Demască-mă, dacă eşti priceput

Capitolul 173

Iuliana

— Da, sigur! Vă povestesc tot!

Văzându-l pe mezin gata să explodeze de fericire, Koi a intervenit cu grijă.

— Bliss, n-ar fi mai bine să așteptăm până ajung toți?

Deocamdată a venit doar unul dintre ei. Dacă Bliss era nevoit să repete aceeași poveste de fiecare dată când apărea câte un frate sau o soră, avea să obosească imediat. La îngrijorarea lui Koi, Bliss a răspuns cu un zâmbet larg.

— E în regulă. Povestea de iubire dintre mine și Cassian poate fi spusă de zeci de mii de ori și tot nu devine plictisitoare!

Grayson doar îl privea pe Bliss cu același zâmbet ca înainte. Singurul lucru neliniștitor era că zâmbetul nu i s-a schimbat deloc... însă Ashley era singurul care a observat asta. Bliss i-a privit inocent pe cei trei, complet neștiutor de ceea ce-i trecea prin minte fratelui său.

— Bine, atunci. Să încep povestea zbuciumată și totuși minunat de romantică a iubirii meelee?

Ceaiul de pe masă s-a răcit de mult. Pe tot parcursul "Poveștii palpitante de aventură și iubire a lui Bliss”, Grayson nu s-a atins deloc de el. La început a mai răspuns din când în când cu câte un "Înțeleg” sau "Impresionant”, dar pe măsură ce timpul trecea, a vorbit tot mai puțin, până când, într-un final, a amuțit complet.

— Și așa am acceptat cererea în căsătorie a lui Cassian, iar acum ne căsătorim!

Bliss şi-a desfăcut larg brațele când şi-a încheiat povestea, dar Koi era singurul care a aplaudat fericit. Ashley a ajuns deja la a treia ceașcă de ceai, în timp ce Grayson îl privea pe Bliss cu o expresie strâmbă, fără să mai reușească nici măcar să pretindă că era încântat.

Koi l-a privit cu drag pe mezin și abia târziu a observat că ceaiul neatins al lui Grayson s-a răcit complet. I s-a adresat celui de-al doilea fiu.

— Grayson, nu-ți place ceaiul? Vrei să-ți aduc altceva?

— Nu e nevoie.

Oferta era făcută cu bunătate, dar Grayson atât a răspuns. Şi-a dat imediat seama de greșeală și şi-a forțat un zâmbet înainte să adauge:

— Mă simt bine. Mulțumesc că ai întrebat, Tati.

Ashley, care l-a privit încruntat pe fiul său, şi-a retras privirea după răspunsul politicos și a ridicat ceașca la buze. Când a pus-o goală pe masă, Koi a observat și s-a întors spre el.

— Ash, vrei să-ți mai aduc ceai?

Pentru prima dată, Ashley a zâmbit.

— Mulțumesc. Tot din acela, te rog.

După ce Koi i-a zâmbit și s-a ridicat de la locul lui, au rămas doar cei trei. Sub privirea dură a lui Ashley, Grayson a zâmbit ca de obicei și i-a mângâiat încet părul fratelui său mai mic, jucând rolul fratelui mai mare infinit de afectuos.

— Felicitări, Bliss. Mă bucur foarte mult pentru tine.

— Da, mulțumesc.

Bliss zâmbea fără nicio grijă când soneria electronică a anunțat venirea unui alt oaspete.

— Se pare că a venit cineva. Oare e Chase?

Koi, care pregătea ceaiul în spatele barului, s-a luminat la față și l-a privit pe Ashley. Nicio șansă, s-a gândit Ashley, chiar înainte să audă vocea lui Bliss.

— Chase a spus că nu poate veni azi. Se pare că are ceva important programat.

— Înțeleg.

Koi a mormăit dezamăgit. A sperat că asta avea să fie ocazia de a-și vedea al treilea fiu, care îi stătea mereu în gând, dar se pare că nu avea să fie așa. Văzând cât de abătut a devenit Koi, Ashley a intervenit.

— Acum câteva zile a mai lovit un paparazzo. Pare să fie foarte bine, așa că nu trebuie să-ți faci griji.

Grayson a răspuns nepăsător.

— Da. În plus, are o relație serioasă. Probabil s-a dus să ceară permisiunea de a se căsători.

— Ce? Ce-ai spus?

— Permisiunea de a se căsători?

— Despre ce vorbești?

Koi, Ashley și Bliss au reacționat pe rând, cu toții surprinși de remarca imprevizibilă. Confruntat cu reacțiile lor aproape identice, Grayson a continuat cu același aer dezinteresat.

— Exact ce-am spus. Are pe cineva alături de care intenționează să se căsătorească și am auzit că urmează să-i cunoască familia. Dacă are ceva important programat, probabil despre asta e vorba.

Tonul lui Grayson nu putea fi mai ironic, dar Bliss a reacționat cu totul altfel.

— Uau! Atunci și Chase, și eu ne căsătorim?

A sărit în picioare, încântat, iar Grayson i-a răspuns la fel de nepăsător ca înainte.

— Da. Tu și Chase vă căsătoriți amândoi, deși nu se știe care dintre voi o va face primul.

Apoi a mormăit pentru sine:

— Doi proşti și-au găsit partenerii sortiți înaintea mea.

