Atenţionare: 🔞
Chiar când Cassian se pregătea să-și strecoare mâna spre fundul lui Bliss, acesta a strigat și s-a tras brusc înapoi. Brațele lui Cassian au rămas suspendate în aer, în locul din care Bliss tocmai s-a îndepărtat, iar el l-a privit uluit. În schimb, ochii lui Bliss străluceau ca ai unui lup care a pus ceva la cale. Și, înainte ca şi Cassian să apuce măcar să se îngrijoreze din pricina acelei priviri prevestitoare de necazuri, Bliss a declarat hotărât:
— Facem schimb! Eu sunt fiul, iar tu ești tatăl!
— Poftim?!
Cassian a rămas pentru o clipă mut, dar nici nu a avut timp să întrebe ceva. Bliss s-a apropiat din nou, s-a așezat lângă el și l-a privit de jos în sus, pornind într-o explicație înflăcărată:
— Când tu joci rolul fiului, faci tot felul de lucruri ciudate. Dar dacă eu sunt fiul, nu mai există riscul ăsta! Eu n-aș face niciodată ceva indecent cu tine. Și nici tu n-ai face așa ceva cu propriul fiu, nu-i așa? Nu-i așa?
— Firește că nu, dar…
— Atunci am rezolvat!
Bliss a strigat peste el, fără să-l lase să explice că, de fapt, situația nu părea prea diferită de cea de dinainte.
— Așadar, de data asta eu joc rolul fiului și tu pe cel al tatălui. E bine așa, aşa e?
Cassian nu pricepea ce anume ar fi rezolvat schimbarea, dar, înainte să poată întreba, Bliss s-a aruncat în brațele lui și şi-a frecat obrazul de pieptul său.
— Hai, începem chiar acum!
— Bliss, asta…
Cassian dorea să-i spună că totul era cam lipsit de sens. Dar, când Bliss a ridicat fața spre el, a uitat ce a avut de gând să spună.
L-a privit în tăcere pe Bliss, cu obrajii îmbujorați, cuibărit în brațele sale. Ochii aceia albaștri străluceau de nerăbdare, iar zâmbetul îi lumina întreaga față. În fața privirii pline de afecțiune, îndreptată numai spre el, mâna pe care Cassian o ridicase ca să-l îndepărteze s-a oprit la jumătatea drumului.
A coborât-o încet și a rămas o clipă privind chipul lui Bliss: buzele pline, ușor întredeschise, ochii albaștri încă strălucitori, obrajii rotunzi și trăsăturile delicate. Pe chipul lui se mai citeau urmele apropierii de mai devreme.
"Poate că totuși…"
Contrar intențiilor lui Bliss, noul plan nu părea să simplifice prea mult lucrurile. Bliss a zâmbit drăguţ, fără să observe ezitarea lui Cassian, apoi şi-a deschis buzele:
— Tataa!
Cassian a tresărit. Bliss, care nu a observat nimic, a continuat să se alinte cât putea de mult:
— Tata, ia-mă în brațe!
Și, în timp ce spunea asta, s-a lipit și mai strâns de Cassian. Numai că acesta, în loc să-l îmbrățișeze la rândul său, a rămas pe gânduri. Bliss l-a privit pieziș și i-a șoptit certăreţ:
— Ce faci, Cassian? Hai, îmbrățișează-mă odată!
După ceartă, a revenit imediat la vocea copilăroasă:
— Tataa! Ia-mă în brațe, Tataa!
Cassian şi-a petrecut stângaci brațele în jurul lui Bliss, așa cum i s-a cerut. A încercat să-și dea seama cum ar trebui să continue jocul, dar nu-i venea nicio idee. Până la urmă, Bliss i-a dat un indiciu:
— Trebuie să-i dai de mâncare bebelușului!
Cuvintele acelea i-au sugerat lui Cassian o idee. Pe buze i-a apărut un zâmbet greu de descifrat.
— Puiule…
— Da, tata!
Bliss a răspuns bucuros, iar Cassian s-a aplecat să-i șoptească:
— Dar n-ar trebui mai întâi să-i schimbăm scutecul?
— Să-i schimbăm scutecul?
Bliss a repetat nedumerit vorbele imprevizibile, iar Cassian a încuviințat cu toată seriozitatea:
— Da. Trebuie să exersăm și asta.
Când a auzit cuvântul "a exersa”, orice urmă de îndoială a dispărut din mintea lui Bliss. Așa era! Și lucrul ăsta conta.
— Bine, a răspuns el cuminte, apoi s-a lăsat pe spate pe canapea și l-a privit pe Cassian cu o expresie nevinovată.
— Da, tata. Poți să începi!
— Prea bine.
Cassian s-a aplecat spre el cu un zâmbet de nepătruns.
S-a desfăcut un fermoar.
- Ahh, aaah, ah, aaaah!
Bliss a scos o serie de sunete din gâtlej, undeva între țipete și gemete. Fiind pătruns din spate și zguduit până la pierderea cunoștinței, a protestat cu lacrimi în ochi.
- Tataa, ai spus că e antrenament... ai spus că e antrenament, Tataa.
