Gândind aşa, Cassian l-a sărutat pe Bliss pe obraz, iar privirile s-au întâlnit curând. Văzând că Bliss îl privea în tăcere, Cassian l-a întrebat zâmbind:
— Ce s-a întâmplat acum?
Pentru prima dată, în ochii care până atunci nu au făcut decât să strălucească spre el a apărut o urmă de neliniște greu de înțeles. Cassian a ezitat, iar Bliss a șoptit nesigur:
— M-am îngrijorat. Chiar m-am îngrijorat.
Tot fără să poată întâlni privirea lui Cassian, a mormăit:
— M-am gândit că poate n-o să te mai trezești. Dormeai întruna.
La ușoara urmă de reproș din vocea lui, Cassian a râs scurt.
— Doar am dormit pe săturate. Știi că fără tine nu pot să dorm.
Şi-a încolăcit ambele brațe strâns în jurul lui Bliss, ca să-l liniștească, iar Bliss l-a îmbrățișat la rândul lui.
Trebuia să fie adevărat, şi-a spus Bliss. Știa prea bine cât de gravă era insomnia lui Cassian. Ba chiar s-a folosit cândva de ea ca să-l determine să sufere.
Gândul l-a liniștit, iar tensiunea i-a părăsit firesc trupul. Cassian a simțit schimbarea prin trupul lipit de al lui și, în același timp, a simţit un miros slab.
Erau feromonii lui Bliss.
Deși mirosul era extrem de slab, Cassian a reacționat imediat. Simțind că respirația lui devenea mai grea, Bliss şi-a ridicat privirea. Expresia de disconfort de pe chipul lui Cassian l-a speriat și s-a ridicat brusc.
— Ca…Cassian, te simţi bine? Te doare? Un medic... trebuie să chem un medic.
— Nu, Bliss.
Cassian l-a prins înainte să apuce să fugă și i-a spus:
— E doar o reacție la feromoni. O să treacă repede. Așa că nu te mai speria.
— O reacție la feromoni.
Bliss a repetat cuvintele lui Cassian și l-a cercetat prudent din priviri. Părea să verifice dacă nu avea ceva vizibil în neregulă, dar neliniștea încă i se citea pe chip. Cassian i-a zâmbit și i-a întins mâna.
— Chiar mă simt bine. În plus, știi și tu, aşa e? Un Alfa Extrem are un sistem imunitar mult mai puternic decât ceilalți.
De aceea și rănile lor se vindecau mai repede. Dacă nu ar fi suferit mutația, nu ar fi avut cum să stea atât de liniștit într-un salon banal de spital.
Era la terapie intensivă.
Sau la morgă.
Când i-a trecut brusc gândul acesta prin minte, a observat că Bliss îl privea atent. Părea că i-a venit altceva în minte, așa că şi Cassian l-a îndemnat blând:
— Ce este?
După ce s-a asigurat că pe chipul lui Cassian încă se vedea un zâmbet, Bliss a deschis cu grijă gura.
— Ăă... chiar te simţi bine? Cu m-mutația asta...
Cassian a răspuns lejer întrebării bâlbâite.
— Nu mă deranjează prea tare.
Chipul lui Bliss s-a luminat imediat.
— P…poate că îți doreai să ai un alt al doilea gen?
Vocea îi era plină de speranță, dar Cassian i-a tăiat avântul fără ezitare.
— Nu. Deloc.
Bliss a avut senzația că ceva s-a prăbușit cu un zgomot asurzitor chiar lângă urechile lui. Chipul i s-a întristat pe loc, iar capul i-a căzut în piept.
— Îmi pare rău.
Îl ustura iar vârful nasului. Tocmai când şi-a tras repede nasul, Cassian l-a apucat încet de braț. Bliss s-a lăsat tras fără să opună rezistență și a ajuns din nou peste Cassian. Bătându-l încet pe spate, Cassian a spus:
— Deci de asta ai plecat.
La vocea lui joasă, Bliss a dat din cap și a răspuns:
— Da. N-ai făcut nimic greșit. Totul era din vina mea.
