Demască-mă, dacă eşti priceput

Capitolul 171

Iuliana

Atunci când Ashley a pus întrebarea direct, Koi s-a încordat instinctiv. De cât timp așteptase răspunsul acesta cu inima strânsă? Ar fi vrut să rămână lângă Bliss în timpul consultației și să audă rezultatele cu urechile lui, dar Bliss a refuzat până și asta.

— De acum înainte, o să fac totul alături de Cassian, așa că vă rog să-mi susțineți independența.

La declarația hotărâtă a mezinului lor, nici Koi și nici măcar Ashley nu au mai putut să spună nimic. Koi a bănuit deja răspunsul din clipa în care Bliss și Cassian au venit împreună, dar tot nu-și putea liniști inima care îi bătea repede.

În timp ce aștepta cu sufletul la gură, ochii lui Bliss s-au luminat brusc și a strigat:

— Sunt gemeni! Nu-i așa că e incredibil?

În acel moment, Koi și Ashley au rămas amândoi muţi. Nu au putut decât să-și privească mezinul cu ochi mari.

În sufragerie s-a lăsat brusc liniștea. Nimeni nu spunea nimic. În tăcerea aceea apăsătoare, doar Bliss a continuat fericit:

— Îți vine să crezi că sunt doi dintr-odată? Cassian era surprins, și eu la fel. Nici nu știam că se poate întâmpla așa ceva. Nu-i incredibil? Oare sunt băieți sau fete? Când facem petrecerea ca să aflăm? Tati trebuie să mă ajute, că tu ai mai trecut prin asta! Doamne! Gemeni!

Mezinul lor era prea fericit ca să observe atmosfera și se învârtea pe loc. Ashley, care până atunci nu a scos niciun cuvânt și doar l-a privit pe Bliss, a vorbit în sfârșit.

— Mă scuzați puțin.

Vocea lui era atât de rece și de stăpânită, încât Koi s-a întors alarmat spre el. Dar Ashley nu a așteptat niciun răspuns. A urcat hotărât scările și a dispărut în dormitor.

Apoi, o clipă mai târziu…

Un zgomot violent a zguduit întreaga casă. Bliss, care tocmai se învârtea într-un picior, a tresărit și şi-a pierdut echilibrul.

— Ah!

— Bliss!

Din fericire, Koi s-a mișcat suficient de repede și l-a prins înainte să cadă. Bliss a devenit brusc palid și a respirat sacadat câteva clipe, apoi a clipit nedumerit.

— C…ce era asta? Ce s-a întâmplat?

Văzându-și fiul complet derutat, Koi a încercat să-l liniștească și a răspuns calm.

— E în regulă. Nu-ți face griji. Probabil că Ash a scăpat ceva. Stai puțin pe canapea și odihnește-te. Mă duc eu să văd.

Koi i-a adus chiar și câteva gustări lui Bliss înainte să se ridice, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Desigur, în clipa în care a ieșit din raza lui vizuală, aproape că a alergat pe scări spre dormitor.

— Ash!

A deschis larg ușa și l-a strigat, doar ca să se oprească brusc.

Ashley stătea nemișcat în mijlocul dormitorului devastat. Spatele lui încordat arăta cât se poate de limpede cât de furios era. Koi a oftat enervat, apoi a pornit din nou și s-a apropiat de el.

— Ash, calmează-te. Îl sperii pe Bliss.

În timp ce Koi îi mângâia ușor brațul, încercând să-l liniștească, Ashley a scrâșnit din dinți și a spus răgușit:

— Ar fi trebuit să-l omor pe ticălosul ăla.

— Nu mai spune prostii.

Koi l-a certat pe un ton neobișnuit de dur. Ashley a întors brusc capul spre el și a izbucnit, de parcă i-ar fi cerut socoteală.

— Mi-a lăsat copilul ăsta firav însărcinat, și cu doi! Fără să se căsătorească măcar cu el înainte!

Ashley era scos din minți de furie. Dacă l-ar fi văzut oricine altcineva în starea aceea, probabil că nici n-ar fi îndrăznit să-i vorbească.

Exista însă o singură excepție.

Koi a oftat scurt.

— Și tu m-ai lăsat însărcinat înainte să ne căsătorim. Consideră că e o tradiție de familie.

Ashley a rămas mut. A deschis gura, dar nu a ieșit nimic. Şi-a mișcat doar buzele câteva clipe, până când a protestat în cele din urmă pe un ton nedreptățit:

— Era altceva. Noi ne iubeam.

Koi era de acord cu asta, dar numai cu ultima parte. A continuat să-l liniștească pe Ashley pe un ton calm.

— Cu Bliss nu e cu nimic diferit. Dacă şi Contele Heringer nu l-ar iubi cu adevărat, n-ar fi venit până aici să-l ceară în căsătorie știind că s-ar putea să-l bați până îl omori.

Din nou, Ashley nu a avut ce să răspundă. Văzând cât se străduia să-și stăpânească furia, Koi i-a mângâiat brațul ca să-l liniștească.

— Iartă-l de data asta. Ce mai putem face, când copiii există deja? În plus, Bliss îl iubește atât de mult.

Ashley nu a răspuns.

— Poftim?!

La insistența lui Koi, Ashley a închis ochii și şi-a lăsat capul pe spate. A rămas mult timp tăcut, încercând să-și calmeze emoțiile, apoi l-a privit din nou pe Koi.

