Cassian i-a pus o întrebare după alta, alarmat. Ce naiba s-a întâmplat? Oricât se gândea, nu găsea nicio explicație. Doar au petrecut împreună niște clipe incredibil de plăcute, aşa e? Ce-i drept, Bliss nu părea să-și amintească nici măcar jumătate din ce au făcut, dar a avut mai multe orgasme și a adormit cu un zâmbet fericit pe chip. Cassian tocmai îl privea, cântărind foarte serios dacă să-l ducă în dormitor pentru încă o partidă sau să se oprească aici, când...
De ce a încercat să se lovească în cap imediat ce s-a trezit?
Un fior de teamă l-a străbătut.
Bliss era însărcinat, iar Cassian nu era deloc atent. Prostul! Desigur că ar fi trebuit să se gândească la asta. Nu se putea. Era imposibil, dar...
"Oare s-a întâmplat ceva rău?"
În doar câteva clipe, i-au trecut prin minte toate scenariile posibile. Un medic care le spunea că era ceva în neregulă cu bebelușii. Bliss izbucnind în plâns. Ashley Miller năvălind cu o crosă de hochei. Tatăl lui lovindu-l cu o crosă de golf, în timp ce mama îl încuraja...
Dar cel mai tare îl îngrozea gândul că Bliss însuși ar fi putut păți ceva.
În clipa în care și l-a imaginat stând nemișcat, fără viață, Cassian a amețit atât de tare, încât a avut impresia că i s-a scurs tot sângele din trup.
"Nu, stai."
Dacă era așa, nu putea să rămână pur și simplu acolo.
Era nevoie să se grăbească. Să cheme imediat un medic. Sau ar fi ajuns mai repede la spital? Da, urmau să ia elicopterul. Dacă mergeau la un spital sprijinit financiar de familia lui, Bliss urma să fie consultat primul. Era nevoie să rezerve un salon privat și să se asigure că un medic îi aștepta. Să-și sune secretarul. Telefonul. Unde-i era telefonul? La naiba, de ce nu-l găsea?
— Bliss, e în regulă. E în regulă, așa că nu-ți face griji. Nu se va întâmpla nimic. O să fii bine, așa că...
Cassian s-a albit la față și repeta aceleași cuvinte la nesfârșit, de parcă încerca să se liniștească pe sine. Bliss urma să fie bine. Bliss nu avea să-l părăsească așa, dintr-odată. Și chiar dacă se întâmpla ceva, nici asta nu era o problemă, fiindcă putea să-l urmeze imediat...
— Ce mă fac?!
Strigătul neașteptat l-a readus pe Cassian la realitate.
Şi-a coborât grăbit privirea și l-a văzut pe Bliss ridicându-se brusc în șezut, alb ca varul. Speriat, Cassian l-a apucat imediat.
— Bliss, ai grijă...
— Am făcut așa ceva în camera bebelușilor! Suntem niște nerușinați!
Bliss a strigat din răsputeri și şi-a cuprins capul cu ambele mâini.
Cassian a rămas mut.
Între ei s-a lăsat tăcerea.
În realitate, probabil nu a durat prea mult, dar lui Cassian i s-a părut o veșnicie.
"Ce naiba s-a întâmplat?"
Bliss a deschis brusc ochii și a încercat să se lovească în cap, iar acum se agita pentru că au făcut, chipurile, ceva rușinos. Cassian a crezut că a renunțat deja la multe dintre așteptările sale atunci când venea vorba să-l înțeleagă pe Bliss, dar de data asta până și el se simțea complet pierdut.
"Oare a mai rămas ceva la care nu am renunțat?"
În timp ce Cassian își analiza propriile reacții, neuronii lui Bliss lucrau cu disperare.
"Nu încape nicio îndoială. Am făcut-o. Și de multe ori. De foarte multe ori!"
Bliss şi-a revenit în sfârșit suficient cât să înțeleagă situația, dar era prea târziu.
Stătea gol pe canapeaua din camera bebelușilor, iar Cassian stătea aplecat deasupra lui, fără cămașă.
"Doamne!"
Chiar au făcut-o!
"Cum era posibil?!"
Bliss şi-a apucat din nou capul cu mâinile, iar Cassian tocmai se pregătea să-l oprească, când...
— Sunt un tată rău.
"Poftim? Acum?"
Cassian tot nu pricepea nimic și nu putea decât să se uite la el.
Bliss s-a văitat, abătut:
— M-am excitat în timp ce bebelușul mânca. Sunt groaznic. Desfrânat. Cel mai rău. Un ratat!
"Aha. Deci despre asta era vorba."
Abia atunci Cassian a răsuflat ușurat.
Bliss nu a pățit nimic.
"Ce naiba? Nu era nimic grav."
Aproape că i-a venit să râdă, dar amuzamentul nu a durat mult.
— Ce mă fac? Ce mă fac?
Bliss a izbucnit în hohote de plâns, iar puțina conștiință care i-a mai rămas lui Cassian a scos un strigăt chinuit.
— Și am făcut lucruri atât de desfrânate în camera bebelușilor!
Bliss s-a prăbușit cu fața în jos pe canapea și a început să se jelească.
Cassian nu găsea nimic de spus, dar nici nu-și putea lua ochii de la fundul gol al lui Bliss.
Glasul firav al conștiinței sale a amuțit de mult.
Privea fascinat cum fesele lui Bliss se mișcau la fiecare suspin, când a întins brusc mâna și a apucat una dintre ele.
— Aah! Ce faci?!
Bliss a țipat, a sărit în picioare și i-a tras o palmă peste obraz.
Totul s-a întâmplat aproape în aceeași clipă.
Palma l-a usturat imprevizibil de tare și abia atunci Cassian a revenit la realitate.