- Da, știu. E antrenament. Antrenament.
Cassian a repetat cuvintele între respirații sacadate, în timp ce continua să se miște împotriva lui. Ritmul rapid și profund a încețoșat treptat gândurile lui Bliss. Când Cassian s-a retras pentru o clipă, Bliss și-a recăpătat suficientă luciditate cât să se uite repede peste umăr.
- Tată... Tații nu fac lucruri de genul ăsta...
Protestul său disperat nu a reușit să-l descurajeze pe Cassian, care s-a limitat să-și repete cuvintele.
- Știu. Da, așa. Băiat cuminte.
- Nu asta doream să spun... mm…
Când Bliss a încercat să protesteze din nou, Cassian i-a prins obrazul și i-a acoperit gura cu a sa.
Bliss gâfâia după aer în timp ce limba lui Cassian îi pătrundea insistent în gură. Cu fața înroșită ca focul, l-a lovit frenetic pe Cassian peste braț și l-a tras de păr, dar Cassian a continuat să-l sărute, limbile lor alunecând una peste alta în timp ce saliva lor se amesteca.
- Spune, Bliss. Haide.
- C…ce?
Bliss abia mai putea respira, dar Cassian continua să-i ceară ceva.
Când l-a întrebat nedumerit, prin ceața senzațiilor, Cassian i-a frământat fundul și i-a spus cu voce răgușită:
- Spune-mi Tata. Haide. Spune-mi că vrei mai mult.
Semne de întrebare i-au inundat mintea lui Bliss, doar pentru a dispărea ca niște bule înainte ca el să apuce să înțeleagă vreuna dintre ele. De parcă era vrăjit, vorbele i-au scăpat din gură.
- Tataa, mai mult... te rog, dă-mi mai mult... mm…
Vocea lui implorătoare s-a transformat într-un geamăt forțat.
- Așa. Băiat cuminte.
Respirația lui Cassian era la fel de sacadată în timp ce îi mângâia părul lui Bliss.
Buzele lor s-au întâlnit din nou. Cassian şi-a retras încet șoldurile, apoi s-a împins cu putere înainte.
De fiecare dată, Bliss se simțea plin, apoi brusc gol din nou. Disperat după mai mult, şi-a înfășurat instinctiv picioarele în jurul taliei lui Cassian și l-a tras mai aproape când acesta a încercat să se retragă.
- Nuuu... nu pleca...
La această rugăminte tensionată, Cassian a tresărit și a încetat să se mai miște.
Expresia lui s-a strâmbat ciudat.
- Aah…
Cu un geamăt adânc și greu, trupul lui Cassian s-a înțepenit.
O clipă mai târziu, o căldură s-a răspândit adânc în interiorul lui Bliss.
Inspirând parfumul dulce al feromonilor din interiorul trupului său, Bliss a închis ochii.
- De ce se termină mereu așa?!
Bliss a strigat, cu fața și mai roșie decât înainte. Dacă ar fi putut, i-ar fi tras lui Cassian un pumn zdravăn, ca să-i arate cât era de furios. Din păcate, nu era în stare decât să stea pe canapea și să protesteze cu vocea răgușită.
Contele Heringer, vinovatul pentru toată încurcătura, îl ștergea în tăcere cu un prosop, afișând o expresie de-a dreptul spășită. Din nefericire, tocmai purtarea lui respectuoasă l-a înfuriat și mai tare pe Bliss.
— Iar încerci să mă păcălești! Crezi că o să mai cad în capcana ta?
Bliss i-a smuls prosopul din mână și i l-a aruncat drept în față. Cassian a îndurat fără să protesteze, deși nu era deloc plăcut să primească peste obraz prosopul alături de care tocmai l-a șters pe Bliss.
Oricum, asta nu-i îmbunătățea prea mult situația.
Cassian a luat în tăcere prosopul care i-a căzut pe față, l-a pus pe măsuța de alături și s-a uitat din nou la Bliss, care îl fulgera cu privirea.
— Nu-ți place când suntem împreună așa?
Mâna lui i-a mângâiat încet coapsa, iar privirea lui Bliss s-a îmblânzit imediat.
— Ba îmi place. Foarte mult.
A recunoscut sincer, dar a adăugat imediat, pe un ton dur:
— Dar acum exersăm rolurile de tată și fiu! E nevoie să intrăm în pielea personajelor.
Reproșul nu prea avea autoritate, mai ales că Bliss l-a lăsat să-l mângâie în continuare. Cassian i-a răspuns cu un aer indiferent:
— O să încerc. Dar nu-ți promit nimic. La urma urmei, tu nu ești fiul meu.
— Tu te înflăcărezi de fiecare dată când îți spun "Tata”!
Chiar și cu mintea amețită, Bliss a reușit să observe asta. Cassian a tușit ruşinat, apoi a continuat:
— Asta pentru că ești tu. E doar un joc diferit de cele fireşti. Doar nu-ți închipui că m-aș purta așa cu propriii mei copii!
Apoi a adăugat, strâmbându-se:
— Ți-am spus doar că nu sunt vreun pervers!