Urmele furiei i-au dispărut, dar expresia i-a rămas rigidă când a declarat:

— Dacă îl rănește pe Bliss, îl omor.

Koi a încuviințat la cuvintele rostite printre dinții încleștați.

— Da. Dacă se întâmplă asta, nu te opresc. Te ajut.

Vorbea serios. Dacă şi Cassian le lua cu nerușinare mezinul atât de prețios și ajungea până la a-l răni, nici Koi nu ar fi tolerat așa ceva.

Dându-și seama că vorbea sincer, Ashley s-a relaxat în sfârșit. A sărutat mâna alături de care Koi îl ținea de braț, apoi şi-a frecat obrazul de palma lui. Zâmbind, Koi şi-a așezat mâna pe capul lui Ashley. Acesta s-a aplecat imediat, de parcă a așteptat exact asta, iar Koi i-a mângâiat încet părul.

Koi a eliberat chiar și o urmă slabă din feromonii pe care i-a ținut până atunci sub control. Când Ashley a expirat încet, Koi l-a întrebat:

— Te simți puțin mai bine?

— Da.

După o scurtă pauză, Ashley l-a tras pe Koi în brațe. Koi i-a răspuns de bunăvoie la îmbrățișare și l-a bătut încet pe spate.

— Bliss o să fie bine. E copilul nostru.

— Ar face bine să fie.

O să mă asigur eu de asta.

Ashley a adăugat cuvintele doar în gând și şi-a ridicat privirea. Când i-a mângâiat încet ceafa lui Koi, acesta a închis firesc ochii. Buzele s-au întâlnit de parcă era cel mai natural lucru din lume, iar curând mirosul bogat al feromonilor a umplut încăperea.

Erau feromonii lui Koi.

Mirosul singurului Omega ai cărui feromoni Ashley îi putea inspira fără să aibă nicio reacție adversă. Singurul partener căruia Ashley își dedicase întreaga viață să-l cucerească.

Koi al meu.

Abia atunci Ashley a reușit, în sfârșit, să-și potolească furia. Observând schimbarea, Koi s-a desprins din sărut și a zâmbit.

— Coborâm? Bliss o să-și facă griji.

— Bine.

Abia după ce s-a liniștit cât de cât, Ashley a observat în sfârșit dezastrul din dormitor. În timp ce privea tăcut camera distrusă, Koi l-a întrebat pe un ton tachinator:

— Violența tot nu e bună, oricât de furios ai fi, aşa e?

Ashley doar a clătinat din cap în loc să răspundă. Koi l-a luat de mână și l-a condus afară din cameră.

Abia atunci cei doi au descoperit că, între timp, a venit încă unul dintre copiii lor.

— Bun venit, domnule Miller.

Grayson Miller a trecut în pas grăbit pe lângă salutul impecabil de politicos al portarului. Acesta l-a urmărit nedumerit cu privirea. De obicei, musafirul generos îi răspundea relaxat la salut și îi lăsa chiar și un bacșiș consistent, dar în ziua aceea a trecut pe lângă el cu furia întipărită pe chip.

Pe Grayson nu-l interesa.

A traversat repede podeaua de marmură, strălucitoare și impecabilă, și s-a oprit în fața liftului privat care ducea la penthouse. Când a văzut că liftul era deja la ultimul etaj, s-a încruntat și a apăsat butonul.

Ce naiba se întâmplă?

Grayson şi-a încrucișat brațele și a privit fix numerele care scădeau. Nu a trecut mult până când nu s-a mai putut stăpâni și a început să-și miște neliniștit un picior.

Era genul de gest lipsit de eleganță pe care, în mod normal, nu și l-ar fi permis niciodată, dar de data asta asemenea detalii nu-l interesau.

Grayson Miller, al doilea fiu al lui Ashley Miller.

La fel ca toți frații lui, cu excepția lui Bliss, era Alfa Extrem. El și sora lui geamănă, Stacy, s-au născut cu ochii violeți, semn că erau purtători ai celui de-al doilea gen de la naştere.

Spre deosebire de Nathaniel, fratele cel mare, mereu ironic, Grayson se considera un romantic. De foarte mic i-a privit pe Tata și Tati împreună și a visat ca, într-o zi, să găsească și el o iubire ca a lor.

Și şi-a căutat toată viața, la propriu întreaga viață, acea persoană...

Cum de și-a găsit Bliss pe cineva înaintea mea?

Era absurd.

Acesta era unul dintre motivele pentru care a venit Grayson. Voia să se convingă cu ochii lui că era adevărat.

— La naiba. De ce merge atât de încet?

Tocmai când liftul de mare viteză începea să i se pară insuportabil de lent, indicatorul a ajuns în sfârșit la unu. Grayson își rodea unghia de la degetul mare în timp ce privea fix afișajul, dar, în clipa în care a auzit semnalul de venire, şi-a îndreptat poziţia.

Era gata să intre imediat ce se deschideau ușile, dar s-a oprit brusc.

Înăuntru era deja cineva.

Bărbatul care tocmai se pregătea să iasă l-a observat și el pe Grayson și s-a oprit.

Cu ușile liftului deschise între ei, cei doi bărbați au rămas privind unul spre celălalt.