Cum îndrăznește să-mi facă mie o ofertă?
Pe chipul rece al lui Ashley a trecut o licărire ucigașă. Şi-a dat seama încă de când Cassian era tânăr că băiatul avea stofă de politician. Dar să-și folosească tocmai împotriva lui Ashley talentul acela...
— Îmi asum responsabilitatea pentru partea britanică.
Ideea lui nu era rea. Îi oferea lui Ashley suficiente argumente ca să-i convingă pe senatori și o explicație plauzibilă pe care s-o prezinte alegătorilor. Ceea ce l-a deranjat era obrăznicia acestui tânăr lipsit de experiență, care a venit personal la el cu o asemenea propunere.
— Și eu ce câștig din această negociere?
Cassian i-a răspuns de parcă a așteptat întrebarea.
— Toată presa vă va lăuda decizia, iar proștii vor accepta că ați făcut tot ce se putea în mod rezonabil. Puținii extremiști pot fi pur și simplu ignorați.
Trebuie să se fi așteptat la o întrebare atât de evidentă și să-și fi pregătit un răspuns potrivit. Dar Ashley nu era mulțumit.
— Și?
Şi-a îngustat ochii și a continuat să-l preseze.
— Asta e tot? Doar nu ai venit până aici crezând că aș avea nevoie de ajutorul unui puști ca tine doar pentru că n-aș fi în stare să rezolv o propunere atât de neînsemnată.
Și de data asta, răspunsul lui Cassian a venit fără ezitare.
— Desigur că nu. Am presupus că aveți propriile alternative, domnule Miller. Am vrut doar să vă ofer orice ajutor pot, ca să vă atingeți scopurile puțin mai ușor.
— Nu pentru că vrei să folosești ocazia asta ca să-ți dovedești valoarea?
În loc să răspundă, Cassian a zâmbit leneș. Departe de a părea tulburat că era citit atât de ușor, a continuat cu o stăpânire de sine desăvârșită.
— Voi deveni prim-ministrul Marii Britanii.
Pentru prima dată, Cassian şi-a dezvăluit adevăratele intenții. Ambiția lui nu se oprea la a deveni senator. Voia putere adevărată. Nu doar statutul sau averea alături de care s-a născut, ci autoritatea câștigată prin propriile forțe.
Iar răspunsul putea fi unul singur.
— Când Marea Britanie va fi în mâinile mele, vă promit că voi deveni un aliat mai puternic decât oricare altul pe care l-ați putea avea.
Puști obraznic.
Imaginea lui Cassian rostind acele cuvinte cu o încredere absolută i-a revenit viu în minte. Până atunci, nenorocitul deja a făcut sex cu Bliss, l-a lăsat însărcinat pe mezinul lui Ashley și chiar a suferit o mutație. În cele din urmă, Cassian a câștigat totul din situația asta. Şi-a stabilit un nume negociind cu Senatul Statelor Unite, şi-a asigurat o poziție politică solidă și l-a obținut și pe Bliss.
Nu-mi vine să cred că m-a înjunghiat pe la spate în halul ăsta.
Situația era atât de absurdă, încât Ashley a trecut dincolo de furie.
Dar suferința lui Tata nu însemna nimic pentru Bliss. În clipa aceea, el se confrunta cu o problemă mult mai importantă.
— Vrei să spui că Pământul nu e plat?
Ashley era readus la realitate când Bliss a sărit în picioare și a strigat șocat. Privind chipul mezinului său, alb ca varul, s-a gândit din nou la întrebarea care îl chinuia din când în când.
Cum a putut copilul ăsta să vină pe lume din mine și Koi?
Koi a visat să devină astronaut și încă studia spațiul chiar și acum. Deși cercetările nu i-au aparținut în întregime, a publicat mai multe lucrări și a atras destulă atenție. Cât despre Ashley, nici nu mai era nevoie de explicații. Și totuși, ultimul copil al celor doi era Bliss. Ashley nu putea nega că uneori situația îl descuraja profund.
