră atât de tare încât abia mai putea respira.
─ ▫ ─
Bliss Miller a mâncat o ciupercă otrăvitoare și şi-a pierdut cunoștința.
Când vestea a ajuns la familia ducelui, acesta a izbucnit furios. Ducesa era atât de șocată încât era gata să leșine pe loc.
Fiul familiei Miller mâncase o ciupercă otrăvitoare.
În mașina care gonea spre spital, ducele simțea cum îi arde pieptul de frică.
Dacă Ashley Miller ar afla despre asta…
Numai gândul acesta îi provoca greață.
Bliss era nevoie să se facă bine.
Te rog.
Pentru prima dată în viața lui, s-a rugat din toată inima.
Ca nimic să nu i se întâmple acelui copil mic.
Cu toată inima.
- Ce naiba era în capul tău?!
Ducele a venit personal la spital.
În clipa în care și-a văzut fiul stând în sala de așteptare, l-a lovit peste față.
Cassian s-a clătinat violent, era să cadă, reușind cu greu să-și păstreze echilibrul.
- Îmi pare rău.
Își lăsă capul în jos și mormăi.
Imediat era lovit și pe celălalt obraz.
- Prostule fără valoare!
Se auzi din nou o palmă puternică.
De data asta nu a mai putut rezista și s-a izbit de perete.
Sângele îi curgea din buza spartă. L-a șters cu dosul palmei.
Ducesa a intervenit în cele din urmă.
- Dragule, oprește-te. Oamenii se uită. Nu e prea târziu să vorbim. Acum, ceea ce contează este Bliss. Hai să auzim mai întâi ce s-a întâmplat, te rog.
La intervenția soției sale, ducele își coborî mâna cu reticență.
Încă tremurând de furie, îl privi cu o privire furioasă pe fiul său.
- Ce să spună el?! Chemați doctorul. Unde e medicul curant? Tratamentul nu s-a terminat încă?
- Da, Alteță.
Secretarul se grăbi să se apropie.
- Se pare că detoxifierea a avut succes. Acum se efectuează tratamentul de urmărire. Ar trebui să primim în scurt timp un raport privind starea lui.
- Foarte bine. Așteptăm.
Ducele își îndreptă spatele și rămase nemișcat.
Toți cei prezenți nu puteau decât să rămână în picioare, așteptând noi ordine.
Ducesa îl privi și îi spuse în șoaptă:
- Există vreun loc unde Alteța Sa să se poată așeza? Nu putem sta aici la nesfârșit.
- Ah, da. Alteță, Doamnă. Pe aici, vă rog.
Directorul spitalului, agitat, se grăbi înainte.
Ducele îl urmă.
Ducesa se opri pentru o clipă și se uită înapoi la fiul ei.
- Tu rămâi aici. Când va ieși Bliss, tu ar trebui să fii primul care îl vede.
Tonul ei era rece — complet diferit de cel firesc.
Cassian înțelegea perfect cât de furioasă era.
- Da, mamă.
După ce au dispărut, Cassian s-a așezat în sfârșit la loc.
Chiar dacă ea nu i-ar fi spus, el ar fi rămas.
Alcoolul dispăruse de mult din organismul lui.
Tot ce i-a rămas în minte era chipul lui Bliss.
Acel copil mic.
În asemenea suferință.
Imaginea feței umflate și înfierbântate a lui Bliss îl umplea de o vinovăție sufocantă.
E în regulă. Au spus că detoxifierea a avut succes.
O să-și revină curând.
O să se facă bine.
Trebuie să se refacă.
Bliss!
Și-a ascuns fața în palme, înăbușind un geamăt. Deodată, pași rapizi au răsunat pe coridor.
- Cassian! Uite-l!
- Ce s-a întâmplat? Bliss e bine?
- Hei! Ce s-a întâmplat?
Ridică privirea.
Eina, Jeffrey și un alt prieten au venit în fugă spre el, fără suflare. Cel din urmă s-a împiedicat și s-a prăbușit pe podea în spatele lor.
Eina și Jeffrey s-au oprit în fața lui, bombardându-l cu întrebări.
- Cum se simte? E bine?
- E bine, nu-i așa? Am ajuns repede aici. O să fie bine, nu-i așa?
- Spune ceva! De ce nu răspunzi? Spune-ne că e bine!
Cassian expiră încet.
- Am auzit că detoxifierea a avut succes.
- Așa e? Slavă Domnului!
- Doamne, mulțumesc. Mulțumesc…
Eina și Jeffrey au răsuflat amândoi ușurați, chiar rostind o rugăciune.
Jeffrey îl zări în sfârșit pe prietenul lor întins inconștient pe coridor, clătină din cap dezaprobator, apoi se îndreptă spre el.