Bliss s-a ridicat brusc, înghițindu-și un sunet care semăna aproape cu un țipăt. Dar înainte să poată fugi, Cassian l-s prins de cap și l-a tras înapoi spre el.
— Unde crezi că pleci?
Vocea lui îl necăjea în timp ce şi-a încolăcit celălalt braț în jurul taliei lui Bliss, dar acesta a început să se zbată cu disperare.
— Dă-mi drumul! Am spus să-mi dai drumul, lasă-mă!
Se zbătu cu toată puterea. Trebuia să scape! Departe, cât mai departe, până la marginea universului! Dacă s-ar ascunde undeva unde Cassian nu l-ar putea găsi niciodată...
— Au, au.
De sub el s-a auzit deodată un geamăt de durere. Bliss, care până atunci s-a zbătut pentru viața lui, a încremenit speriat. Cassian, prins sub el, se strâmba și gemea încet.
— Ca…Cassian? Te doare?
Bliss a devenit palid și a întrebat în grabă. În timp ce îi cerceta neliniștit chipul și trupul, neștiind ce să facă, Cassian a vorbit cu o voce joasă și răgușită.
— Mă simt bine. Doar nu te mai mișca așa, te rog.
— B…bine.
Bliss s-a dezumflat pe loc și şi-a plecat capul.
— Îmi pare rău.
La vocea lui complet abătută, Cassian nu a putut decât să zâmbească amar. Mâna care îi mângâia părul ca să-l liniștească era la fel de blândă ca întotdeauna, iar asta l-a speriat și mai tare pe Bliss.
Nu. Nu pot să-i spun.
Încă nu era pregătit. În cele din urmă, a evitat intenționat privirea lui Cassian și a mințit.
— Te-am văzut la televizor și am uitat de asta, dar apoi mi-am amintit brusc și am vrut să te văd.
— Bliss.
— Tata mi-a spus din senin să mă duc în Anglia și m-am gândit că ar fi frumos dacă aș putea să te văd, așa că eu...
— Bliss.
Cassian i-a rostit din nou numele. De data asta vocea lui era mai puternică și mai dură, determinându-l pe Bliss să tacă. Văzând cât de intimidat a devenit, Cassian şi-a îndulcit tonul.
— Bliss, uită-te la mine. Bliss.
Când Cassian l-a strigat cu o urmă de rugăminte în glas, Bliss a ezitat, apoi şi-a mișcat doar ochii ca să arunce o privire pe furiș. Spre surprinderea lui, Cassian îl privea cu un zâmbet amar. Când Bliss şi-a întors încet capul spre el, Cassian i-a mângâiat cu grijă obrazul cu vârful degetelor.
— Te iubesc.
Cum Bliss doar îl privea, Cassian a continuat de parcă încerca să-l convingă cu blândețe.
— Indiferent ce spui sau ce faci, sentimentele mele nu se vor schimba. Așa că nu vrei să-mi spui acum adevărul?
Hotărârea lui Bliss s-a clătinat neputincioasă sub acea convingere blândă. Instinctiv, știa. Nu mai avea unde să fugă. Atunci Cassian i-a dat lovitura de grație.
— Ai spus că între oamenii care se iubesc nu ar trebui să existe minciuni sau secrete.
Lovit exact în punctul sensibil, Bliss a cedat complet. Cassian avea dreptate. Trebuia să-i spună acum. Oricum a hotărât deja că o va face.
Dar...
— Bliss, ce s-a întâmplat?
Cassian a întrebat surprins când ochii micului lui iubit s-au umplut din nou de lacrimi și acesta a început să-și tragă nasul. Bliss şi-a îngropat fața în pieptul lui Cassian și a mormăit pe nas.
— Mi-aș fi dorit să fi avut amnezie.
Cassian a râs scurt la vocea lui plină de descurajare.
— Ți-am spus că n-aș putea uita niciodată nimic despre tine.
Îl sărută ușor în creștet și își frecă obrazul de el. Bliss a rămas ghemuit și nemișcat destul de mult timp.
Nu era vorba că se îndoia de sentimentele lui Cassian. Pur și simplu îi era frică. Nu a văzut oare nenumărate povești despre cupluri care ajungeau să se urască, chiar dacă încă se iubeau? Era palpitant să le urmărească în seriale, dar acum, când a devenit propria lui poveste, era cu totul altceva.
Deci chiar putea fi atât de înspăimântător.
Dar a ajuns într-un punct mort. Oricât ar fi insistat că nu era pregătit, nu mai avea unde să se ascundă. Buza de jos îi tremura ușor între dinți. Cassian nu a făcut decât să aștepte în tăcere până când Bliss şi-a găsit curajul. Abia după o pauză lungă, Bliss a deschis în sfârșit gura.
— Eu...
A reușit să rostească acel cuvânt, dar s-a oprit din nou. Neputând suporta, a închis strâns ochii. Nu avea curajul să-l privească pe Cassian, așa că, ținându-i închiși, a reușit cu greu să dezvăluie o parte din adevăr.
— Nu te iubeam.
Cassian a tresărit, dar nu a spus nimic. A așteptat în tăcere ca Bliss să continue, iar acesta a rostit în cele din urmă cuvintele pe care le-a ținut atât de bine ascunse.
