- Mă întrebam doar dacă te-ai răzgândit. Atunci vom fi patru, inclusiv tu și cu mine.
- Încă o persoană e bine, aşa e?
- Încă una?
În timp ce Cassian se încrunta la remarca imprevizibilă, Jeffrey a răspuns cu un zâmbet.
- Da, un prieten de-al meu. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine, aşa e?
Cassian se simți oarecum neliniștit, dar Jeffrey izbucni curând într-un râs zgomotos și îi dădu un ghiont jucăuș în braț.
- Nu ai spus că vrei să petreci o vacanță decadentă și palpitantă? De ce ai devenit brusc atât de timid?
Era o provocare foarte mică, banală, dar a funcționat. Cassian și-a lăsat curând garda jos și a ridicat din umeri.
- Eram doar curios. Fă ce vrei; nu mă deranjează.
- Bine, hai să ne distrăm pe cinste.
În timp ce vorbea, Jeffrey ridică sticla de bere ca și cum ar fi făcut un toast, înainte de a o duce la buzele sale. După ce a golit restul băuturii dintr-o singură înghițitură, a bătut din palme și a făcut un gest cu bărbia în spatele lui Cassian. Când Cassian s-a uitat instinctiv în spate, s-a trezit imediat privind în ochii unor femei.
- Bună.
Către femeia care i-a zâmbit și l-a salutat prima, Cassian și-a îndulcit și el expresia și i-a răspuns.
- Bună, eu sunt Cassian. Pe tine cum te cheamă?
- Eu sunt Kitty. Ea e prietena mea, Vivi.
După ce și-a prezentat prietena, Kitty a înclinat capul și a întrebat.
- Ești o vedetă? Mi se pare că te-am mai văzut undeva.
Cassian a râs scurt și a dat din cap.
- Îmi pare rău că te dezamăgesc, dar nu sunt.
- Serios? Atunci ești un Alfa?
La următoarea întrebare, Cassian a negat din nou.
- Îmi pare rău, dar nici asta nu e adevărat. Sunt un Beta.
- Serios?
Chiar când Kitty clipi surprinsă, muzica se schimbă. Cassian se uită la ea și o întrebă.
- Dansăm?
În loc să răspundă, Kitty îi luă mâna pe care i-o întinse. La scurt timp după ce au pășit pe ringul de dans, s-au sărutat pasional.
- Tinere stăpân, trezește-te. Tinere stăpân.
Angajatul se străduia să-l susțină pe Cassian, continuându-și eforturile de a-l trezi. Cu toate astea, Cassian abia putea să-și miște picioarele așa cum i s-a spus și pur și simplu nu putea să deschidă ochii.
Era o ușurare că au luat un taxi. Poate datorită învățăturilor Ducelui, conform cărora nu trebuie să conduci niciodată după ce ai băut chiar și o singură picătură de alcool, el se întorcea întotdeauna cu taxiul în astfel de situații. Problema era acum că angajații terau nevoiţi să se ducă să recupereze mașina. Oricum, cât de norocos era că nu provocase un accident conducând din bravadă nesăbuită?
- Acum, la dreapta. Așa.
În timp ce gemând mergeau pe hol, sprijinindu-l pe Cassian de ambele părți, o mică umbră se ascundea și le urmărea spatele. Angajații, ocupați să-l mute pe Cassian, nu erau deloc conștienți de privirea aceea, în timp ce traversau cu sârguință holul și ajungeau în camera lui Cassian.
- Of!
După ce l-au așezat în sfârșit pe tânărul lor stăpân pe pat, s-au uitat la Cassian, care dormea adânc, înainte de a se întoarce la îndatoririle lor.
- Mă duc să aduc mașina, așa că ai grijă de somnul tânărului stăpân.
- Am înțeles. Cheile sunt… le-am găsit, uite.
Când unul dintre ei aruncă cheile găsite după ce a cercetat printr-un buzunar, celălalt le-a prins și ieși în grabă din cameră. Angajatul rămas îi scoase lui Cassian pantofii și haina de exterior, îi descheie câțiva nasturi de la cămașă și oftă. Abia după ce îi trase cearșaful până la piept plecă în sfârșit, iar Cassian a rămas singur.
În camera în care se auzea doar sunetul respirației adânci și ritmice, soarele dimineții începu să strălucească, iar ușa bine închisă se deschise în tăcere. Fără să-și dea seama deloc de umbra mică și amenințătoare care se apropia cu precauție pe vârfuri, Cassian a rămas într-un somn adânc.
I se părea că aude ciripitul păsărilor în depărtare. Își recăpătă mai întâi auzul, dar imediat după aceea își dădu seama că simțea o strângere în piept.
Ce-i asta?
- Ah!
Cassian se încruntă și a gemut. Era ceva acolo. Îl apăsa. Oare asta era ceea ce se numea paralizie în somn? Nu mai trecuse niciodată prin așa ceva, dar auzise de ea. Știa, de asemenea, că era pur și simplu un tip de tulburare de somn.