Cu cât se gândea mai mult, cu atât se înfuria mai tare. De când era prea mic ca să-și amintească, a așteptat persoana care avea să-i fie alături toată viața. Şi-a petrecut toți acei ani căutând doar acea persoană, deci cum era posibil să se fi întâmplat una ca asta? Unul era un prost care refuza cu încăpățânare să-și elibereze feromonii, iar celălalt era un prost incapabil să elibereze vreunul.

Tocmai de aceea Grayson le acordase întotdeauna o atenție deosebită celor doi. Ca membru al familiei și ca frate mai mare, a crezut că era de datoria și responsabilitatea lui firească să aibă grijă de frații săi mai mici, pe care îi considera lipsiți de apărare, și nu precupețise niciun efort în acest sens.

Atunci cum de s-a întâmplat una ca asta?

Cu cât se gândea mai mult, cu atât îi fierbea sângele. După toate eforturile lui, cei doi au luat-o înainte și l-au lăsat în urmă. Era absurd. Imposibil. Ceva ce nu putea și nu trebuia să se întâmple!

Furia tot mai mare îi intensifică mirosul feromonilor. Chiar atunci, soneria a răsunat din nou și toți, în afară de Grayson, s-au întors spre sunet.

— Povestește-ne mai târziu și despre Chase, Grayson.

Încă buimac, Koi i-a adresat rugămintea înainte să se grăbească afară din living. Ashley s-a ridicat să-l urmeze, iar Bliss s-a ridicat aproape în aceeași clipă.

Rămas singur, Grayson s-a ridicat nu mult după aceea, dar a pornit în direcția opusă. A ales cel mai tare whisky dintre sticlele care acopereau peretele, şi-a umplut paharul până la margine și l-a dat pe gât fără ezitare. L-a băut dintr-o înghițitură, de parcă era apă rece, dar din cauza blestematului său al doilea gen nu a simțit nici măcar o urmă de amețeală. Deși știa că nu făcea decât să risipească alcoolul, a continua să umple și să golească pahar după pahar.

Altfel nu știa unde să-și verse furia care clocotea în el.

Sticla s-a golit cât ai clipi, iar în cele din urmă a apărut și musafirul.

— Ce faci aici de unul singur?

La tonul disprețuitor, Grayson s-a întors și o văzu intrând în living pe femeia cu care a împărțit același pântec. I-a răspuns cu o expresie vădit nemulțumită.

— După cum vezi, fac ceva complet inutil.

Stacy a răspuns cu aceeași indiferenţă.

— Tot fără nicio grijă pentru tine trăiești, văd.

Nu putea nega. Dar nici Stacy nu era tocmai în măsură să vorbească. Văzând că expresia lui Grayson a devenit rece, Koi s-a grăbit să se interpună între ei.

— Gata, ajunge cu glumele. A trecut mult timp de când nu ne-am mai văzut cu toții, așa că hai să spunem numai lucruri frumoase. Ne-am adunat ca să-l felicităm pe Bliss, aşa e?

Koi a condus-o pe Stacy spre un scaun, împingând-o ușor de la spate, apoi a schimbat repede subiectul.

— Tocmai am făcut un ceainic proaspăt. Ce părere ai? Vrei o ceașcă?

— Nu. Vreau ce bea el.

Stacy a refuzat imediat, a arătat cu degetul mare spre Grayson și a poruncit scurt.

— Hei. Adu-mi și mie o sticlă din aia.

— Stacy.

Koi a încercat s-o tempereze, dar înainte să mai poată spune ceva, Grayson a luat o sticlă de pe raft și a aruncat-o spre ea fără avertisment.

— Grayson, ce faci?!

Koi a strigat alarmat, cu fața palidă, dar avertismentul era inutil. Stacy a prins sticla din zbor cu o singură mână, apoi a prins cu îndemânare și paharul care a venit după ea și le-a pus pe amândouă pe masă. De parcă ar fi vrut să demonstreze ceva, a deschis sticla, a umplut paharul până la margine și a dat whiskyul pe gât dintr-o singură înghițitură lungă. Koi a rămas mut la vederea fiicei sale celei mari.

Ashley şi-a băut ceaiul în tăcere. Grayson a împins la o parte sticla goală și a deschis alta. Bliss, între timp, părea să trăiască într-o lume cu totul diferită și zâmbea visător în timp ce sporovăia: Ce nume să le punem bebelușilor?

În timp ce Koi stătea acolo, disperat, Ashley, care până atunci a tăcut, a vorbit în cele din urmă.

— Renunță, Koi. Hai să fim recunoscători că niciunul dintre copiii noștri n-a ajuns la închisoare.

În mod normal, Koi l-ar fi certat pe Ashley pentru o asemenea replică, dar azi era altfel.

Sunt epuizat.

Dintr-odată, şi-a dorit cu disperare să se odihnească. Fără să mai spună nimic, Koi s-a lăsat greu pe scaun. Chiar atunci, Stacy şi-a terminat băutura și a pus paharul gol pe masă cu un zgomot sec.

— Deci subiectul zilei este că puștiul ăsta nerușinat se căsătorește, aşa e?

— Sunt și însărcinat! Cu gemeni!

Bliss a strigat de parcă ar fi așteptat exact momentul acela. Stacy i-a răspuns cu o expresie complet lipsită de emoție.

— Da, am înțeles. Felicitări. Atunci cred că e rândul meu.

După felicitarea seacă, şi-a mutat privirea de la Ashley la Koi.

— M-am căsătorit săptămâna trecută. Drept cadou de nuntă, dați-mi vila lui Tata din Vegas. Cred că e perfectă pentru noi doi.