Cât de nedumerit trebuie să fi fost Cassian când Bliss a plecat fără să spună nimic? Dar Bliss nu a avut curajul să-i înfrunte direct reproșurile.
Așa că a fugit ca un laș.
Cassian a venit după mine.
Pe deasupra, l-a iertat pentru tot și l-a cerut în căsătorie chiar în timp ce Tata îl bătea. Bliss nu avea să uite niciodată amintirea aceea. În spatele iubirii care îl copleșea, avea să rămână mereu și o urmă de vinovăție.
— Îmi pare rău. Îmi pare rău, Cassian.
Repetând scuzele iar și iar, a mărturisit:
— Până atunci nu am mai avut niciodată un ciclu de călduri, așa că n-am știut ce mi se întâmplă. Nu ți-am provocat mutația intenționat. Jur, chiar n-am făcut-o.
— E în regulă. Știu.
Când Bliss a început să-și tragă nasul, Cassian l-a liniștit cu tandrețe, ca întotdeauna.
— M-am gândit că poate asta era cauza. Sau că ai fugit de teamă că domnul Miller o să te certe. De aceea am încercat să ascund mutația, dar...
— Am crezut că mă urăști pentru că ai suferit mutația din cauza mea.
Bliss a recunoscut sincer.
— Îți ascundeai și culoarea ochilor.
Pe măsură ce vocea îi devenea tot mai slabă, Cassian a râs scurt, neputincios.
— Vezi? Știam că o să te învinovățești așa.
O durere pulsatorie i-a străbătut coastele și l-au determinat să se încrunte. Şi-a liniștit respirația înainte să continue.
— Ce importanță are culoarea ochilor mei? Eu sunt tot eu. Sunt Cassian pe care îl iubești.
Apoi l-a cercetat în tăcere pe Bliss.
— Nu-ți mai place de mine acum, după mutație?
Bliss i-a privit ochii, pierdut.
Iriși mov.
La fel ca ai lui Tata și ai celorlalți frați ai lui.
Dar erau diferiți.
Pentru că bărbatul acesta era Cassian.
Singurul om pe care Bliss îl iubea.
— Nu. Niciodată.
Bliss a negat cu putere și l-a îmbrățișat strâns.
— Te iubesc, Cassian. Îmi pare rău. Îmi pare rău că ai suferit mutația din cauza mea.
La scuzele repetate, Cassian l-a oprit dur.
— Dacă ăsta e prețul pentru faptul că te iubesc, l-aș plăti bucuros de câte ori ar fi nevoie. Așa că nu-ți mai cere scuze.
Bliss s-a emoționat din nou.
Cum putea Cassian să spună lucruri atât de frumoase? Oare s-a prefăcut că doarme și, de fapt, şi-a repetat în secret replicile?
— Te iubesc, Cassian!
Bliss s-a aruncat asupra lui și l-a acoperit cu sărutări. Cassian a râs și l-a lăsat să facă ce dorea. Văzându-l atât de fericit, încordarea din jurul gurii i se risipi de la sine.
— Cum te simți? Te simţi bine?
Cassian a întrebat în timp ce i-a prins încet obrazul lui Bliss între buze, fără să-l doară. Bliss şi-a strâmbat fața fără motiv și a răspuns:
— Da, desigur. Tu ești cel care a luat bătaie.
— Nu, eu doream să spun...
Era pe punctul să-l întrebe dacă verificase ce se întâmplă cu copilul, dar Cassian a găsit singur răspunsul. Dacă Bliss ar fi făcut asta, n-ar fi avut cum să stea singur aici.
— Mâine vreau să faci un control complet.
— Sigur, dacă vrei.
Bliss a acceptat fără să înțeleagă măcar la ce se referea. Încă zâmbind prostește, întins peste Cassian și lipindu-se de el, era cuprins în brațe, în timp ce Cassian şi-a amintit chipul lui Ashley Miller.
