Să-l numească pervers era prea puțin. Dacă pe lume exista vreun nebun care să-i facă așa ceva unui copil, și încă propriului copil, merita împușcat pe loc. Lumea era prea mică pentru a mai face loc și unor asemenea rataţi.
"Nu că el ar fi vreun criminal monstruos."
Bliss recunoștea asta în sinea lui, dar era un lucru alături de care nu putea fi de acord.
"Tot un pervers ești, Cassian."
Convingerea i s-a întărit când a văzut că bărbatul tot nu-și putea dezlipi privirea de la sfârcurile lui încă dureroase. Iar mâna care îi mângâia coapsa urca încetul cu încetul. Dacă nici asta nu dovedea că nemernicul era un pervers, atunci ce?
"Hm! Frumoasă încercare. De data asta nu mă mai păcălești!"
Tocmai se pregătea să lovească, strângând pumnul cu putere, când Cassian s-a aplecat spre el.
Bliss a încremenit, luat prin surprindere că tocmai cel pe care voia să-l lovească s-a apropiat de bunăvoie. Neștiind ce a intenționat Bliss să facă, Cassian i-a șoptit cu tandrețe:
— Te iubesc, Bliss. Iartă-mă.
Văzându-l zâmbind, Bliss a simțit cum îi piere toată puterea din pumn.
"Ei bine, dacă îi pare chiar atât de rău..."
După o clipă de ezitare, a încuviințat încet din cap.
— Mă bucur.
Cassian şi-a lipit încet fruntea de a lui, atingând-o ușor, apoi l-a întrebat:
— Pot să te sărut?
În loc să-i răspundă, Bliss i-a cuprins gâtul cu brațele și şi-a lipit primul buzele de ale lui.
De parcă tocmai asta a așteptat, Cassian şi-a strecurat mâna între coapsele lui Bliss, i-a depărtat picioarele și s-a așezat între ele.
— Ah...
De data asta, totul s-a petrecut încet și cu blândețe, spre deosebire de mai devreme.
"Firește", s-a gândit Bliss, în timp ce gândurile începeau să i se încețoșeze.
"Acum nu mai suntem tată și fiu. Suntem Bliss și Cassian, doi îndrăgostiți care fac dragoste."
În încăpere au răsunat gemete de plăcere și răsuflări întretăiate.
Au mai trecut aproape două ore până când Bliss, istovit de-a binelea, s-a declarat învins.
După aceea, nu a mai adus niciodată vorba despre exercițiile lor.
Zilele lor fericite au continuat astfel până când, într-o bună zi, a venit o invitaţie imprevizibilă.
─ ▫ ─
— Cee? O invitație? Pentru amândoi?
Bliss își lua micul dejun, încă pe jumătate adormit, dar vestea l-a determinat să deschidă larg ochii.
De surprindere, bucata de omletă pe care a înfipt-o în furculiță i-a căzut pe masă. Penelope, care îl servea, a strâns-o îndată și şi-a reluat locul de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.
Cassian a urmărit o clipă mișcările îndemânatice ale experimentatei administratore, apoi a spus:
— Așa este. De acum înainte, te vei ocupa de invitațiile și corespondența care vin la reședința contelui. Penelope le va tria mai întâi, iar tu le vei verifica pe cele rămase și îmi vei spune ce ai găsit. Dacă există vreun loc unde ți-ar plăcea să mergi sau ceva ce îți stârnește curiozitatea, mă poți întreba.
— Ăă... b…bine.
Bliss a încuviințat, încă nedumerit.
Până acum şi-a petrecut timpul distrându-se fără nicio grijă, însă se părea că lucrurile nu puteau continua la nesfârșit așa.
"Invitații! Reuniuni! Petreceri!"
Când şi-a amintit de petrecerea la care era alături de Cassian, l-au încercat sentimente amestecate.
"N-a fost nici pe departe atât de distractivă sau de interesantă pe cât mi-am închipuit..."