Bliss respira greu, cu pieptul ridicându-i-se și coborându-i rapid, și oricine ar fi putut vedea cât era de furios.
Și totuși, Cassian nu a făcut decât să-și frece obrazul usturător, fără să-și poată desprinde privirea de sfârcurile umflate ale lui Bliss.
— Ce faci acum?!
Când Cassian a încercat de data asta să-i atingă pieptul, Bliss l-a repezit imediat și i-a dat mâna la o parte cu o palmă.
Cassian şi-a frecat în tăcere dosul mâinii, care acum îl ustura și el.
Atitudinea lui nu a determinat decât să-l înfurie și mai tare pe Bliss. Acesta a bătut furios din picioare și a izbucnit:
— Poți să fii și tu serios măcar o dată?! Eu sunt supărat că sunt un tată rău, iar tu nu te gândești decât la perversiuni! Cum o să fii vreodată un tată bun în felul ăsta?
Încă îl ustura fundul, iar trupul îi era acoperit de pete roșii.
Și, mai rău decât orice, sfârcurile îi erau atât de umflate!
Sfârcurile acelea prețioase erau pentru bebeluși, ca să se joace cu ele, iar tatăl lor cel nerușinat le-a făcut așa!
Bliss şi-a înfipt hotărât mâinile în șolduri și l-a certat pe Cassian.
— Gândește-te bine la ce-ai făcut!
Era o poruncă destul de autoritară, dar nu prea avea efect.
"Nu când stai în fața mea arătând așa..."
Chiar și sub privirea stăruitoare a lui Cassian, furia lui Bliss nu dădea semne să se domolească.
Cassian s-a scărpinat în ceafă fără vreun motiv anume, apoi a întrebat:
— Și ce ar trebui să facem acum?
— Cum adică ce ar trebui să facem?! Ți-am spus să te gândești la ce-ai făcut!
Bliss şi-a repetat cererea cu hotărâre, dar Cassian tot nu a reușit să înțeleagă.
— Am jefuit cumva o bancă? La ce anume ar trebui să mă gândesc?
Pentru o clipă, Bliss a rămas fără grai.
"Doamne! Chiar nu știe?"
— Tații și fiii nu fac asemenea lucruri!
Bliss a rostit indignat ceea ce considera argumentul decisiv, dar Cassian a rămas complet netulburat.
— Desigur că nu. Eu nu sunt fiul tău.
"Cum poate cineva să fie atât de nerușinat?"
Bliss era îngrozit.
"Nu-mi vine să cred că bărbatul pe care l-am ales e atât de nerușinat!"
— Ești groaznic! Nerușinat! O bestie obsedată de sex!
— Au, au! Bliss, oprește-te. Am spus să te oprești!
Bliss s-a năpustit asupra lui și a început să dea sălbatic din pumni, obligându-l pe Cassian să se apere în grabă.
Se pare că tot nu era mulțumit. Bliss a pufnit furios și s-a răsucit, întorcându-i spatele.
Cassian aproape că putea vedea furia emanând din ceafa lui.
În cele din urmă, a capitulat.
Deși încă nu avea absolut nicio idee cu ce a greșit.
— Bine. Am înțeles.
Cassian a cedat ascultător, apoi a adăugat:
— Îmi pare rău că am făcut așa ceva în camera bebelușilor.
Nici după scuze, Bliss nu s-a întors cu fața spre el.
Supărarea lui era în continuare cât se poate de evidentă, așa că şi Cassian a schimbat repede tactica.
A oftat adânc și şi-a acoperit brusc fața cu o mână.
Bliss, care trăgea cu ochiul peste umăr, s-a întors imediat, alarmat, când l-a văzut pe Cassian părând să sufere.
— Ce... ce s-a întâmplat?
La întrebarea precaută, Cassian a răspuns cu o voce abătută:
— Nimic. Doar că mă urăsc pentru că am făcut așa ceva în camera scumpilor noștri copii.
Bliss a ciulit imediat urechile.
Toate pufniturile furioase de mai devreme au dispărut pe loc. Înviorat brusc, a întrebat încântat:
— Nu-i așa? Te doare sufletul, aşa e? Îți pare rău pentru bebeluși, aşa e? Nu-i așa?
— Da. Aşa e.
Cassian şi-a coborât mâna de pe față și a încuviințat grav.
Abia atunci Bliss a simțit că se înțelegeau, în sfârșit.
"Știe cum mă simt. Chiar mă înțelege!"
Printre degete, Cassian a văzut că Bliss zâmbea acum cu gura până la urechi. A oftat și şi-a ridicat privirea.
— Așadar, Bliss... m-ai putea consola puțin? Mă doare atât de tare sufletul, încât simt că mor.
— Nu poți să mori! Bine, vino aici. Te iau în brațe.
Bliss s-a așezat repede lângă Cassian, şi-a desfăcut brațele cât a putut de larg și l-a tras la piept.
Cassian şi-a îndoit cu greu trupul uriaș și şi-a sprijinit capul pe umărul lui Bliss.
— Sunt atât de trist, Bliss.
— Gata, gata. Știu. Desigur că știu. Probabil te doare foarte tare sufletul.
În timp ce Bliss îl bătea stângaci pe spate, încercând să-l aline, Cassian își dădea toată silința să pară chinuit în brațele lui.
Având în vedere diferența uriașă de statură dintre ei, în realitate Cassian era cel care îl ținea în brațe pe Bliss, dar Bliss era convins că el îl legăna protector pe Cassian.
"Până la urmă, intenția contează."
Odată rezolvată problema asta, Cassian a profitat de atmosfera creată și a spus cu precauție:
— Bliss, cred că aș mai avea nevoie de puțină consolare...
— Mi-a venit o idee grozavă!