Simţea că se învârte totul cu el, dar era bine. Oricum, a reușit să doboare unul.
Încercând cu greu să-și recâștige echilibrul, Bliss s-a întors spre grupul care încă râdea și discuta zgomotos. Ochii îi ardeau de furie în timp ce-și strângea pumnii.
─ ▫ ─
- Hei, mai e bere? Lada asta e goală.
Unul dintre ei arătă spre cutia goală, iar altul începu să se plimbe prin jur, căutând mai multă bere. Un tip era prea beat ca să se mai țină pe picioare. Altul aruncă deoparte bezelele care se înnegriseră complet în foc și lăsă jos o ciupercă pe care a cules-o de undeva.
Cel din spatele lui a văzut-o și a încremenit.
- Hei, ce-i aia? Ciuperca aia e bună de mâncat?
- Păi, nu ştiu…
- Poftim?! Prostule, aia e periculoasă.
Speriat, cineva a încercat să o dea la o parte, dar prietenul care tocmai pusese ciuperca l-a oprit.
- Haide, e distractiv. Las-o acolo.
- Nesimţitule…
Cel care încerca să-l oprească era și el beat. Se clătină înapoi, mormăind ceva incoerent. În acel moment, un bărbat care ațipise ridică privirea și începu din nou să înțepe leneș bezele. În spatele lor, unul dintre cei mai puțin beți se uită în jur și mormăi:
- Poftim?! Parcă ne lipsește cineva… O. Iată-te.
Cassian, care tocmai s-a întors la grup, a dat ușor din cap.
- Proştilor! V-aţi îmbătat cu toţii!
Eina, care a venit prima, a râs.
- Asta era și ideea, nu-i așa? Păcat pentru voi, totuși.
Asta nu determina decât să-l enerveze și mai mult, pentru că era adevărat. Cassian expiră brusc și se uită în jur.
Atunci a observat că ceva nu era bine.
Ceva ce era nevoie să fie acolo lipsea.
Nu i-a luat mult să-și dea seama ce anume.
- Unde e Bliss?
La întrebarea lui, Eina a ridicat capul. Majoritatea celor beți nu au reacționat deloc. Un fior i-a străbătut pieptul lui Cassian.
- Hei. L-aţi văzut pe Bliss? Unde e Bliss?
A mişcat pe unul, a strigat la altul, dar ei doar mormăiau aiureli. În câteva clipe, fața lui Cassian a devenit palidă.
Bliss Miller dispăruse.
În acea clipă, chipul tatălui său, chipul mamei sale și chipul lui Ashley Miller, au trecut fulgerător prin mintea lui. Apoi apăru imaginea lui Bliss în dezordine, urmată de acuzații și titluri răutăcioase îndreptate împotriva lui.
Încremeni pe loc.
E de rău.
- Proştilor… Hei, treziți-vă! Treziți-vă!
Cassian îl apucă de guler pe cel mai apropiat bărbat și îi dădu o palmă peste obraz.
- Treziți-vă! Reveniți-vă! Bliss a dispărut!
- Cassian, în loc de asta, n-ar trebui măcar să ne uităm prin jur?
Eina făcu un pas înainte, îngrijorată. Jeffrey, care era mai puțin beat, se clătină spre ei.
- D…da. D…dacă situația pare gravă, putem chema poliția.
- În starea asta? Să chemăm poliția așa? La naiba! Ce naiba ați făcut cu toții? N-ați putut nici măcar să aveți grijă cum se cuvine de un copil?
Cassian era cu adevărat furios. Eina și Jeffrey s-au tras amândoi înapoi.
Jeffrey, însă, avea ceva de spus.
- Tu ești cel care l-a adus. Tu ar fi trebuit să-ți asumi responsabilitatea. De ce țipi la noi, la naiba!
Nu greșea. Dar era suficient ca să-i aprindă nervii lui Cassian.
Cassian l-a apucat pe Jeffrey de guler și l-a împins cu putere.
- Era doar o clipă! Doar o clipă! Și nici măcar nu ai putut face față la asta? Sunt atâția oameni aici!
- Oprește-te! Oprește-te! Nu e momentul să ne certăm!
Eina ridică brusc vocea.
- Hai să-l găsim mai întâi pe Bliss și să ne certăm mai târziu. Acum contează doar să-l găsim!
Cassian și Jeffrey s-au oprit amândoi. Eina i-a privit repede pe amândoi.
- Cel puțin noi trei, care suntem oarecum lucizi, ar trebui să ne despărțim și să-l căutăm. Și să chemăm poliția, pentru orice eventualitate. Ducele va fi furios, dar găsirea copilului are prioritate. Nu-i așa? Nicio obiecție?
