Demască-mă, dacă eşti priceput

Capitolul 20

Iuliana

Deci, ce anume e "în regulă” la asta?

Era tot amuzant și absurd, dar văzându-l pe Bliss atât de fericit și vorbind prostii, lui Cassian i-a venit să-l necăjească. Cassian l-a întrebat cu o expresie serioasă.

- Vrei să spui că te vei căsători cu Tata? Tocmai mi-ai spus că sunt ca Tata.

Acum o să rămână mut. Tocmai când Cassian devenise curios să vadă cum va ieși acest mic obraznic din această situație, Bliss a venit cu o soluție genială.

- O să fiu și bebelușul, și partenerul. Asta o să funcţioneze.

În timp ce Cassian încremeni pentru o clipă, Bliss a mers un pas mai departe, strigând cu un zâmbet larg.

- Tati-iubitule!

Îi veni senzația că tocmai a auzit ceva foarte periculos. Simțind un val brusc de amețeală, Cassian se echilibră repede și respiră adânc. De ce naiba stătea de vorbă cu un puști mucos? Copleșit de un sentiment brusc de inutilitate, își continuă drumul fără să mai spună nimic. Mlaștinile, destinația lor, se întindeau în fața ochilor.

- Uau, e imens! E foarte imens! Cassian, uită-te! E atât de mare!

Cassian tresări și se întoarse brusc. Acolo era Bliss, strigând fericit în timp ce ridica și cobora repetat binoclul.

Cassian își strânse inconștient pieptul, apoi şi-a întors repede privirea, simțindu-se ruşinat. Se părea că efectul de ieri era mai puternic decât crezuse. Poate că pentru tot restul vieții sale urma să trăiască în teroare, cu inima care îi sărea din piept de fiecare dată când auzea cuvântul "imens”. Un fior îi străbătu șira spinării pentru o clipă, dar Cassian își reveni repede.

Era ridicol să fie atât de influențat de cuvintele unui copil de doar șapte ani.

A scuturat energic din cap de câteva ori și s-a concentrat din nou asupra asamblării echipamentului. Între timp, Bliss era complet absorbit de observarea păsărilor, mișcându-și binoclul încoace și încolo în căutarea lor.

- Ai văzut multe păsări? l-a întrebat Cassian în timp ce așeză luneta de teren asamblată pe pământ și reglă focalizarea. Bliss a răspuns cu un "Da!” vesel.

- Cu asta pot vedea totul, chiar și ciocurile! E uimitor!

Copilul a continuat să vorbească fericit.

- Acum puțin timp, am văzut o pasăre care era toată albă, dar doar vârful capului — chiar aici — era roșu.

- Cocorul japonez.

Când Cassian i-a spus cuvântul, Bliss a repetat "cocor" înainte de a continua în grabă.

- Celelalte păsări din jurul ei erau toate albe, dar numai acea pasăre avea o pată roșie acolo. M-am întrebat de ce, și apoi ghici ce? O altă pasăre a început să o ciugulească cu ciocul!

O pasăre hărțuită, gândi Cassian cu indiferență. Regnul animal nu era cu mult diferit de cel uman. A fi hărțuit de turmă pentru că ești slab era un lucru firesc.

- Săracul.

Lui Bliss părea să-i fie milă de pasăre. Tocmai când Cassian era pe punctul de a da un răspuns fără prea mult entuziasm, gândindu-se că așa sunt copiii , Bliss a vorbit din nou.

- Cred că era prinsă înșelând. Ar fi trebuit să divorțeze mai întâi; odată ce rămâi chel, nimeni nu te mai vrea. Ce păcat, va trebui să-și trăiască restul vieții singură și izolată. Și e și cheală.

Cassian îl privi în tăcere pe Bliss, care continua să suspine, spunând:

- Cheală și singură.

- Câți ani ai spus că ai? a întrebat Cassian după o pauză.

Bliss răspunse fericit.

- Șapte!

Exact cum bănuise Cassian. Se încruntă și întrebă pe un ton mai lent decât de obicei.

- Dar tu… cine ți-a povestit despre lucruri precum a fi prinsă înșelând sau a divorța?

Oare relația dintre Ashley Miller și partenerul său era mai proastă decât părea la prima vedere?

Există nenumărate cupluri a căror imagine publică diferă de realitate. Acest lucru este și mai frecvent în rândul clasei superioare, care pune preț pe prestigiu, iar cuplurile "de fațadă” nu sunt o raritate, așa că poate familia Miller se afla într-o astfel de situație…

- Larien a făcut-o!

Auzind acel nume imprevizibil, Cassian se încruntă și a întrebat.

- Lari… cine?

Privind în sus spre Cassian, care părea nedumerit, Bliss a răspuns fericit:

- Larien, fratele meu!

Ah. Tocmai când Cassian își dădu seama în sfârșit cine era Larien, Bliss a continuat.

- Am văzut filmul "The Sweet Betrayer" împreună cu Larien, iar Larien a spus că celor care înșeală ar trebui să li se smulgă tot părul de pe cap, ca să chelească. Soțul personajului principal a înșelat-o, așa că personajul principal și familia ei l-au bătut măr. Era intens. I-au smuls părul, l-au lovit în penis și au folosit orice le-a căzut la îndemână, așa, așa!

