Șocurile repetate începeau să-l determine pe Cassian să se teamă că avea să sufere leziuni cerebrale. Sau poate că le-a suferit deja. Nu reușea decât să deschidă și să închidă gura fără să scoată vreun cuvânt și abia când l-a văzut pe Bliss zâmbindu-i larg a reuşit să-și revină.
— Sta... cine?
Chiar și în timp ce se chinuia să vorbească, știa deja la cine se referea Bliss. Doar că, după orice logică normală, nu avea niciun sens.
Ce fel de soră își învăța fratele mai mic asemenea lucruri obscene? Cum putea fi adevărat așa ceva?
Dar Bliss i-a spulberat lui Cassian și ultima urmă de încredere în bunul-simț cu un zâmbet larg și nevinovat.
— Sora mea! E geamăna lui Grayson. Se pricepe foarte bine la problemele astea. Să lege oameni, să-i lovească, să-i ardă! Și, și...
— Stai, stai. Bliss, oprește-te. Oprește-te o clipă.
Cassian a reușit în cele din urmă să-l liniștească pe Bliss, care aproape sărea de entuziasm și chiar își agita pumnii prin aer. Când Bliss şi-a înclinat nedumerit capul, Cassian nu a avut de ales decât să accepte adevărul, oricât de mult îl detesta.
— Deci spui că sora ta te-a învățat cuvintele alea... și dansul acela?
S-a oprit de două ori, încercând să înghită cuvântul "obscen”, și aproape şi-a mușcat limba. Era nevoie să fie atent. Altfel, Bliss avea să fie rănit din nou.
Și totuși, era mult prea greu.
L-au trecut transpirațiile reci în timp ce punea întrebarea, iar Bliss a dat nevinovat din cap.
— A spus că o enervez, dar mi-a răspuns la tot ce am întrebat. Și eu am învățat conștiincios! Eram un elev bun.
Bliss şi-a dres glasul și şi-a ridicat mândru bărbia, dar Cassian nu l-a mângâiat pe cap. A rămas, în schimb, multă vreme deschizând și închizând buzele lipsite de culoare, până când a reușit să-și forțeze cuvintele să iasă.
— De ce naiba te-a învățat Stacy așa ceva?
Bliss a răspuns la întrebarea esențială fără nicio ezitare.
— Pentru că am rugat-o eu.
— Dar de ce?
Cassian nu-și mai putu ascunde tulburarea și îi ceru explicații. Şi-a închis imediat gura, dar, din fericire, Bliss doar a clipit la el, de parcă nu era nimic greşit.
— Pentru că am crezut că ție îți plac lucrurile astea.
Era încă un răspuns pe care nu-l putea înțelege. Abia stăpânindu-și impulsul de a striga, Cassian a întrebat din nou.
— Și de ce mi-ar plăcea?
În punctul acela, avea nevoie disperată de un răspuns. Era nevoie să știe ce i-a trecut prin cap puștiului când a făcut o asemenea nebunie chiar în fața lui. Dar, în clipa în care a auzit răspunsul, Cassian a rămas complet blocat.
— Ai spus că îţi place de mine, dar tot refuzai să faci sex cu mine! Chiar și după ce m-am străduit atât de mult să te seduc…
Cassian a rămas mut. Bliss, în schimb, şi-a bosumflat buzele și l-a privit nemulțumit.
— Așa că m-am gândit că nu-ți plac lucrurile banale. Chiar m-am străduit, în felul meu!
Cassian nu mai avea putere nici măcar să se enerveze. L-a privit pierdut pe Bliss și a întrebat cu o voce epuizată:
— Nu ți-a trecut niciodată prin minte că poate mă abțineam tocmai pentru că îmi plăcea de tine?
— Poftim?!
Ochii lui Bliss s-au mărit de surprindere. Cassian a dat obosit din cap și a continuat.
— Da. M-am abținut pentru că îmi plăcea de tine. Pentru că doream să te tratez ca pe cineva prețios pentru mine.
— Tu... doreai să faci sex cu mine, dar te-ai abținut?
Bliss era atât de șocat, încât s-a bâlbâit. Cassian i-a confirmat și a continuat.
— Abia ai devenit adult. M-am gândit că ar fi mai bine să mai așteptăm. Doream să luăm lucrurile încet, pas cu pas, dar...
Cassian a oftat, însă reacția lui Bliss era exact opusă. Doamne, s-a gândit la ceva atât de drăguț! Aproape că i-au apărut inimioare în ochii albaștri. Bliss şi-a împreunat mâinile și l-a privit îndrăgostit pe Cassian, apoi şi-a țuguiat buzele. Acum era momentul perfect pentru un sărut...
— Stai.
Cassian a oprit cu palma buzele lui Bliss, care se repezeau spre el, apoi s-a încruntat brusc.
— Atunci ce era cu bărbatul acela păros? Tipul cu înfățișare fioroasă despre care ai spus că e logodnicul tău, cel pe care l-am întâlnit în grădina mea. Nu de la ticălosul ăla ai învățat toate astea?
Bliss, care tocmai voia să se supere pentru sărutul întrerupt, a încremenit surprins.
— L-ai văzut.
— S-a întâmplat să-l văd.
La precizarea complet inutilă, Bliss s-a scărpinat în ceafă și a zâmbit ruşinat. Nu mai avea niciun motiv să ascundă ceva. A venit momentul să spună tot.