- Ah!
Cassian își trecu mâna peste față și a scos un suspin forțat.
Eina dădu din cap și şi-a scos telefonul.
- Să căutăm mai întâi în apropiere. Tu du-te pe acolo. Tu du-te pe dincolo. Eu voi face raportul și voi verifica partea asta. Aveți telefoanele la voi, aşa e? Sunați-mă dacă îl găsiți…
Se opri din vorbit în timp ce s-a întors.
Focul era mai slab.
- Hei! Aruncați mai mulţi bușteni în foc! Dacă Bliss vede lumina focului, s-ar putea să se întoarcă aici! Grăbiți-vă!
Bărbatul care înfigea bezele pe bețișoare ezită, apoi aruncă o bucată de lemn în flăcări. Focul se aprinse imediat, luminând puternic zona.
Atunci l-au zărit.
O siluetă mică, care se înălța în spatele flăcărilor.
- Poftim?!
Jeffrey expiră.
Eina se încruntă.
Cassian a reacționat primul.
- Bliss?
Nu era nicio greșeală. Acea față mică și rotundă era a lui.
Ușurarea îl lovi atât de puternic, încât aproape că se prăbuși pe loc. Picioarele îi cedară aproape complet. Abia reușind să-și păstreze echilibrul, își acoperi gura și expiră tremurând.
Slavă Domnului.
Tensiunea se risipi dintr-o dată — înlocuită imediat de furie.
- răsfăţatule! Ai habar cât de îngrijorat eram? Unde te-ai dus? E periculos!
A făcut un gest brusc cu mâna.
- Nu sta acolo. Vino aici. Să nu mai pleci singur așa, ai înțeles?
Vocea lui se îndulcise ușor în timp ce îl certa, dar Bliss nu se mișcă.
Eina simți că ceva era ciudat.
Pumnii strânși cu putere. Murdăria și funinginea care îi acopereau fața. Ochii mari și aprinși.
Era neliniștitor.
Parcă nu era un copil mic, de şapte ani, cu fața rotundă.
- Cassian… ceva nu e bine… a şoptit Eina.
În acel moment, o sclipire de nebunie a strălucit în ochii lui Bliss, dincolo de foc.
Înainte ca Eina sau Cassian să apuce să reacționeze, Bliss a început brusc să-și învârtă brațele ca un morar și s-a năpustit asupra lor.
- Aaah!
Cassian clipi uimit la micuțul proiectil care se năpustea spre el. Era abia jumătate din mărimea lui. În loc să pară amenințător, arăta aproape drăguț.
Ce face? Se joacă?
Confuz, dar amuzat, Cassian se aplecă cu un zâmbet.
- Te-am prins.
- Ah, ah!
Bliss încercă să-și izbească capul de el.
Realitatea nu se potrivea cu imaginația.
Cu brațele întinse și trupul aplecat, Cassian pur și simplu îl înghiți. Bliss se rostogoli direct în pieptul lui.
Nu era nevoie să fie aşa…
A intrat în panică.
Dar nu s-a terminat aici.
Râzând cu voce tare, Cassian l-a aruncat pe Bliss în aer.
- Aahh! a ţipat Bliss.
Teroarea căderii i-a paralizat mintea. Apoi Cassian l-a prins în zbor.
- Ha, ha, ha! E distractiv, nu-i așa?”
Distractiv? Lasă-mă jos!
Dacă ar fi putut să o spună…
Bliss era prea șocat ca să poată vorbi, tremurând în schimb.
Înainte să-și revină, Cassian l-a aruncat din nou în aer.
- Aahh!
Bliss se zbătea cu disperare.
Tată, Tati! Mi-e frică! Ajutor!
- Te-am prins.
Cassian îl prinse încă o dată.
Bliss nu-și mai amintea ce încercase să facă. Se lăsă moale, amețit și copleșit.
Cassian a râs.
- Nu o să mai pleci singur pe nicăieri, nu-i așa?
După ce îi ținu predica pe care și-o asumase singur, îl îmbrățișă pe Bliss și își frecă fața de obrazul lui înainte de a-l pune jos.
Picioarele lui Bliss abia atinseseră pământul când se clătină și se prăbuși pe fund.
Am... am supraviețuit...
Scăpase la mustață de dezastru.
Apoi furia a revenit.
Era nevoie să mă răzbun!
- Ah!
Își strânse din nou pumnii și s-a întors...
Dar nu s-a putut hotărî să-l atace pe Cassian.
Dacă era prins și aruncat din nou în aer, inima i s-ar fi putut opri cu adevărat.
Dar nici nu putea să-l lase pe ticălosul ăla să scape așa ușor.
Ce să fac? Ce să fac?