— Bliss, trezește-te. Bliss.
Cineva îl striga pe nume.
Cufundat într-un somn adânc, Bliss a mormăit încetișor și s-a frecat la ochi. Când a reușit, în sfârșit, să se trezească, a descoperit un chip cunoscut aplecat asupra lui.
Era încă prea buimac ca să facă altceva decât să clipească nedumerit, iar Cassian i-a zâmbit.
— Am ajuns. E timpul să coborâm.
— Mm...
Bliss s-a încruntat, apoi s-a dezmeticit brusc.
— Poftim?!
A exclamat surprins și s-a grăbit să privească pe fereastră. Peisajul care i s-a arătat era cunoscut, dar, într-un fel, a început deja să i se pară străin.
Se aflau pe Coasta de Est, acolo unde era casa familiei sale.
"A trecut atât de mult timp..."
Nu au trecut decât câteva luni, și totuși îi era deja dor de casă. A privit absent pe fereastră, cuprins de o căldură ciudată, încărcată de nostalgie.
Dar, dintr-odată, şi-a amintit.
"Stai puțin, doar n-am venit aici în vacanță!"
"De ce stau și zâmbesc ca prostul? Trezește-te la realitate!"
Bliss şi-a încleștat pumnii și s-a certat în gând.
A inspirat adânc de câteva ori, străduindu-se să reaprindă spiritul de luptător care zăcea undeva, în adâncul sufletului său.
— Bliss?
Cassian, care a coborât deja din mașină, l-a strigat nedumerit.
"Oare nu se simte bine?"
Pentru o clipă, l-a cuprins îngrijorarea, dar s-a dovedit cu totul neîntemeiată.
— Sunt pregătit.
Cu o hotărâre de neclintit în priviri, Bliss a coborât curajos din mașină.
S-a îndreptat de spate pe trotuar, a ridicat ochii spre clădire, a înghițit în sec și a pornit înăuntru cu pași mari și hotărâți.
"Hai, să te văd! Vino încoace, Tata Monstru!"
A urcat alături de Cassian în liftul privat, încercând din răsputeri să întrețină flacăra curajului, care amenința să se stingă în orice clipă.
"Tata ne va aștepta înăuntru. Mai întâi o să aflu de ce ne-a chemat."
"Și am să am grijă ca şi Cassian să stea în spatele meu..."
Chiar atunci, liftul s-a oprit, iar ușile s-au deschis.
Cu ochii scânteind de hotărâre, Bliss a declarat:
— Tu să nu scoți o vorbă. Mă ocup eu de tot.
"Oare ce și-o mai fi închipuind acum?"
Cassian a rămas mut, dar nu putea spune că nu-i plăcea să-l vadă pe Bliss străduindu-se atât de mult să-l protejeze.
— Bine. Am înțeles.
Cassian nu și-a putut stăpâni un râs înfundat, însă Bliss şi-a continuat drumul cu o expresie cât se poate de serioasă.
A deschis larg ușa de la intrare și a pășit hotărât înăuntru.
— Bliss, bine ai venit acasă!
— Poftim?!
Strigătul imprevizibil l-a oprit pe Bliss în loc.
Cineva alerga spre el prin holul spațios.
— Tati?
Înainte să-și revină din surpriză, Koi l-a cuprins într-o îmbrățișare strânsă.
Bliss a rămas nemișcat, uluit de această întorsătură la care nu s-a așteptat deloc.
Ținându-l lipit de el, Koi i-a șoptit cu un oftat:
— Mi-a fost atât de dor de tine!
Toată hotărârea războinică pe care Bliss s-a străduit s-o păstreze s-a topit pe loc, ca zăpada la soare.
— Tatiii!
L-a îmbrățișat imediat la rândul său și a început să se alinte.
— Gata, gata.
Koi l-a mângâiat cu drag pe spate.
— Ce bine îmi pare să te văd sănătos! Te simţi bine? Nici nu-ți închipui cât mi-am făcut griji pentru tine.
— Da, mă simt bine. Și eu mă bucur să te văd sănătos, Tati.
Bliss zâmbea cu gura până la urechi în timp ce schimbau vești.
Mirosul atât de cunoscut al familiei i-a umplut inima de căldură, până când a simțit că i se topește și mintea de fericire.
Tocmai când se lăsa cu totul pradă bucuriei revederii...
— Bună ziua, domnule Miller.
Vocea lui Cassian l-a readus brusc cu picioarele pe pământ.
"Hm? Ce se întâmplă?"
A ridicat repede capul și l-a zărit pe Tata la câțiva pași distanță.
În timp ce Bliss clipea năuc, Ashley Miller a înclinat scurt din cap.
Era un semn mut că era nevoie să-l urmeze.
Ashley s-a întors și a pornit cu pași mari, iar Cassian l-a urmat imediat.
— Ăă... ce?
Bliss s-a uitat câteva clipe după ei, apoi a înțeles.
"Aoleu, așa e! Nu acum e momentul pentru asta!"
A uitat cu desăvârșire de ce a venit până acolo.
Când l-a văzut pe Cassian trecând pe lângă el, a tresărit alarmat și s-a desprins din brațele lui Koi.
— T…tati, așteaptă puțin. Am ceva urgent de rezolvat.
— Cum? Bliss, unde pleci? Bliss!
Koi l-a strigat nedumerit, dar Bliss s-a grăbit deja să-l ajungă din urmă pe Ashley.
S-a strecurat repede între Cassian și Ashley, inspirând adânc în încercarea de a-și aduna din nou curajul.
"Bun! Haideți, să vă văd pe toți!"
Ashley Miller, care mergea în frunte, a aruncat o privire peste umăr când a auzit niște pași apăsați, fără niciun ritm, printre ceilalți pași liniștiți.
