Părul îi era dat pe spate, fără vreun fir ieșit din loc, costumul din trei piese îi venea impecabil, iar trăsăturile corecte, vizibile în spatele ochelarilor, îl determinau să pară un elev model insuportabil de plictisitor. Înfățișarea exagerat de îngrijită, trăsăturile bine conturate și statura înaltă erau suficiente ca să atragă atenția, dar altceva i-a sărit lui Grayson în ochi.
Ochi mov.
Mirosul slab care persista în lift îi era mult prea cunoscut. Era firesc, având în vedere că majoritatea celor care foloseau liftul erau membri ai familiei Miller. În mod normal, să simtă acel miros nu era nimic neobișnuit.
Nu și când străinul din fața lui avea ochii exact de aceeași culoare ca ai lui.
Situația era destul de limpede de unde a apărut un bărbat cu același al doilea gen ca el, iar Grayson s-a încruntat. Bărbatul din lift, în schimb, i-a zâmbit încet, i-a făcut un scurt semn din cap și a ieșit fără nicio ezitare.
Grayson a rămas pe loc, urmărindu-l cu o expresie vădit nemulțumită. După nişte clipe, s-a întors în cele din urmă și a intrat în lift.
În mod normal, ar fi zâmbit de parcă nimic nu l-ar fi deranjat, dar acum nu avea chef de așa ceva. Şi-a încrucișat brațele și şi-a privit încruntat reflexia în ușile liftului, în timp ce acesta urca rapid și ajungea la ultimul etaj în doar câteva clipe.
În momentul în care liftul s-a oprit cu un sunet discret, Grayson a ieșit și a intrat cu pași mari în penthouse.
— Ăsta era nenorocitul pe care l-am văzut jos?
Nu i-a răspuns decât un ecou slab.
Ce naiba? Nu era nimeni acasă?
Tot mai enervat, Grayson a înaintat furios înăuntru. Abia atunci a apărut cineva din interiorul penthouse-ului. Grayson s-a așteptat, firește, să-l vadă pe Koi, iar sprâncenele i s-au încruntat imediat când în fața lui a apărut altcineva.
— Bliss?
— Grayson!
Bliss a alergat încântat spre el și i-a aruncat brațele în jurul trupului. Grayson s-a clătinat serios sub impactul brusc al trupului mai mic și a făcut instinctiv un pas înapoi ca să nu cadă.
Complet inconștient de pericol, Bliss şi-a frecat capul de pieptul lui Grayson și a spus fericit:
— A trecut atât de mult! De când nu ne-am mai văzut? Sunt atât de fericit să te văd!
— Uau, Bliss.
Grayson a avut grijă să nu lase furia să-i determine vocea să tremure și a adoptat același ton vesel pe care îl folosea mereu cu Bliss.
— Te simţi bine? Ai dreptate. Chiar a trecut mult timp.
La fel cum a făcut și alături de Koi, Bliss s-a aruncat în brațele lui Grayson fără pic de precauție. Grayson s-a prefăcut că-i întoarce călduros îmbrățișarea, apoi a întrebat cu o expresie cât se poate de relaxată:
— Am văzut un bărbat coborând din lift. E iubitul tău? Alfa Extrem?
La întrebarea directă, ochii lui Bliss s-au luminat. Obrajii i s-au înroșit repede și a început să chicotească.
— Mm… l-ai văzut? "Iubitul meu.” Da, e iubitul meu. E al meu.
Încântat, se pare, de formularea aleasă de Grayson, Bliss a repetat ideea de trei ori.
— Așa mă gândeam și eu, a spus Grayson, zâmbind în aparență.
În sinea lui, însă, respingea categoric ceea ce tocmai a auzit.
Nu putea fi adevărat.
Nenorocitul acela era clar un Alfa Extrem. Și urma să se căsătorească cu prostul ăsta defect, care nici măcar nu putea produce feromoni?
Aproape incapabil să creadă, Grayson şi-a coborât nesigur privirea. Bliss încă se ținea strâns de el. Grayson a zâmbit de parcă totul era în regulă, apoi şi-a apropiat discret nasul de creștetul lui Bliss.
Mirosul distinct l-a determinat să se încrunte.
— Miroși a feromoni. Ce s-a întâmplat?
Până atunci, Bliss a mirosit mereu doar a piele dulce. Însă ceea ce Grayson simțea acum era fără îndoială mirosul feromonilor unui Omega, la fel ca ai lui Koi.
Observând surprinderea fratelui său, Bliss şi-a ridicat mândru bărbia.
— Am avut primul ciclu de călduri. Acum sunt un Omega adevărat.
Şi-a dres chiar și glasul cu aer arogant, lăsându-l pe Grayson mut.
L-a cuprins impulsul de a-l apuca pe prost de gât și de a-i cere explicații, dar nu o făcu.
Mai exact, nu putea.
Ashley și Koi coborau scările.
— Grayson.
Koi şi-a strigat fericit al doilea fiu și a grăbit pasul. Grayson i-a făcut mai întâi un scurt semn din cap lui Ashley, care cobora ceva mai încet în urma lui, apoi s-a întors spre Koi.
Când Koi şi-a deschis larg brațele și l-a îmbrățișat, Grayson i-a răspuns la îmbrățișare.
— Bună, Tati.
— A trecut atât de mult, Grayson. Am auzit că ai stat pe Coasta de Vest. Te simţi bine?
Koi părea destul de încântat să-și revadă fiul. Avea obrajii îmbujorați, ochii strălucitori și colțurile gurii ridicate într-un zâmbet larg.