Dar numai pentru o clipă. Un copil ca el era în regulă, își spunea mereu Ashley. Bliss moștenise toată gingășia lui Koi și, cu siguranță, asta era suficient.
Între timp, văzând că toți îl priveau cu exact aceeași expresie, Bliss a început să-și fluture grăbit mâinile.
— E…era o glumă. Evident că era o glumă. Pământul e plat? Ce prost ar spune o asemenea absurditate? Serios, unii oameni sunt incredibili.
Bliss s-a așezat la loc, bolborosind prostii, și a schimbat repede subiectul.
— În fine, deci Cassian și Tata au pus totul la cale împreună, aşa e? Voi doi nu vă certați de fapt?
— Nu e decât un spectacol politic, a răspuns Nathaniel ironic.
— O parte joacă rolul celui bun, cealaltă pe al celui rău. Se prefac că se confruntă, apoi, la momentul potrivit, se împacă și ajung la un compromis. E o tactică firească.
— Înțeleg.
Abia atunci Bliss şi-a bătut pieptul ușurat. Atunci chiar nu mai era nimic între mine și Cassian!
— Minunat! Bravo, Nell. Ai făcut o muncă excelentă!
Nathaniel i-a aruncat o privire fratelui său mai mic, care îl încuraja bătându-l pe braț, apoi s-a întors din nou spre Ashley.
— Mai aveți alte instrucțiuni?
Întrebarea părea mai degrabă ca venind din partea unui angajat decât a unui fiu. Ashley a clătinat scurt din cap.
— Nu, e suficient. Pleci deja?
— Da. Am planuri pentru cină.
Nathaniel şi-a verificat ceasul de la mână și s-a ridicat fără ezitare.
— Eu plec primul. Data viitoare stabilim să ne vedem separat. Atunci aș vrea să vă prezint pe cineva.
Grayson, care stătea încă în spatele barului, a pufnit neîncrezător.
— Normal că ai pe cineva. Sunt sigur că și tu ai găsit o persoană căreia să-i dedici viața. Cum să nu…
Nathaniel s-a încruntat și s-a uitat la Ashley de parcă l-ar fi întrebat ce naiba era în neregulă cu prostul acela. Ashley însă a schimbat subiectul, ca și cum i-ar fi spus să nu-i dea atenție.
— Îl pun pe secretarul meu să te contacteze după ce stabilim o dată. E procurorul acela? Cel de la incidentul respectiv?
— L-am cunoscut și eu, a intervenit Koi, lucru neobișnuit pentru el.
Văzând entuziasmul întipărit pe chipul lui, Ashley a zâmbit ușor.
— Bine. Îmi povestești detaliile mai târziu.
Nathaniel şi-a încheiat sacoul și şi-a aranjat hainele, apoi şi-a mutat privirea între Ashley și Koi în timp ce își lua rămas-bun.
— Atunci plec. Să aveți o seară plăcută.
— Nathaniel, te conduc eu.
Koi a sărit în picioare și s-a grăbit după el. Ashley s-a ridicat și el, ceva mai încet, și i-a urmat. Ca și cum acela era semnalul, Stacy și Larien s-au ridicat la rândul lor.
— Ai grijă de tine, Bliss.
— Pa, Stacy. Larien. Mulțumesc mult. Și ție, Stacy.
După ce şi-au luat rămas-bun și s-au îmbrățișat, Bliss le-a făcut cu mâna surorilor, care au plecat imediat. În living au rămas doar el și Grayson.
Poate ar trebui să merg la o petrecere.
Grayson se pregătea și el să plece, gândindu-se că poate s-ar simți mai bine dacă și-ar elibera din plin feromonii, când…
— Grayson, Grayson!
Bliss l-a strigat brusc pe un ton scăzut. Grayson, care tocmai era pe punctul de a părăsi livingul, s-a oprit și s-a întors. Bliss i-a făcut insistent semn să se apropie.
