În salonul de spital era atât de liniște, încât Bliss avea impresia că până și bătăile inimii lui s-ar putea izbi de pereți și răsuna prin încăpere.
Bliss şi-a șters cu dosul palmei lacrimile care i se adunaseră repede în ochi și își mușcă buza de jos. Nu trebuia să plângă. Își repetase asta iar și iar, dar de fiecare dată când privea chipul adormit al lui Cassian, ochii i se umpleau din nou de lacrimi.
Și nici nu era de mirare. Era palid ca un cadavru.
Bliss nu a văzut niciodată un cadavru, dar era convins că exact așa trebuia să arate unul. În viața lui nu mai văzuse un chip atât de lipsit de culoare. Mai rău, a trecut deja o zi întreagă, iar Cassian nu dădea niciun semn că s-ar trezi. Asta deși medicul a spus că, în afară de rănile vizibile, nu suferise leziuni interne grave.
E clar. Are amnezie.
Bliss își mușcă tare buza de jos. Nu văzuse oare asta de nenumărate ori în seriale și filme? Cineva era lovit la cap, adormea și se trezea fără să-și mai amintească nimic. Până și partea în care nu avea, de fapt, nimic grav la trup era exact la fel!
Dar era bine. Dacă era amnezie, exista o soluție. În timp ce se gândea pentru o clipă care dintre vilele lui Tata era cea mai potrivită, chipul lui Cassian i-a intrat din nou în câmpul vizual. Când i-a văzut tenul atât de palid, încât aproape bătea în albastru, inima i s-a strâns.
Amnezia nu era adevărata problemă.
Și dacă... dacă...
Dacă şi Cassian murea așa...?
Gândul înfiorător aproape îi opri inima. Bliss îl privi pe Cassian cu fața palidă și şi-a strâns pumnii. Cassian a ajuns în starea asta din cauza lui Tata. Dar Bliss nu se putea răzbuna pe Tata.
Asta îi lăsa o singură variantă.
O…o să vin cu tine... împreună...!
A închis strâns ochii și a ajuns la o hotărâre atât de periculoasă, încât, dacă Ashley Miller ar fi aflat vreodată, probabil că l-ar fi omorât pe Cassian de-a binelea.
Cassian s-a încruntat și a gemut slab.
Bliss şi-a revenit brusc și şi-a ținut respirația, urmărindu-l. Sub privirea lui neclintită, Cassian a deschis încet ochii.
Pentru câteva clipe nu s-a mișcat. Doar a privit tavanul printre pleoapele întredeschise. Nu a durat decât câteva clipe, dar lui Bliss i se păru că sângele i se usucă în vene în timp ce strângea inutil cearșaful în pumni.
Cassian a clipit de câteva ori, de parcă încerca să-și limpezească vederea, apoi şi-a mișcat încet privirea. Când l-a observat pe Bliss stând rigid lângă pat și uitându-se fix la el, şi-a întors capul spre el și a deschis gura.
— Aici este...
Știam!
La acele câteva cuvinte, lacrimile țâșniră în ochii lui Bliss. Înainte ca şi Cassian, surprins, să mai apuce să spună ceva, Bliss a izbucnit în plâns și s-a aruncat peste el.
— Știam! Ai amnezie! M-ai uitat! Cassian, uită-te bine la mine. Sunt Bliss Miller. Amintește-ți repede de mine, altfel va trebui să te închid până îți revine memoria!
Cassian l-a privit nedumerit pe Bliss, care stătea întins peste el și plângea în hohote. Amnezie? Să-l închidă? Ce absurditate îi mai trecea acum prin cap puștiului ăstuia?
Dar nu era momentul să rămână acolo, uluit.
Scumpul lui Bliss plângea atât de tare.
— Bliss. Bliss.
Cassian l-a bătut încet pe spate și i-a rostit numele în timp ce Bliss continua să plângă.
— Sunt bine, Bliss. Nu mai plânge. Ți-am spus, sunt bine.
După ce Cassian i-a repetat de câteva ori aceleași cuvinte liniștitoare, Bliss şi-a ridicat în sfârșit capul, încă trăgându-și nasul. Fața îi era un dezastru, plină de lacrimi, muci și salivă. Cassian aproape a izbucnit în râs când l-a văzut, dar a reușit cu greu să se abțină și, în schimb, i-a șters obrazul.
Bliss şi-a tras zgomotos nasul și a întrebat în cele din urmă: — Serios? Te simţi bine?
Văzând că încă nu părea convins, Cassian a dat imediat din cap.
— Da. Uite. Sunt perfect bine, aşa e?
Desigur că era orice, numai "perfect bine” nu. Avea capul înfășurat într-un bandaj mare, fața acoperită de vânătăi întunecate, iar pe buza crăpată i s-a uscat sângele. Oricine putea vedea că era departe de a fi perfect bine. Arăta de parcă l-a lovit un camion.
Dar Bliss avea acum o grijă mult mai importantă.
— Nu ai amnezie, aşa e? Nu m-ai uitat, nu-i așa?
La întrebarea repetată și la neliniștea din ochii lui Bliss, Cassian nu a putut decât să zâmbească amar.
— Despre ce vorbești de atâta timp? N-aș putea să te uit.
I-a mângâiat părul ca să-l liniștească, iar ochii lui Bliss s-au umplut imediat din nou de lacrimi.