Cassian era convins că Bliss era însărcinat, dar aveau nevoie de o dovadă sigură dacă urmau să se întoarcă împreună în Anglia. Abia atunci Ashley Miller avea să renunțe complet și poate că nesăbuitul acesta avea, în sfârșit, să se mai liniștească.
Ajuns la concluzia asta, Cassian l-a sărutat pe Bliss în creștet și i-a șoptit:
— Te iubesc, Bliss.
— Și eu. Te iubesc atât, atât de mult, Cassian.
Apoi Bliss şi-a țuguiat buzele. Cassian a râs din nou și l-a sărutat, iar curând sărutul lor a devenit tot mai profund.
Sunt fericit.
Bliss a gândit asta cu mintea încețoșată.
Până atunci, nu a simțit nimic deosebit nici când percepea feromonii lui Tata sau ai fraților lui. Nu erau vreodată nici plăcuți, nici neplăcuți. Pentru el nu erau decât un fel de parfum, iar uneori i-a și certat că au folosit prea mult.
Deci așa miroase Alfa al meu.
Bliss şi-a îngropat fața în pieptul lui Cassian și a tras adânc aer în piept.
Mai mult.
Voia să-i simtă mirosul și mai mult.
Voia să se piardă cu totul în aroma aceea.
Mai mult. Și mai mult.
Un oftat leneș i-a scăpat fără să vrea. Pe măsură ce inspira cât putea de adânc, feromonii păreau să-i pătrundă în fiecare colț al trupului. În timp ce stătea acolo, pe jumătate amețit de plăcere, de deasupra lui s-a auzit o voce amuzată.
— Îți place?
— Da.
Bliss a dat încet din cap. Colțurile buzelor i s-au ridicat singure.
Putea cineva să fie cu adevărat atât de fericit?
— Te iubesc atât de mult, Cassian.
A mormăit visător, iar Cassian a răspuns:
— Și eu te iubesc.
Apoi l-a întrebat cu voce joasă:
— Dacă te căsătorești cu mine, va trebui să locuiești în Anglia. Ești sigur că nu te deranjează?
— Da, e bine.
Bliss a răspuns fără ezitare.
— Nu-mi pasă unde suntem, atâta vreme cât ești tu acolo. Oriunde e bine!
— Mă bucur.
Cassian a șoptit zâmbind. Bliss i-a răspuns cu un zâmbet la fel de luminos și a ridicat privirea spre el.
— De acum înainte, nu e nevoie să ne mai ascundem nimic unul altuia.
La rugămintea lui Cassian, Bliss a răspuns imediat:
— Desigur. Între doi oameni care se iubesc nu pot exista minciuni sau secrete!
Mulțumit de răspuns, Cassian a lăsat ca mirosul lui dulce să se intensifice încet. Bliss a închis firesc ochii și şi-a înclinat capul. Buzele s-au întâlnit curând și, pentru prima dată de când Cassian şi-a revenit, împărțiră un sărut profund.
De parcă era o promisiune pentru viitorul lor fericit, sărutul era atât de intens, încât Bliss a simțit că i se topește mintea, iar întregul trup îi tremură ușor.
— Apropo, Bliss.
— Da?
De acum înainte, în fața lor nu mai rămânea decât un drum drept și fără obstacole.
Probabil.
Gândind aşa, Bliss a dat din cap. Cassian i-a mângâiat încet părul și a continuat.
— Mai este un lucru pe care nu reușesc să-l înțeleg, oricât m-aș gândi. Îmi răspunzi sincer?
— Desigur. Întreabă-mă orice.
Până în acel moment, Bliss putea spune cu toată încrederea că nu avea absolut nimic de ascuns. Dacă adorabilul lui Cassian era curios în legătură cu ceva, firește că era nevoie să-i spună.
Bliss a chicotit în sinea lui când vocea calmă a lui Cassian i-a ajuns la urechi.
— Dacă nu ai niciun logodnic, atunci de ce ai venit să mă vezi? Ți-ai dat brusc seama că mă iubești? Recunosc că nu prea înțeleg.
În clipa aceea, ochii pe jumătate închiși ai lui Bliss s-au deschis larg.