Cu toate astea, senzația sufocantă de dificultate în respirație și senzația că ceva îi apăsa pieptul erau extrem de neplăcute. Ca să înrăutățească lucrurile, alcoolul pe care îl băuse toată noaptea era acum sub forma unei mahmureli cumplite. Îl durea capul şi stomacul, iar acum se confrunta și cu paralizia în somn.
Putea să prevadă, în mare, ce urma să se întâmple. Ar avea halucinații, crezând că are ochii deschiși, când de fapt nu era așa. Nu văzuse niciodată o fantomă în acest castel în toată viața lui, așa că ce naiba era această entitate care stătea pe pieptul lui?
- Ah…
Un suspin i-a scăpat lui Cassian de pe buze când a reușit în sfârșit să deschidă ochii și să confirme identitatea acelui "ceva”. O față mică și rotundă îl privea de sus.
- Te-ai trezit! Cassian, ai dormit bine?
Copilul, care a așteptat tot timpul, nu a ratat ocazia; l-a apucat pe Cassian de față și i-a dat un sărut pe obraz.
- Ah… misorul ăsta!
În ciuda atacului surpriză, Cassian nu a putut decât să clipească, incapabil să reacționeze cum trebuie, în timp ce Bliss și-a strâns nasul și și-a întors capul, scoțând un sunet de durere. În timp ce Cassian clipea încă, întrebându-se ce naiba se întâmplă, Bliss a vorbit chicotind.
- Am așteptat să te trezești. Cassian e un adevărat somnoros. Eu m-am trezit de muuuult timp.
Văzând copilul râzând în timp ce-și acoperea gura cu ambele mâini, mintea lui Cassian se limpezi încet. Deci, puștiul ăsta a intrat singur în camera mea și pur și simplu m-a trezit?
Și când se gândea că era surprins de un astfel de atac după ce a petrecut zile întregi încercând din răsputeri să-l evite. În timp ce se gândea la asta, oboseala l-a copleșit brusc. Scoțând un geamăt, și-a acoperit fața cu o mână.
- Poftim? Cassian, ce s-a întâmplat?
Cassian încremeni la auzul cuvintelor imprevizibile ale lui Bliss. Ce mai e acum? Puștiul ăsta afurisit! Oftând, deschise ochii prin spațiile dintre degete și privi în jos, văzându-l pe Bliss care îl privea înapoi, așezat pe pieptul lui. Ce face? Nu putea vedea clar, deoarece trupul copilului îi bloca vederea. În timp ce se încrunta, Bliss se mișcă brusc în jos și vorbi.
- E ciudat. Ce ai pus în cearșaf? E un balon? Sau pâine?
Când a simțit că şi copilul îl atinge ușor cu vârful degetului, Cassian și-a dat seama ce se întâmplă. Lucrul acela, un fenomen care apare în mod natural dimineața, a atras din păcate, interesul copilului. Sângele i s-a urcat instantaneu la față și a întins mâna în grabă.
- Stai, Bliss. Nu ar trebui să atingi aia...
Nu a avut timp să simtă nimic. Copilul, înclinându-și capul, a dat un pumn puternic lucrul care ieșea din cearșaf.
Aaaaaah!
Lucrul care o încântase pe Kitty noaptea trecută și-a găsit sfârșitul eroic. Un țipăt care nici măcar nu a apucat să-i iasă de pe buze i-a rămas în gât, iar Cassian și-a ghemuit violent tot trupul.
- Aauuu!
În consecință, Bliss a căzut și s-a rostogolit pe pat.
La masa de mic dejun domnea tăcerea. Într-o liniște în care nu se auzea nimic, cu excepția zgomotului ocazional al tacâmurilor, Bliss îl observa cu atenție pe Cassian, așteptând reacția lui.
Cassian stătea la masă cu o expresie și mai goală decât a lui când se trezise prima oară, sfâșiind continuu pâinea. Ne putând suporta priveliștea pâinii sfâșiate în bucăți și îngrămădite pe farfurie fără a fi mâncată vreodată, ducesa a luat cuvântul.
- Cassian, ce faci? Trebuie să mănânci cum se cuvine.
În ciuda avertismentului, el nu a dat niciun semn că reacţiona. În cele din urmă, după ce a sfâșiat o bucată de pâine, și-a oprit mâna.
- Mamă.
- Da?
La chemarea liniștită, ducesa a răspuns surprinsă, iar Cassian a vorbit în timp ce privea în continuare în depărtare.
- Ai spus că era pentru o lună, nu-i așa?
- Poftim? A, da, așa este.
În timp ce ducesa dădea din cap, realizând sensul cu o clipă întârziere, el își coborî capul și mormăi.
- Of, o lună…
În acel suspin adânc se ascundea o mare emoție. Ducesa nu putea înțelege situația și nu putea decât să clipească.
- Ăăă, Cassian.
După ce a terminat masa și s-a întors în camera sa, auzi o voce prudentă strigându-l din spate. Așa cum se aștepta, puștiul scandalagiu stătea acolo, ezitând și încercând să-i ghicească starea de spirit. Când Cassian s-a întors spre el, parcă întrebându-se ce mai e acum, Bliss a vorbit îngrijorat.