Într-adevăr, fiul său cel mic venea în urma lui, tropăind furios și aruncându-i priviri de-a dreptul ucigătoare.
Ashley s-a întors în tăcere și şi-a continuat drumul.
Aproape simţea cum privirea înflăcărată a mezinului îi ardea spatele.
Nu a spus nimic pe tot parcursul drumului, dar, odată ajuns în încăperea cu barul, a schimbat brusc direcția.
"Hm? Ce face?"
Bliss l-a urmărit nedumerit.
Ashley a trecut în spatele tejghelei și a scos, fără un cuvânt, un ceainic și câteva cești.
Bliss l-a privit pregătind ceaiul cu o suspiciune tot mai mare.
Deodată, Ashley a întrebat:
— Bei ceai negru, nu-i așa?
— Da, așa e.
Bliss a răspuns pe loc, deși întrebarea era adresată în mod evident lui Cassian.
Ashley i-a aruncat o privire fiului său, apoi s-a uitat din nou la Cassian.
Acesta a zâmbit ruşinat și a răspuns:
— Da, așa este. Vă mulțumesc.
A repetat răspunsul lui Bliss, adăugând și un cuvânt de mulțumire.
Abia atunci Ashley şi-a mutat privirea și a început să încălzească apa.
Koi, care a venit și el ceva mai târziu, s-a apropiat în liniște.
— Vrei să mă ocup eu, Ash?
— Nu e nevoie.
Ashley a zâmbit pentru prima dată și a continuat să pregătească ceaiul, fără nicio grabă.
Bliss îl supraveghea cu ochi de șoim.
"Se poartă de parcă totul ar fi absolut normal, dar poate scoate dintr-odată o crosă de hochei ascunsă pe undeva."
A început să cerceteze cu privirea toate locurile unde ar fi putut fi ascunsă.
"Sub tejghea? Acolo sus? Lângă peretele acela?"
În timp ce el căuta de zor crosa, apa a dat în clocot.
Ashley a turnat puțină apă fierbinte în cești ca să le încălzească, apoi a mișcat încet ceainicul, ca infuzia să capete o tărie uniformă.
În cele din urmă, a început să toarne ceaiul.
Bliss a urmărit cu atenție firul neîntrerupt de ceai care umplea ceașca.
Ashley a lăsat ceainicul jos, a ridicat farfurioara pe care se afla ceașca plină și a dat-o.
Privirea i-a rămas ațintită asupra lui Cassian, așa că nu încăpea nicio îndoială cui îi era destinat ceaiul.
— Vă mulțu...
Cassian a făcut un pas înainte ca să primească ceașca.
Dar tocmai atunci...
"Hm! Nici să nu visezi!"
Bliss a țâșnit între ei, a luat ceașca și şi-a turnat ceaiul clocotit direct în gură.
— Bliss!
— Bliss, ce faci?!
Cassian a strigat, iar Koi l-a întrebat îngrozit, alb la față.
Până și Ashley Miller şi-a privit fiul cu o expresie de surprindere rar întâlnită la el.
Între timp, Bliss a pus ceașca goală pe tejghea și a început să se lovească frenetic cu palma peste pieptul care îl ardea.
Ochii i s-au umplut de lacrimi, dar nu conta.
Gâfâind, a reușit cu greu să vorbească.
— Nu-i otrăvit... Nu-i otrăvit!
Ashley Miller şi-a privit fiul în tăcere.
Simțea privirea nedumerită pe care Koi i-o arunca, dar nu și-a dezlipit ochii de Bliss.
Ar fi avut atât de multe de spus.
Și totuși, nu găsea puterea să rostească nimic din toate acelea.
În cele din urmă, s-a mulțumit cu o observație spusă rar și apăsat:
— Cassian e un Alfa Extrem, Bliss. Chiar dacă l-ai otrăvi, n-ar avea niciun efect asupra lui.
La auzul acestor cuvinte liniștite, ochii lui Bliss s-au luminat brusc.
De parcă abia atunci ar fi descoperit acest lucru, a ridicat privirea spre Cassian.
Cassian a încuviințat cu un zâmbet amar.
— Domnul Miller are dreptate. Probabil n-aș păți nimic.
— Aaa, înțeleg...
Abia atunci Bliss a răsuflat adânc, ușurat.
"Acum sigur o să-i fie rușine de ce-a făcut și o să-și ceară scuze."
În mod uimitor, Ashley Miller și Cassian gândeau exact același lucru.
La urma urmei, asta era reacția firească a oricărui om cu un dram de judecată.
Din păcate, bunul-simț nu era niciodată punctul forte al lui Bliss Miller.
— Ce bine că ai suferit mutația, nu-i așa?
A spus-o cu un zâmbet larg.
Cassian era atât de luat prin surprindere, încât s-a uitat instinctiv spre Ashley Miller, ca să-i vadă reacția.
Așa cum s-a așteptat, sprâncenele lui Ashley s-au apropiat într-o încruntare adâncă.
Dar nu pentru mult timp.
Ashley a plescăit scurt din limbă și a început să toarne ceai în celelalte cești.
Cassian a înțeles imediat.
Ashley a hotărât pur și simplu să ignore vorbele lui Bliss și să treacă mai departe.
A aruncat o privire într-o parte și a observat că și Koi făcea exact același lucru.
Koi vorbea cu Ashley, care continua să toarne ceai, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic neobișnuit.
Bănuiala lui Cassian s-a confirmat.
După reacțiile lor, era limpede că s-au obișnuit de mult cu asemenea situații.
Ajungând la această concluzie, Cassian şi-a dat repede seama și de ce.
"Păi, normal. Doar l-au crescut pe Bliss timp de douăzeci de ani."