Reacția lui Ashley Miller l-a liniștit pe Cassian, dar, pentru prima dată, l-a determinat să simtă și o oarecare milă față de bărbat.
În același timp, l-a străfulgerat o presimțire vagă: într-o bună zi, asta avea să fie și soarta lui. Un fior rece i-a străbătut șira spinării.
— Ați mâncat?
Întrebarea imprevizibilă l-a readus pe Cassian cu picioarele pe pământ, iar el a răspuns imediat:
— Nu, încă nu.
— Minunat! Ne-am gândit că așa o să fie și v-am pregătit ceva.
Koi a intervenit încântat, apoi s-a întors spre Bliss.
— Avem o mulțime de bunătăți care-ți plac.
— Serios? Ura!
Bliss s-a înveselit pe loc și a izbucnit într-un strigăt de bucurie.
Cassian s-a mulțumit să zâmbească și să-l mângâie pe păr, fără să spună nimic.
Bliss a chicotit fericit, dar şi-a amintit brusc de hotărârea lui.
"Aoleu! Stai puțin, nu acum e momentul pentru asta!"
Privirea lui a devenit imediat dură şi a încercat să-și recapete vigilența, dar Koi i-a luat vorba înainte:
— Atunci, să mergem în sala de mese. Domnule conte Heringer, poftiți pe aici.
— Mulțumesc.
Koi l-a luat pe Ashley de braț și a pornit înainte. După ce i-a mulțumit, Cassian a coborât privirea spre Bliss.
— Hai, Bliss.
— Bine.
Bliss a încuviințat hotărât și l-a urmat.
"Așadar, ăsta e planul lor. Vor să aducă vorba despre asta la masă."
Era o strategie cât se poate de evidentă.
Bliss a pufnit disprețuitor.
"Hm! Nici să nu visezi! De parcă m-aș lăsa păcălit atât de ușor!"
Cine știe, poate că Tata a ascuns deja o crosă de hochei sub masa din sala de mese.
"Da, sigur a făcut asta."
Bliss şi-a încleștat pumnii și l-a fulgerat cu privirea pe Ashley, care mergea înaintea lor.
"N-am să cad în capcană!"
Bliss a oftat adânc, plin de mulțumire, în timp ce își mângâia burta îndesată.
Văzându-și fiul cel mic atât de relaxat, Koi a zâmbit și a întrebat:
— Ți-a plăcut mâncarea?
— Da, foarte mult! Mulțumesc, Tati, Tata!
Bliss le-a zâmbit larg și le-a mulțumit pe rând.
Așa cum a promis Koi, masa era încărcată cu toate mâncărurile lui preferate.
Au avut pui prăjit condimentat de la marca lui favorită, milkshake-uri de ciocolată, prăjituri de la o cofetărie renumită, unde totul se epuiza în fiecare dimineață, un hamburger nou, foarte la modă, și chiar o salată cu somon și mult avocado.
Era atât de încântat, încât a înfulecat totul cu o poftă nebună, până când abia mai putea respira.
Acum stătea tolănit pe scaun, cu o expresie năucă de atâta mâncare.
Ashley, care nu a spus nimic până atunci, a vorbit în cele din urmă:
— Familia contelui nu are bucătar? Mănânci de parcă n-ai fi avut parte de o masă cum se cuvine în tot timpul ăsta.
Vocea îi era la fel de indiferentă ca de obicei, însă Koi a recunoscut imediat semnele.
Partenerul lui era foarte nemulțumit.
Koi a așteptat neliniștit răspunsul, rugându-se în sinea lui ca Bliss să nu spună vreo prostie.
Numai că fiul său a răspuns:
— Ba sigur că avem! Bucătarul ne pregătește mâncarea în fiecare zi și se străduiește foarte mult. Îmi gătește orice îi cer.
— Și atunci?
Ashley a insistat, deloc convins.
Bliss s-a încruntat și s-a plâns:
— Dar trebuie să-mi păstrez demnitatea, așa că am început să mănânc porții mai mici. Și încerc să mă feresc de mâncăruri ca astea. Până la urmă, acum fac parte din familia contelui.
Aici însă lucrurile stăteau altfel.
Era în America, în casa familiei sale. Se afla, practic, pe propriul lui teren.
Ca să demonstreze asta, Bliss a luat un fursec și a mușcat din el cu poftă, determinându-l să trosnească între dinți.
Ashley şi-a îndreptat privirea spre Cassian.
Expresia lui cerea, fără cuvinte, o explicație.
Observând amenințarea din ochii lui, Cassian a intervenit imediat:
— Bliss, nu trebuie să-ți faci griji pentru asemenea lucruri. Poți să mănânci tot ce-ți dorești.
În timp ce Cassian încerca să-l liniștească, Koi s-a aplecat spre Ashley și i-a șoptit:
— Oare să fie din cauză că mâncarea englezească nu prea e gustoasă?
Ashley s-a aplecat și el spre Koi, mijindu-și ochii în direcția lui Cassian și Bliss.
— S-ar putea să ai dreptate.
Apoi amândoi s-au îndreptat de spate, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
De data asta, Koi a luat cuvântul:
— Bliss, trebuie să mănânci cum se cuvine. Nu e bine să-ți limitezi atât de mult porțiile.
— Da, da.
Bliss a răspuns atât de distrat, încât oricine și-ar fi dat seama că nu a luat deloc în seamă sfatul, apoi s-a lăsat din nou pe spătarul scaunului.
Văzându-l cât de greu respira, Koi s-a îngrijorat.
— Mă duc să-ți aduc ceva pentru digestie. Așteaptă puțin.