"De fapt, era destul de plictisitoare."
Tocmai s-a încruntat amintindu-și de cei care l-au vorbit de rău pe Cassian, când i-a revenit în minte un amănunt pe care l-a uitat.
"Oare o să fie și femeia aceea acolo?"
Abia i-a apărut chipul lui Eina în minte, când Cassian a continuat:
— Dar asta mai târziu. Mai întâi trebuie să mergem undeva, și încă foarte curând.
— U…unde?
Bliss s-a încordat fără să vrea, ridicându-și umerii.
Ce urma să-i spună Cassian? După felul în care vorbea, invitația tprobabil venea din partea unei familii foarte importante.
"Oare chiar de la rege?"
— Domnul Miller m-a chemat la el.
Bliss, care şi-a și imaginat un palat regal luxos, a rămas cu gura căscată, uitându-se la Cassian.
Nu a înțeles.
Cassian a repetat:
— Ashley Miller m-a chemat la el. Așa că mâine e nevoie să plecăm în America.
Expresia lui Bliss a rămas neschimbată.
O secundă. Două. Trei.
În timp ce mintea lui Bliss încerca să priceapă vestea, Cassian şi-a ridicat ceașca și a băut puțin ceai negru.
"S-a cam răcit."
Abia i-a trecut gândul prin minte, când Bliss a scos un țipăt:
— Te-a chemaaat Tataa?!
─ ▫ ─
În salonul VIP, Cassian stătea la fel de liniștit ca de obicei, sorbind din ceai.
A ridicat fără grabă ceașca aburindă la buze, apoi a așezat-o din nou pe masă.
Bliss, așezat în fața lui, era exact opusul. Avea ochii scăpărând de furie, pumnii strânși pe genunchi și scrâșnea din dinți.
Abia atunci Cassian a vorbit:
— Nu mai fi supărat, Bliss.
— Dar...
Bliss a izbucnit imediat, de parcă abia a așteptat să poată răspunde.
Apoi s-a oprit și a privit repede în jur.
"Trebuie să-mi păstrez demnitatea!"
Se temea îngrozitor că cineva i-ar fi putut vedea ieșirea nepotrivită. Din fericire, erau singuri în salonul spațios.
"Of!"
Şi-a dus mâna la piept, ușurat, apoi şi-a îngustat din nou ochii și şi-a dat frâu liber indignării.
— De ce te cheamă așa, din senin? Nu știe cât suntem de ocupați?!
Cassian s-a mulțumit să zâmbească în tăcere.
Dincolo de ferestrele înalte, care ocupau un perete întreg, se întindea pista aeroportului. Avioanele decolau și aterizau necontenit în depărtare, iar priveliștea era numai bună ca să treacă timpul privind afară.
Pe Bliss nu-l interesa câtuși de puțin.
Era prea ocupat să-și arate nemulțumirea că era nevoie să facă pe neașteptate o călătorie în America.
— Tocmai de aceea ți-am spus să rămâi aici.
— Nici vorbă!
Așa cum i-a propus deja de câteva ori, Cassian a încercat din nou să-l convingă să rămână în Anglia, în timp ce el avea să meargă singur în America.
Și, ca de fiecare dată, Bliss nici nu dorea să audă.
— Vin și eu! Nu mă despart de tine!
A sărit în picioare și s-a lipit de Cassian.
De când a aflat vestea, așa s-a purtat mereu. L-a cuprins pe Cassian de mijloc și s-a agățat de el ca o lipitoare, încât bărbatul nu a mai avut de ales decât să încerce o altă tactică.
Desigur, faptul că Bliss își dorea atât de mult să rămână lângă el era înduioșător, dar...
— Nu e bine pentru sănătatea ta, Bliss. E nevoie să te gândești la copii.
Cassian a încercat să-l convingă cu blândețe, zâmbindu-i.
În realitate, însă, cel pentru care își făcea griji era chiar Bliss.