Privind cum puștiul ăla cu nasul plin de muci își flutura furios pumnii, Cassian găsea totul plictisitor.

- Ai habar măcar ce înseamnă să înșeli pe cineva?

La întrebarea lui Cassian, Bliss a răspuns în timp ce continua să alerge pe teren.

- Sigur că știu! E când ești lovit în penis și rămâi chel.

Ce știe el?

Cassian a tăcut pur și simplu și s-a concentrat la munca lui.

Da, ce ar putea ști un copil de doar șapte ani?

Având în vedere că Bliss îi spusese totul lui Tata la mai puțin de cinci minute după ce promisese să păstreze secretul, era la fel de ridicol ca şi Cassian să aibă așteptări atât de mari de la un copil de șapte ani.

Nu, eu sunt cel mai rău. El are șapte ani, dar eu sunt adult.

Adăugând această reflecție în sinea lui, își luă curând privirea de pe luneta de teren și îi făcu semn lui Bliss.

- Vino aici și uită-te la asta.

- Uau!

Bliss, care și-a lipit ochiul de lentilă așa cum i s-a spus, a scos încă un strigăt de bucurie. Cassian, care reglase telescopul astfel încât copilul să poată observa păsările de la înălțimea lui, a spus:

- E o specie rară de pasăre, așa că avem noroc. În aceste zone umede poți vedea adesea păsări pe cale de dispariție, așa că vin aici des încă de când eram mic.

Întotdeauna considerase un mare noroc faptul că astfel de zone umede făceau parte din domeniu. Datorită acestui lucru, putea observa păsările în liniște ori de câte ori avea chef, fără intruși nepoliticoși.

- Vezi pasărea aia cu vârfurile negre la pene? Pasărea aceea vine aici pe vremea asta și traversează oceanul spre continentul alăturat când se schimbă anotimpul. Nu-i așa că e uimitor pentru ceva atât de mic?

- Da! E uimitor!

Cassian chicoti văzându-l pe Bliss, care privea obsesiv păsările în timp ce îi repeta cuvintele. Chiar în acel moment, un stol de păsări a zburat spre ei. Cassian i-a spus să aștepte o clipă, l-a dat la o parte pe Bliss și a îndreptat luneta spre stol pentru a regla focalizarea.

- Acum, uită-te.

A așteptat ca şi copilul să-și apropie din nou ochiul de lentilă înainte de a vorbi.

- Păsările acelea au venit aici să se împerecheze. Dacă așteptăm, s-ar putea să vedem masculul executând un dans de curtare pentru femelă. Să le vezi dansând în grup este un adevărat spectacol.

Timp îndelungat, i-a oferit lui Bliss informații despre păsări și i-a povestit anecdote interesante. În timp ce observa păsările, Bliss asculta cu atenție cuvintele lui Cassian, pierzând complet noțiunea timpului. Așa că, atunci când a venit în sfârșit momentul să se întoarcă, umerii lui Bliss s-au lăsat în jos, trădând o dezamăgire vizibilă.

- Putem să ne întoarcem data viitoare.

Cassian l-a mângâiat pe Bliss pe cap, ca să-l consoleze, dar copilul nu și-a putut recăpăta cu adevărat buna dispoziţie. Văzând asta, Cassian a deschis portbagajul mașinii, a scos ceva dintr-o geantă și i-a întins.

- Poftim.

Bliss, care se uitase în repetate rânduri înapoi spre păsări cu regret, a înclinat capul când a văzut ce ținea Cassian în mână.

- Ce e asta?

Pe coperta cărții destul de groase nu era nimic scris. În timp ce Bliss răsfoia cartea curios, Cassian a luat cuvântul.

- E un atlas despre păsări pe care l-am făcut eu.

- Poftim?

Bliss ridică brusc capul la auzul cuvintelor imprevizibile și deschise în grabă paginile pentru a arunca o privire înăuntru. Paginile erau pline de desene cu păsări, care erau în mod evident realizate de mână, și de descrieri scrise cu o caligrafie îngrijită.

- Tu ai desenat toate astea, Cassian? Și tu ai scris totul?

- Da, a spus Cassian cu un zâmbet abia schițat.

- E bine să notezi păsările pe care le-ai văzut cu ochii tăi atunci când le observi. Te ajută să-ți reamintești de ele și e plăcut să le revezi mai târziu.

- Mi-l dai mie?

- Da.

În timp ce Bliss striga fericit, Cassian dădu din cap și adăugă.

- Aproximativ jumătate din el e gol. Poți să-l umpli tu pe restul. Ei bine, crezi că te descurci?

- Desigur!

Bliss a răspuns instantaneu, fără să stea pe gânduri. Cassian mi-a făcut un cadou ca acesta. Prietenul meu mi-a dăruit o carte pe care a făcut-o chiar el. O comoară unică în lume! Inima lui era aşa de mândră, încât aproape că îi era greu să respire.