- Mulțumesc, Cassian. O să-l păstrez cu drag.
Vorbea cu sinceritate, dar nu era de ajuns. Inima îi bătea repede, determinându-l să respire greu. Ținând cartea într-o mână, Bliss s-a aplecat brusc și și-a lipit fața de Cassian, care deja se înclina spre el.
Cassian era dezorientat de senzația delicată de pe obrazul său. Pentru o clipă, se uită fix la Bliss, incapabil să înțeleagă ce s-a întâmplat. Bliss, cu obrajii înroșiți, îi zâmbi larg și a spus:
- Mulțumesc. Chiar ești iubitul meu. Tăticul meu numărul 3.
La remarca bruscă, Cassian își dădu în sfârșit seama ce s-a întâmplat și a rămas uluit. Era destul de absurd că era sărutat de un astfel de copil răsfățat, dar era absolut ridicol ca micuțul să spună astfel de prostii.
- Ce vrei să spui cu "Tati numărul 3"?
Putea ghici de unde venise "iubitule”, dar "Tati numărul 3” era un mister complet. În timp ce întreba cu sprâncenele încruntate , Bliss a ăspuns de parcă era cel mai evident lucru din lume.
- Tati Numărul 1 și Numărul 2 sunt Tata și Tati în America, desigur. Așa că asta te determină pe tine să fii Numărul 3.
- Ah…
Abia atunci Cassian a înțeles. Așa e, puștiul avea tați.
Realizând cu o clipă prea târziu că avusese niște gânduri oarecum confuze, tuși grăbit și a spus:
- Urcă. Trebuie să plecăm acum.
- Bine.
Urcându-se ascultător pe scaunul pasagerului, așa cum i se spusese, Bliss s-a întors să-l privească și l-a întrebat înainte ca el să apuce măcar să-și pună centura de siguranță.
- Hai să venim mâine să vedem din nou păsările. Vreau să văd din nou pasărea aia cheală.
- Nu.
Fața fericită a lui Bliss deveni palidă într-o clipă. Cassian ignoră în mod deliberat expresia copilului, care părea ca şi cum întreaga lui lume se prăbuşea și a continuat indiferent.
- Am de lucru, așa că nu pot să mă joc cu tine. Ce-ar fi să încerci să desenezi pasărea pe care ai văzut-o azi?
- Poftim?! Nu ne putem juca? De ce?
Vocea copilului era plină de dezamăgire și de tristețe. Văzând sprâncenele lăsate și ochii mari care tremurau, Cassian se simți brusc ruşinat. La naiba, nu credeam că va fi atât de dezamăgit. Dar asta nu era tot.
- Eu… am venit tocmai până aici ca să mă joc cu tine… Credeam… că o să fim împreună în fiecare zi…
Văzând cum copilul se oprea din vorbit, complet descurajat, inima lui Cassian s-a îndulcit foarte mult. Pentru o fracțiune de secundă, a simțit un impuls de a-și anula întregul program.
Ridicol.
A respins în grabă gândul și și-a reamintit. Asta era singura lui șansă de a petrece noaptea în pădure cu prietenii lui și de a face genul de prostii pe care nu apucase să le facă niciodată până atunci. Nu putea renunța la programul ăsta. În schimb, a ales să-l determine pe copil să renunțe.
- Îmi pare rău, Bliss. Dar când devii adult, nu te mai poți juca în fiecare zi așa cum faci acum. Ai lucruri pe care eşti nevoit să le faci.
Încercă să-l liniștească cu o voce blândă, dar expresia lui Bliss nu s-a schimbat.
- Dar… dar…
Atunci ce ar trebui să fac?
Bliss îl privi din nou, dar Cassian a rămas neclintit.
- Îmi pare rău, Bliss.
La această scuză repetată, Bliss era nevoit să accepte realitatea. Se părea că, într-adevăr, nu se va întâmpla. Era teribil de dezamăgit, dar nu putea pur și simplu să facă o criză de nervi. Înainte de a veni aici, i-a promis lui Tata și lui Tati de nenumărate ori.
"Fii politicos ca să nu provoci probleme și nu fi încăpățânat sau insistent.”
Pe scurt, dacă ei spuneau "nu”, era nevoie să renunțe imediat. Iar acum era fix momentul acela.
- Bine.
În cele din urmă, Bliss mormăi cu o voce slabă și timidă. Cassian răspunse: "Bine”, și îl mângâie pe Bliss pe cap.
- În schimb, odată ce îmi termin munca, hai să ne jucăm toată ziua. Îți promit.
- Bine.
Bliss dădu din cap, apoi se uită din nou la Cassian.
- Şi când termini munca?
Cassian își frecă bărbia ca și cum ar fi calculat ceva, a rămas tăcut o clipă, apoi a spus:
- Păi… o săptămână?
- O săptămână întreagă?!
Bliss a scos un țipăt de uimire. Ne mai putând să-și reprime vinovăția, Cassian adăugă repede:
- Nu am ce face. O să termin cât de repede pot.