Grayson a observat imediat.
Pentru că al doilea lui gen era stabilit încă de la naștere, nu era capabil să simtă emoții. Din cauza asta, îi era mereu extrem de greu să recunoască emoțiile celorlalți. Ca să compenseze această lipsă, Ashley l-a învățat să citească emoțiile oamenilor.
Datorită antrenamentului început de foarte mic, Grayson a devenit extrem de priceput atât la citirea emoțiilor altora, cât și la imitarea lor.
Dar nu putea decât să le imite. Nu le înțelegea cu adevărat.
Nici de data asta nu era diferit. După ce a evaluat starea lui Koi dintr-o singură privire, Grayson şi-a ridicat în mod conștient colțurile gurii și şi-a îmblânzit privirea.
— Da, mă simt bine. Mă bucur că arăți sănătos, Tati. Tata.
Imită un ton afectuos, apoi s-a întors spre Ashley înainte de a-și fixa, în cele din urmă, privirea asupra invitatului de onoare.
— Vorbeam despre bărbatul cu care se pare că urmează să te căsătorești. Nu-i așa, Bliss?
— Da.
Bliss a dat ascultător din cap, apoi a început imediat să vorbească fără să-și tragă măcar sufletul.
— Păi, s-a întâmplat așa…
— Hai să ne așezăm și să vorbim.
Ashley tocmai a ajuns la capătul scărilor când a intervenit. Koi i s-a alăturat repede.
— Da, hai să bem cu toții un ceai. Ai venit exact la timp. Am cumpărat de curând niște frunze noi.
— E bine. Sunt destule lucruri pe care vreau să le aud.
Grayson a acceptat imediat și i-a zâmbit lui Bliss, ascunzând furia care clocotea adânc în el.
Aroma proaspătă a ceaiului se răspândi ușor prin cameră. După ce turnă personal câte o ceașcă pentru fiecare, Koi s-a așezat în dreapta lui Ashley, la capătul mesei, și a privit în jur.
— În ultima vreme am început să mă interesez de ceai și încerc tot felul de amestecuri. Ăsta mi-a plăcut destul de mult. Dacă îți place și ție, îți dau și ție.
— Mulțumesc, Tati.
Grayson a răspuns cu un zâmbet politicos privirii pline de așteptare a lui Koi.
La ce bun un ceai ca ăsta, când Koi nici măcar nu-i putea simți mirosul?
Şi-a păstrat însă gândul pentru el, fiindcă Ashley îl urmărea cu o privire dură.
— E delicios! Și miroase minunat!
— Serios?
Expresia lui Koi s-a îmblânzit la complimentul venit exact la timp din partea lui Bliss. I-a mângâiat cu afecțiune părul fiului său cel mic, iar Bliss a întrebat nedumerit:
— Dar de ce te-ai apucat dintr-odată de ceai? Tu nu poți simți mirosurile, Tati.
Bliss era singurul din familie care putea menționa lucrul ăsta atât de degajat.
Koi a zâmbit la întrebarea lui inocentă.
— Când obosesc în timp ce scriu câte o lucrare, mă ajută mult să beau ceva cald. După ce am început să-mi fac câte o ceașcă din când în când, m-am întrebat dacă n-aș putea să încerc să-mi prepar propriile amestecuri. S-a dovedit mai plăcut decât mă așteptam. Dar ai dreptate. Cum nu le pot simți mirosul, îmi fac griji că poate amestecul nu e bun.
Aruncă o privire spre Ashley și a mormăit:
— Iar să cer păreri nu mă ajută prea mult.
Ashley spunea că totul era bun, indiferent ce-i dădea, așa că părerea lui nu putea fi de încredere. În același timp, Koi nu lua pasiunea asta suficient de în serios încât să urmeze cursuri cu un profesionist, ceea ce îl lăsa într-o situație cam incomodă.
Grayson a intervenit brusc.
— Partenerul lui Keith se pricepe mult la ceai. De ce nu te întâlnești cu el cândva?
— Serios? Atunci probabil că-i place și lui ceaiul.
Koi a întrebat, amintindu-și că l-a întâlnit o dată pe bărbat la o petrecere. Grayson i-a răspuns cu zâmbetul lui firesc.
— Cine știe? Nu știu dacă-i place, dar înainte era secretarul lui Keith, aşa e? Prepararea ceaiului făcea parte din slujba lui, așa că presupun că se pricepe.
S-a lăsat o tăcere neplăcută.
Până și Bliss, de obicei complet nepăsător la astfel de lucruri, l-a privit pe Grayson cu disconfort, dar acesta a continuat să-și bea ceaiul de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.
— Prepararea ceaiului e doar o parte foarte mică din munca unui secretar, Grayson.
Koi l-a certat cu blândețe, vizibil ruşinat. Grayson a ridicat din umeri și şi-a lăsat ceașca pe masă.
— Știu. Dar tot e adevărat că prepararea ceaiului face parte din slujba lor.
Nu exista nicio răutate în spatele cuvintelor lui. Din punctul lui de vedere, nu a făcut decât să spună un fapt. Atunci care era problema?
Problema era că nu s-a gândit absolut deloc la cum s-ar putea simți persoana care îl auzea.
Koi şi-a înăbușit un oftat, neștiind ce să facă. Apoi Grayson a întors brusc conversația spre Bliss.
— Deci, Bliss, ce s-a întâmplat? Vreau să știu exact tot ce s-a petrecut.