Simplul gând că trupul acela firav purta doi copii îl umplea de neliniște. Cum ar fi putut să stea liniștit?
Din păcate, Bliss nu părea să înțeleagă deloc îngrijorarea lui.
Şi-a ridicat brusc capul, l-a privit drept în ochi și a declarat plin de încredere:
— Nu-i nimic! Copiii noștri sunt foarte curajoși și puternici. O călătorie ca asta nu-i sperie!
După declarația aceea hotărâtă, s-a încruntat și a continuat:
— Dar, mai important, de ce ne cheamă Tata așa, din senin? Ce-o fi vrând?
Bliss şi-a împins buzele înainte, supărat.
Deodată, Cassian a întins mâna și i le-a prins între degete.
Bliss a clipit surprins.
Fără să dea vreo atenție nedumeririi lui, Cassian i-a mișcat încet buzele dintr-o parte în alta, având grijă să nu-l doară.
"Ce naiba faci?!"
Bliss l-a privit uluit, dar Cassian s-a mulțumit să zâmbească de parcă nu s-a întâmplat nimic, apoi i-a dat drumul.
"Cred că îmi dau seama de ce vrea Ashley Miller să mă vadă."
"Am auzit că ai suferit o mutație. Va trebui să-ți examinez starea actuală."
Asta i-a spus Ashley Miller când a acceptat, cu greu, căsătoria lor.
Dacă rezultatele examinării nu erau mulțumitoare, ar fi putut să le folosească drept pretext ca să se împotrivească din nou căsătoriei.
Oricum ar fi stat lucrurile, Cassian era sigur că această invitaţie nu prevestea nimic bun.
Dar nu avea de gând să-l îngrijoreze pe Bliss spunându-i asta dinainte.
— Sunt sigur că nu e nimic grav.
A spus-o pe un ton degajat, apoi a zâmbit din nou, încercând să-l convingă:
— De aceea îți tot spun că nu e nevoie să vii cu mine.
— Ce tot vorbești? Desigur că vin!
Bliss i-a răspuns la fel de încăpățânat cum şi-a repetat Cassian propunerea.
"Prostuțule. N-ai habar de ce îmi fac eu griji."
I-a aruncat o privire plină de reproș.
"Cine știe, poate Tata o să pună iar mâna pe crosa de hochei."
Bliss nu găsea vreun motiv anume pentru care tatăl lui ar fi făcut asta, dar Tata nici nu avea nevoie de motive ca să lovească pe cineva, dacă așa dorea.
Chiar și acum îl treceau fiorii când își amintea cât de nemilos l-a bătut Tata pe Cassian, atunci când acesta a venit să-i ceară binecuvântarea pentru căsătorie.
"Trebuie să-l protejez pe Cassian."
Cu hotărârea reînnoită, Bliss l-a strâns și mai tare în brațe.
"Nu-i mai dau drumul. O să stau lipit de el pentru totdeauna!"
Hotărât, şi-a ridicat privirea spre Cassian.
— Nu-ți face griji. O să te apăr eu.
— Mulțumesc.
"De cine să mă apere?"
Cassian habar n-avea la ce se referea, dar a zâmbit oricum.
Chiar atunci s-a auzit o bătaie în ușă și a intrat un secretar, care i-a salutat respectuos.
— Avionul este pregătit, conte Heringer, domnule Bliss.
Cassian s-a ridicat, luându-l firesc în brațe pe Bliss, care încă se agăța de el.
Bliss şi-a petrecut brațele în jurul gâtului său de parcă era cel mai firesc lucru din lume, iar Cassian a pornit imediat cu el în brațe.
Chiar și atunci, Bliss era plin de încredere.
Era convins că nimeni nu-i putea sta în cale.
Însă, când au ajuns în cele din urmă pe Coasta de Est a Americii, lucrurile au luat o întorsătură la care Bliss nu s-a așteptat nicidecum.