- Bine.
Bliss dădu din cap cu tristețe. Simțind că era de ajuns, Cassian își îndreptă spatele și îi spuse lui Bliss:
- Pune-ți centura de siguranță și rămâi pe scaun. O să pun lucrurile la punct repede.
Apoi, Cassian a adăugat zâmbind:
- Când ne întoarcem, hai să ne spălăm și să mâncăm ceva. Am niște videoclipuri despre păsări, așa că o să fie distractiv să le vedem împreună.
- Da. Mi-ar plăcea.
Bliss dădu din cap din nou și se așeză drept. După ce îi fixă centura de siguranță, Cassian închise ușa pasagerului și se grăbi să împacheteze echipamentul. Din moment ce se hotărâse să se joace cu Bliss toată ziua, intenționa să dea tot ce avea mai bun.
Am făcut destul din partea mea.
Și, așa cum şi-a promis, s-a jucat cu Bliss fără întrerupere până la cină.
- Aah…
Bliss a căscat lung și s-a întins. După ce și-a șters cu degetul o lacrimă rătăcită din colțul ochiului, și-a îndreptat din nou atenția spre broșură, dar somnolența l-a cuprins repede.
Plictisitor.
Se încruntă și răsfoi paginile la întâmplare. Au trecut deja două zile de când era lăsat să se joace singur. S-a bucurat când a primit cadoul de la Cassian, dar, când a început să-l citească cu adevărat, s-a dovedit a fi plictisitor dincolo de orice închipuire. Era suficient să-i spună doar numele păsărilor; de ce era nevoie să știe denumirile științifice și clasificările? Era suficient să spună că unui canar îi plac bomboanele și unei privighetori îi place gemul — de ce era necesar să știe greutatea, durata de viață și acele denumiri dificile scrise lângă ele? Mai mult, cea mai mare problemă era că erau prea multe cuvinte pe care nu le cunoștea.
- Nu e deloc distractiv!
În cele din urmă, Bliss a strigat tare și s-a prăbușit pe pat. Și vizionarea fotografiilor se terminase repede. Bliss stătea întins pe spate, privind tavanul și clipind.
Ce să fac ca să mă joc?
Castelul era prea liniștit. Servitorii nu-și arătau fața decât dacă aveau ceva de făcut, iar în castel nu era nici măcar o singură persoană alături de care să se joace. Abia a reușit să treacă de prima zi, dar, încă din a doua, simțea că moare de plictiseală.
- Aș vrea să pot urmări un serial…
Tocmai când mormăia pentru sine și suspina din nou… Se auzi o bătaie în ușă, iar o clipă mai târziu, un servitor a intrat.
- Bună ziua, domnule Bliss. Ducesa întreabă dacă aveți un moment liber. Vă roagă să vă alăturați ei la ceai.
- Vin!
Înainte ca servitorul să apuce să termine de vorbit, Bliss strigă. În sfârșit, ceva de făcut! Se rostogoli în grabă pe pat și sări jos, apoi o luă la fugă prin cameră, determinându-l pe servitor să strige îngrijorat.
- Domnule Bliss, așteptați o clipă! Vă voi conduce eu. Vă rog, așteptați!
Servitorul agitat se grăbi înainte și începu să-i arate drumul. Bliss mergea cu pași repezi în urma lui, încercând din răsputeri să-și stăpânească fericirea.
- Bliss! Intră, dragule.
Ducesa, care îl aștepta pe Bliss în salonul de ceai, bucurându-se de lumina soarelui care pătrundea prin fereastră, zâmbi călduros când îl văzu pe copil apărând în urma servitorului.
- Bună ziua, Ducesă.
Punându-și o mână pe piept și făcând o plecăciune politicoasă, Bliss se așeză pe scaunul pe care i-l oferise servitorul și se întoarse cu fața spre ducesă. După ce servitorul îi turnă ceai lui Bliss și plecă, lăsându-i pe cei doi singuri, ducesa împinse un bol cu prăjituri spre Bliss și i-a spus:
- Vă mulțumesc că ați venit. A bea ceaiul singură este o activitate foarte solitară. Datorită dumneavoastră, azi mă pot bucura de ora ceaiului.
La aceste cuvinte, Bliss luă o prăjitură și a răspuns:
- Te rog să mă chemi oricând. Și eu mă plictisesc.
Apoi, copilul a scos un scurt suspin și a adăugat:
- Cassian e ocupat, așa că trebuie să mă joc singur. Am venit până aici doar ca să ne jucăm împreună, sunt atât de demn de milă.
- O, dragule, chiar așa?
Ducesa vorbi de parcă îi părea sincer rău, dar, de fapt, știa deja. Știa că singurul ei fiu, lăsase în urmă un oaspete prețios și plecase.
Băiatul acela obraznic. Trebuia doar să mai îndure o lună.
Să ignore un copil atât de drăguț — și un oaspete care venise de atât de departe ca să-l vadă — și să plece pur și simplu era cu adevărat nepoliticos și răutăcios.