— Am venit acolo ca să mă răzbun.
Cuvintele erau atât de departe de orice și-ar fi putut imagina Cassian, încât pentru o clipă nu a reușit să reacționeze.
— Poftim?!
Au trecut câteva clipe până când acel singur cuvânt i-a scăpat. Bliss şi-a ridicat brusc capul și, de parcă a renunțat la orice speranță, a repetat pe un ton mai înalt, articulând fiecare cuvânt foarte clar.
— Am spus că am venit acolo ca să mă răzbun. Pe tine, Cassian!
Cassian nu a făcut decât să privească în gol chipul lui Bliss, complet confuz.
A urmat o tăcere neplăcută. Cassian nu putea decât să se uite la Bliss cu o expresie uluită. Bliss nu l-a mai văzut niciodată atât de năucit. Nici măcar când şi-a mișcat fundul în fața lui nu a reacționat așa. Văzându-l, Bliss şi-a plecat din nou capul.
După ce l-a privit o vreme în tăcere, încă uluit, Cassian a reușit în sfârșit să-și deschidă gura.
— Bli…Bliss. Ce vrei să... Nu.
Era atât de tulburat, încât nu reușea să lege o propoziție. Știa că trebuia cumva să salveze situația, dar nu-i venea în minte nici ce să spună, nici cum să o spună. Firește, pentru că nu avea absolut nicio idee despre ce vorbea Bliss.
Dar expresia încordată a lui Bliss determina ca un lucru să fie cât se poate de clar.
Vorbea serios.
Abia atunci Cassian a înghițit în sec și s-a silit să vorbească.
— Să te răzbuni pe mine? Ce înseamnă asta? Ce ți-am făcut?
A reușit cu greu să formuleze întrebarea și s-o pună pe un ton calm, dar tot nu înțelegea. Văzându-i expresia nedumerită, Bliss s-a ridicat încet. Cum nu părea că avea să fugă din nou, Cassian l-a lăsat și s-a ridicat și el.
Cassian a crezut că Bliss se pregătea în sfârșit să vorbească, dar acesta s-a retras chiar și așezat. Inima lui Cassian a încremenit pentru o clipă când l-a văzut atât de hotărât să pună cât mai multă distanță între ei. Apoi Bliss a ridicat capul și l-a privit fix.
— Tu.
Ochii lui păreau să ardă, spre deosebire de înainte. Tocmai când Cassian a avut impresia că mirosul slab de feromoni a devenit brusc mai puternic, Bliss a spus ceva ce nu și-ar fi putut imagina niciodată.
— Mi-ai insultat familia.
Cassian nu a reacționat imediat. A clipit de câteva ori, apoi a deschis încet gura. Încă o dată, i-a scăpat un sunet de totală nedumerire.
— Poftim?!
Despre ce naiba vorbea Bliss? Cassian nu-și putea ascunde neîncrederea. Totuși, expresia lui Bliss nu s-a schimbat deloc. Chipul îi era plin de furie. Poate din cauza furiei, și mirosul feromonilor lui a devenit mai puternic. Cassian a întins o mână, încercând parcă să-l liniștească pe Bliss, care părea gata să sară la el, dar atât a reușit să facă.
— Am spus eu așa ceva? Când?
Nu-și amintea deloc. Voia să nege că s-a întâmplat vreodată așa ceva. Dar când l-a văzut pe Bliss privindu-l de parcă i s-a prăbușit întreaga lume, nu s-a îndurat să o spună cu voce tare.
Cassian a înghițit negarea care i-a ajuns pe vârful limbii și a început să se gândească. Când a spus el vreodată așa ceva? L-a insultat pe domnul Miller? De ce? Cum ar fi putut îndrăzni să facă ceva atât de nebunesc dacă nu și-a pierdut mințile? El?
— E adevărat. Ai spus-o. Sunt sigur. Te-am auzit foarte clar.
Bliss l-a privit fără să clipească. În fața acelei certitudini absolute, Cassian nu a găsit niciun răspuns.
Bliss era de neclintit. Se întâmplase cu siguranță. În cazul ăsta, Cassian nu mai avea decât un singur lucru de făcut.
Să-și amintească ziua aceea.
Când era? Când era atât de nebun încât să facă așa ceva și unde? Amintește-ți. Gândește-te la ziua aia, acum. Hai, la naiba, mai repede!
După ce şi-a scotocit frenetic trecutul, Cassian a oftat adânc. Oricât a încercat, nu-i venea nimic în minte.
— Îmi pare rău. Nu-mi amintesc.
În realitate, dorea să spună că așa ceva nu s-a întâmplat niciodată. Nu exista nicio asemenea scenă în amintirile lui Cassian.
În plus, să-l insulte pe domnul Miller? Nu avea cum să fi făcut ceva atât de stupid...
— În ziua în care m-ai lăsat singur și ai ieșit cu prietenii tăi.
În clipa aceea, Bliss a vorbit de parcă i-a citit gândurile lui Cassian. Apoi l-a privit drept în ochi.
— M-ai lăsat singur și ți-ai petrecut tot timpul cochetând cu femeia aia.