— Slavă Domnului!
Abia atunci Bliss a oftat ușurat și şi-a aruncat brațele în jurul lui Cassian.
Izbitura bruscă a determinat ca şi coasta fisurată a lui Cassian să pulseze de durere, dar şi-a înghițit geamătul și l-a îmbrățișat la rândul lui. Liniștit de mâna care îl bătea încet pe spate, Bliss şi-a frecat fața de pieptul lui Cassian.
— Am crezut că ai devenit amnezic de la loviturile în cap.
Când Bliss i-a zâmbit printre urmele de lacrimi rămase pe obraji, Cassian a zâmbit și el.
— Deloc. Și...
Cassian i-a luat mâna lui Bliss, i-a sărutat degetele și l-a privit adânc în ochi.
— Chiar dacă aș uita totul despre mine, pe tine nu te-aș uita niciodată.
— Cassian!
Cum reușea să spună numai lucruri atât de drăguţe?
Copleșit de emoție, Bliss avea ochii strălucitori. Adevărul era că s-a îndrăgostit din nou de Cassian când acesta a înfruntat fără ezitare crosa de hochei a lui Tata și a declarat că dorea să se căsătorească numai cu el.
Și-a riscat viața ca să se căsătorească cu mine. Ce poate fi mai romantic de atât?
Iar acum, abia a deschis ochii și deja îl determina să fie atât de fericit.
Bliss era din nou îndrăgostit până peste cap de Cassian.
Gura asta adorabilă. Ar trebui s-o astup cu a mea. Vino aici. O să te răsfăț. O să te determin să te îndrăgostești fără scăpare de mine cu limba mea fermecătoare!
— Apropo.
Cassian a vorbit în timp ce îl lăsa pe Bliss să stea lipit de el ca şi guma și să-l sărute iar și iar.
— Ce-ai vrut să spui când ai afirmat că mă închizi? Adică era nevoie să rămân în spital până îmi revenea memoria?
Când Cassian l-a întrebat despre expresia pe care o auzise mai devreme, Bliss a răspuns vesel:
— Nu. Tata a construit câteva vile. Sunt vile din care nu mai poți ieși odată ce intri. Am fi stat doar noi doi acolo până îți revenea memoria. Și chiar dacă nu ți-ar fi revenit niciodată, tot n-ar fi contat, pentru că eu eram singura persoană de lângă tine!
Asta avea și mai puțin sens.
Cassian nu a putut decât să zâmbească vag, cu o expresie sumbră. Singura parte pe care a înțeles-o era că Ashley Miller a construit acele vile.
Problema era partea în care nu mai puteai ieși după ce intrai.
De ce există așa ceva?
Dar Cassian a renunțat să se mai gândească. Probabil că nu avea să-l înțeleagă pe Ashley Miller nici dacă trăia o sută de ani.
În orice caz, nu avea amnezie, iar cererea în căsătorie părea să se fi încheiat cu bine.
— Unde este domnul Miller? Ești singur aici?
Cassian a privit în jur când a întrebat, iar Bliss a dat din cap.
— Da. Tata avea un fel de ședință… Nu-mi amintesc. Oricum, a spus că e ocupat.
— Înțeleg.
Cassian își putea imagina aproximativ ce se întâmpla.
Probabil că era perioada în care Ashley Miller era cel mai ocupat. Chiar și așa, în mod normal nu l-ar fi lăsat niciodată pe Bliss singur acolo. Faptul că lucrurile au ajuns în punctul acesta însemna că le-a recunoscut relația.
— I-am spus că rămân lângă tine. I-am spus că stau aici tot timpul până te trezești!
— Serios?
Cassian a mângâiat capul tânărului lui iubit, atât de devotat. Ochii lui Bliss s-au luminat în timp ce a adăugat:
— Era nevoie să stau de pază, pentru că, dacă te trezeai cu amnezie, trebuia să te închid imediat în vilă.
Cassian l-a privit în tăcere câteva clipe înainte să deschidă gura.
— Da. Ce ușurare.
În loc să-l certe și să-i spună că nu trebuia să vorbească despre lucruri atât de rele precum închiderea cuiva, Cassian a spus exact asta.
Bliss s-a luminat imediat la față. Când şi-a frecat încântat capul de el, de parcă nu-și mai putea stăpâni fericirea, Cassian a sfârșit prin a râde și el.
— Am fost inconștient mult timp?
Încă întins peste Cassian, Bliss a desenat cercuri pe pieptul lui cu un deget și a răspuns:
— Cam... o zi și jumătate?
Înțeleg, s-a gândit Cassian.
Uneori, trupul lui după mutație încă i se părea străin. Iar ăsta era unul dintre acele momente.
Ashley Miller nu s-a abținut deloc. L-a bătut pe Cassian cu toată puterea. Și totuși, în comparație cu violența loviturilor, rănile rămase pe trupul lui nu erau cu mult mai mult decât niște vânătăi.
Dacă starea lui era gravă, n-ar fi putut sta într-un salon banal de spital.
Durerea pulsatorie dintr-o parte a pieptului îi spunea că avea ceva la coaste, dar, cu puterea de vindecare a unui Alfa Extrem, chiar și asta avea să treacă repede.
Nunta ar fi trebuit să poată avea loc fără nicio problemă.