În comparație cu adevărul despre familia lui, subiectul acesta era ușor ca un fulg. Bliss a zâmbit ruşinat și a răspuns fără să se împotrivească.
— Era șeful pazei mele.
— Poftim?!
Când Cassian a întrebat din nou, Bliss i-a explicat totul, de data asta complet relaxat.
— Atunci mă prefăceam că mor de foame din cauza ta, dar dacă nu mâncam, aș fi slăbit, așa că l-am rugat pe șeful pazei să-mi aducă niște provizii de urgență. De asta...
— Provizii de urgență?
Cassian a început să-i repete cuvintele, apoi s-a oprit. În sfârșit, întreaga situație a căpătat sens și, în același timp, amintirile i-au revenit una după alta. Administratora i-a aruncat toate acuzațiile posibile fiindcă Bliss chipurile murea de foame, iar Cassian s-a consumat de grijă. Și, în tot timpul acela, puștiul ăsta ronțăise pe ascuns din proviziile de urgență.
Cassian a expirat lung, nevenindu-i să creadă.
Era atât de absurd și de dezarmant, încât nu putea decât să râdă. Clătină încet din cap și a expirat aproape ca într-un oftat.
— De ce nu mi-ai spus atunci? Dacă mi-ai fi spus...
Chiar și când Cassian i-a cerut furios să-i spună cine l-a învățat asemenea lucruri, Bliss a continuat să mintă. Dar avea motivele lui.
— Îmi urai familia. Dacă aflai că Stacy m-a învățat, i-ai fi urât și mai mult.
Mărturisirea lui Bliss l-a lăsat din nou pe Cassian mut. Era firesc să nu știe ce să spună, când toate astea au pornit, până la urmă, de la un gest copilăresc și nechibzuit pe care nici măcar nu și-l amintea. Cum Cassian tăcea, Bliss a adăugat:
— Îți spun acum pentru că nu trebuie să mai existe secrete sau minciuni între noi.
Cassian nu a spus nimic și s-a mulțumit să-i studieze chipul. În expresia lui Bliss nu a mai rămas nici urmă de ezitare sau neplăcere. Cassian a ridicat încet o mână și i-a cuprins obrazul.
— Nu mai ascunzi nimic, nu-i așa?
— Nu. Nu mai ascund nimic. Absolut nimic.
Bliss a răspuns hotărât și şi-a așezat mâna peste a lui Cassian, care îi cuprindea obrazul. Când Bliss i-a zâmbit, Cassian a simțit în sfârșit cum i se destinde gura.
Da. Nu a mai rămas nimic.
Au ajuns, în sfârșit, la capătul drumului.
Cassian şi-a înclinat capul, iar Bliss a închis ochii. De data asta nu mai exista ezitare și nimic nu era între ei. În sfârșit, buzele s-au întâlnit și un oftat mulțumit s-a desprins dintre ele. Nu se putea ști dacă îi aparținea lui Bliss, lui Cassian sau era doar amestecul respirațiilor lor. Dar un lucru era sigur: niciun sărut din lume nu putea fi mai perfect.
Și asta era suficient.
Bliss fredona vesel, aproape plesnind de fericire.
Cerul era acoperit, aerul cenușiu, iar claxoanele răsunau neîncetat din toate direcțiile. Doi clienți s-au apucat chiar de gulere și s-au certat în fața unui magazin de pe marginea drumului, dar lui Bliss până și asta i se părea minunat.
Și de ce nu? Era în drum spre casă cu cea mai fericită veste cu putință.
— Chiar o să fii bine singur?
Cassian l-a întrebat îngrijorat de pe scaunul de lângă el. Bliss a răspuns cu un zâmbet larg.
— Desigur că o să fiu bine! E casa mea!
Strict vorbind, era casa lui Koi, un dar de la Ashley, dar asta nu conta. Bliss era întotdeauna primit acolo cu brațele deschise.
— Și am și o veste bună.
I-a scăpat încă un chicotit încântat. Şi-a acoperit gura cu o mână în timp ce umerii îi tremurau de râs, iar Cassian i-a mângâiat părul.
— Ai grijă de tine. Spune-mi imediat dacă ai nevoie de ceva.
— Bine, nu-ți face griji. Mă descurc foarte bine și singur!
Bliss a vorbit cu mult curaj, dar, în ochii lui Cassian, tot părea un copil. Având în vedere că l-a lăsat însărcinat pe puştiul acela, Cassian n-ar fi avut niciun drept să se plângă dacă Ashley Miller l-ar fi aruncat în râul Hudson.
Cassian l-a sărutat pe Bliss în creștet și i-a reamintit încă o dată:
— Până îți găsim un secretar personal, secretarul meu se va ocupa de problemele tale. Spune-i tot ce ai nevoie.
— Bine. Mulțumesc, Cassian!
Bliss a zâmbit larg și i-a întors sărutul pe obraz. Ar fi vrut să mai petreacă timp împreună, dar, din păcate, mașina a ajuns deja la destinație. Când s-a oprit la bordură, Cassian a coborât primul, iar Bliss l-a urmat.
— Atunci, Cassian, ne vedem mai târziu.
Bliss a pășit pe trotuar și s-a întors, numai ca să tresară alarmat. Cassian nu a urcat înapoi în mașină. Stătea chiar lângă el.
— Hai înăuntru. Te conduc până la ușă.
Bliss a devenit palid de panică.
Koi nu era o problemă. Problema era că nu era singur.
— Nu! E și Tata acolo!