Ashley l-a urmărit în tăcere pe Koi, care s-a grăbit să plece, apoi a întrebat:
— Mai ai nevoie de ceva?
Bliss i-a răspuns lui Tata cu un zâmbet larg:
— Nu, mulțumesc. Totul e minunat! Nici că se putea mai bine!
— Mă bucur.
Un zâmbet abia schițat a apărut pe chipul lui Ashley când şi-a văzut fiul atât de mulțumit.
Apoi şi-a întors atenția spre Cassian.
Spre deosebire de Bliss, care aproape a înghițit tot ce a găsit pe masă, contele Heringer a mâncat doar puțină salată și cam jumătate din friptura lui.
Acum își savura ceaiul cu o eleganță desăvârșită.
Pe Ashley îl enerva până și felul atât de rafinat în care stătea bărbatul acolo.
L-a privit o vreme, încruntându-se tot mai mult, apoi i-a vorbit:
— Conte Heringer.
— Da, domnule Miller.
Cassian a lăsat ceașca de ceai jos și i-a răspuns.
Între timp, Bliss continua să-și țină fericit burta plină cu amândouă mâinile.
"După ce iau ceva pentru digestie, o să mănânc și o felie de Sachertorte."
Şi-a savurat în gând planul cu un zâmbet ștrengăresc.
În vreme ce Bliss se delecta cu asemenea gânduri, Ashley l-a privit drept în ochi pe Cassian și a continuat:
— Am pregătit un avion. Vei merge cu mine în vest.
— Poftim?!
Cel care a strigat surprins era Bliss.
─ ▫ ─
"Ce l-a apucat, așa, din senin?"
Bliss nu putea decât să clipească nedumerit.
Creierul lui, amorțit de atâta mâncare, se urnea cu greu. S-a străduit să-și pună gândurile în ordine și, în sfârșit, şi-a amintit de ce au venit acolo.
"Așa e! Tata ne-a chemat!"
Nu se putea ca Tata să-i fi adus de la atâta depărtare doar ca să ia masa împreună.
Și totuși, Bliss s-a lăsat atât de tare pe tânjală, încât era luat complet prin surprindere.
Încă se frământa, nemulțumit că era prins cu garda jos, când Ashley a continuat:
— Bliss va rămâne aici. Nu-i face bine să călătorească atât de mult...
— Nu! Vin și eu!
Înainte ca Ashley să-și termine fraza, Bliss a protestat și s-a lipit imediat de Cassian.
"N-am să mă despart de el!"
Hotărârea lui era cât se poate de limpede, dar Ashley Miller a rămas neclintit.
— Contele Heringer are o problemă importantă de rezolvat.
— Nu-mi pasă!
— Al doilea lui gen nu a apărut în mod firesc. A suferit o mutație, nu-i așa?
Ashley l-a întrerupt calm, fără să dea cea mai mică importanță protestului său.
Bliss a amuțit brusc, luat prin surprindere.
Ashley a continuat:
— Și nici măcar nu a devenit un Alfa banal, ci un Alfa Extrem. Oricine ar considera asta neobișnuit. Trebuie să aflăm dacă există vreo problemă cu trupul lui. Ideal ar fi să descoperim și ce anume a provocat mutația.
A făcut intenționat o pauză înainte să întrebe:
— Nu ești de acord?
Cassian l-a privit în tăcere pe Ashley Miller.
Era convins că Ashley a ales în mod deliberat cuvântul "mutație”.
La urma urmei, nimic nu-l putea determina pe Bliss să devină mai ascultător decât să-i trezească sentimentul de vinovăție.
Și, într-adevăr, hotărârea aprigă din privirea lui Bliss s-a stins. Ochii s-au lăsat în jos, iar brațele alături de care s-a agățat de mijlocul lui Cassian au început să se desprindă încet.
Cassian l-a privit pe Bliss, care părea de-a dreptul abătut.
Apoi şi-a trecut un braț pe după umerii lui și l-a tras aproape.
Bliss s-a pomenit din nou lipit de Cassian înainte să înțeleagă ce se petrecea.
Când a ridicat privirea, Cassian i-a zâmbit călduros.
"Hm?"
Bliss l-a privit nedumerit.
Cassian şi-a întorse atenția spre Ashley Miller și a întrebat:
— Va fi nevoie doar să fac niște investigații? Sau mai aveți și altceva în program?
După aceste întrebări, a adăugat politicos:
— Nu vreau să vă grăbesc, desigur. Doar că suntem ocupați cu pregătirile pentru nuntă și mi-ar fi greu să lipsesc prea mult. Dacă totul va dura mai mult, cred că ar fi mai bine să stabilim o altă dată, când ne vom putea ocupa de lucruri pe îndelete.
Era o provocare cât se poate de evidentă.
Firește, Ashley Miller şi-a dat seama imediat.
Şi-a îngustat ochii alungiți și a răspuns rar:
— Asta depinde de împrejurări.
S-a lăsat comod pe spătarul scaunului și a zâmbit pieziș.
— Dacă se dovedește că are nevoie de vreun tratament, asta va lua timp, nu-i așa? Mi-ar părea rău să-i pun în încurcătură pe duce și pe ducesă, dar s-ar putea să fim nevoiți să amânăm nunta...
"Sau chiar să anulăm căsătoria cu totul."
Ashley Miller nu a mai rostit și restul, dar Cassian a înțeles perfect ce a lăsat nerostit.
Știa prea bine că tocmai asta își dorea Ashley.
— Da, înțeleg.
La fel ca Ashley, Cassian şi-a ascuns adevăratele gânduri în spatele unui zâmbet politicos.
— Atunci nu-mi rămâne decât să sper că rezultatele vor fi bune.