— Vino aici. Trebuie să-ți spun ceva. Repede, repede!
Ce mai e acum?
Grayson era într-o dispoziție atât de proastă, încât n-avea nici cea mai mică dorință să asculte prostiile puştiului. Dar Bliss, devenind nerăbdător, s-a grăbit spre el și l-a apucat de braț, determinându-l să piardă ocazia de a scăpa.
— Ce mai e?
Şi-a arătat fățiș enervarea, iar Bliss s-a uitat repede în jur înainte să-l întrebe în șoaptă:
— Dacă Pământul nu e plat, atunci ce formă are?
Un prost ca ăsta și-a găsit partenerul sortit înaintea mea.
Cuprins de dezgust față de propria soartă, Grayson i-a oferit răspunsul.
— E rotund, evident, prostule. Chiar mă întrebi serios asta?
În răspuns s-a strecurat și o insultă, dar lui Bliss i-a intrat pe o ureche și i-a ieșit pe cealaltă. Nu asta conta acum.
— Pământul e un cerc? Serios? De când?
Prostul ăsta.
Grayson a rămas mut, dar Bliss vorbea cât se poate de serios. Era deja într-o dispoziție groaznică, iar acum prichindelul ăsta se agăța de el și îi punea întrebări stupide. Pe măsură ce enervarea îi clocotea înăuntru, a simțit o mică dorință de a se răzbuna pe chipul luminos și inocent care îl privea.
— Să vedem. S-a întâmplat cam pe vremea când era fondată America, deci acum vreo două sute de ani?
S-a prefăcut că se gândeşte şi, exact cum s-a așteptat, ochii lui Bliss s-au mărit.
— Au trecut deja două sute de ani! Uau! a mormăit Bliss fascinat, iar Grayson a continuat să inventeze.
— Exact. Președintele Washington l-a făcut așa. Îl știi pe primul președinte, aşa e? Asta era cea mai mare realizare a lui Washington: a făcut Pământul rotund. De aceea trăim acum pe un Pământ rotund.
— Înțeleg!
Abia atunci Bliss a exclamat de parcă totul s-a legat în sfârșit. După ce s-a distrat zdravăn pe seama fratelui său mai mic, Grayson s-a simțit ceva mai bine. A zâmbit din obișnuință și i-a mângâiat părul lui Bliss.
— Acum ai înțeles, aşa e? Atunci eu plec…
— De ce a făcut asta?
— Poftim?!
Bliss l-a apucat din nou pe Grayson chiar când acesta încerca să se strecoare afară. Grayson l-a privit încruntat de sus, iar Bliss a întrebat cu o expresie plină de nedumerire:
— De ce a făcut Pământul rotund? Nu era mai bine să fie plat? Ce e atât de grozav la faptul că e rotund?
Grayson l-a privit în tăcere. N-avea niciun rost să încerce să-i explice prostului lucruri precum gravitația sau faptul că ar cădea. Oricum n-ar fi înțeles.
— Cine știe? Nici eu nu știu chiar atât de multe. Probabil l-a făcut rotund pentru că era mai bine așa.
— Înțeleg.
Din fericire, Bliss a părut convins. Grayson s-a pregătit repede să fugă înainte să mai primească alte întrebări incomode.
— Atunci, Bliss, felicitări pentru căsătorie. Data viitoare ne vedem în Marea Britanie, aşa e? Ai grijă de tine, fii sănătos și sună-mă dacă ai nevoie de ceva. Eu plec. Pa.
— Pa, Grayson. Mulțumesc că mi-ai explicat!
Bliss i-a făcut și lui cu mâna, apoi a oftat prelung.
Casa păru dintr-odată tăcută. Odată cu plecarea lui Grayson, toți s-au întors acasă.
Mă simt singur.
Tocmai când un gol imprevizibil l-a cuprins, telefonul a început să sune de parcă i-a simțit starea. Bliss a verificat repede cine îl suna, iar chipul i s-a luminat imediat.
— Cassiaaan!