Sunetul imprevizibil a făcut din nou liniște în încăpere. Nu doar Koi, ci și Ashley părea complet luat prin surprindere, cu o expresie împietrită de neîncredere. Însă, indiferent dacă cei doi înțelegeau sau nu ce se petrecea, Bliss a continuat să vorbească.
— Atunci Cassian m-a ajutat și am ajuns să facem sex împreună. Cassian n-a făcut nimic greșit. Eu eram cel care s-a dat la el. Totul, absolut totul, era din cauza mea...
— Bliss.
Când lacrimile s-au adunat în sfârșit în ochi, Cassian i-a rostit încet numele. Abia după ce l-a văzut sărutându-l cu blândețe în creștet, de parcă i-ar fi spus că totul era în regulă, Ashley a revenit la realitate. Chiar și atunci, o parte din mintea lui încă era ameţită.
— Stai puțin. Cassian... a suferit o mutație din cauza lui Bliss? Serios?
Era imposibil de crezut. Asta însemna că a devenit Alfa? Dar de la bărbatul acela nu venea niciun miros de feromoni. Lua inhibitori? Și de ce ar fi făcut asta?
Văzând confuzia lui Ashley, Cassian a rămas o clipă tăcut. Apoi a desprins cu grijă mâinile lui Bliss de pe brațul său și şi-a dus ambele mâini la ochi. Sub privirile tuturor, şi-a scos pe rând lentilele pe care le purta. Iar când şi-a ridicat încet capul...
Koi a tras aer în piept, șocat, iar Ashley a amuțit imediat.
Doi ochi mov, identici cu ai lui Ashley, priveau drept înainte.
Din nou, nimeni nu a mai spus nimic.
Între Ashley și Koi, care stăteau împietriți, cu chipurile amestecând uimirea și nedumerirea, Cassian, care îi privea calm, și Bliss, prins între ei și neștiind ce să facă, dar refuzând în continuare să-i dea drumul lui Cassian, un miros slab a început să se răspândească încet prin încăpere.
Sprâncenele lui Ashley au tresărit ușor când l-a simțit. Un Alfa Extrem putea deosebi propriul miros de al altora. Iar acesta aparținea fără îndoială altcuiva.
— Deci e adevărat.
După mult timp, Ashley a mormăit încet.
Nu-i venea să creadă, dar era adevărul.
Ochii mov ai bărbatului. Mirosul aceleiași trăsături, slab amestecat într-o aromă cunoscută de feromoni, și totuși aparținând în mod clar altcuiva.
Era absurd...
Un geamăt abia auzit i-a scăpat lui Ashley, care a rămas mut.
Un Alfa Extrem putea transforma într-un Omega o persoană cu un alt al doilea gen. Același lucru era valabil și pentru un Omega Extrem.
Dar să transforme pe cineva într-un Alfa Extrem?
Acolo s-au oprit gândurile.
Oricât de puternic era primul ciclu de călduri al lui Bliss și oricât de mulți feromoni eliberase din cauza lui, chiar era posibil ca un Beta să sufere o mutație și să devină Alfa Extrem?
Avea măcar vreun sens?
— Ash.
Koi i-a șoptit numele, trăgându-l ușor de braț.
Gestul mărunt l-a readus pe Ashley la realitate, iar acesta l-a privit din nou pe Cassian.
Cassian încă îl privea.
Cu chipul plin de sânge după bătaia nemiloasă, buzele crăpate și sângele curgându-i din cap.
— Mutația s-a produs în același timp cu perioada mea de rut, iar eu mi-am pierdut cunoștința.
A continuat să vorbească liniștit.
— Mi-am revenit pentru scurt timp, dar am leșinat din nou. Când am deschis ochii, au trecut deja câteva zile, iar între timp Bliss...
Cassian s-a oprit, de parcă și-ar fi ales cu grijă cuvintele, apoi şi-a coborât privirea spre Bliss.
— A plecat în America.
I-a zâmbit blând lui Bliss, care îl privea cu fața palidă.
De parcă i-ar fi spus că totul era în regulă.
De parcă ceea ce s-a întâmplat era cel mai firesc lucru din lume.
Cassian l-a tras mai aproape de umeri și a continuat să vorbească fără să-și ia ochii de la el.
— Am vrut să vin imediat după tine, dar trupul meu avea nevoie de timp să se adapteze. Și mai aveam și o înțelegere cu domnul Miller...
— O înțelegere? Cu Tata?
Când Bliss a întrebat nedumerit, Cassian i-a mângâiat încet obrazul.
— S-a încheiat cu bine, așa că nu trebuie să-ți faci griji. Mai important...
După ce a spus atât, Cassian i-a dat drumul lui Bliss și a făcut un pas înapoi.
Mișcarea bruscă i-a determinat nu doar pe Bliss, ci și pe Ashley și Koi să-l privească nedumeriți.
În clipa următoare, Cassian s-a lăsat într-un genunchi și a scos ceva din buzunarul interior al costumului.
Ținând obiectul într-o mână, a deschis încet capacul.
În momentul în care a văzut ce se afla înăuntru, Bliss şi-a acoperit gura cu ambele mâini și şi-a ținut respirația.
Nu se poate.
Cu ochii tremurând de neîncredere, Bliss a rămas cu privirea ațintită asupra cutiei.
Cassian i-a vorbit pe un ton blând.
— Din fericire, am reușit să-l obțin la timp.
Înăuntru se afla un diamant enorm, strălucind orbitor.
Era atât de mare, încât până și Koi a făcut ochii mari.
— Ash, ăla e... un inel?
La șoapta vizibil tulburată a lui Koi, Ashley a clătinat tăcut din cap.
Să transformi ceva atât de ridicol de mare într-un inel...
Contele Heringer şi-a pierdut complet mințile.
Să-i apară probleme la cap tocmai când suferise mutația și devenise Alfa Extrem…
Incredibil.
Reacția lui Bliss însă era cu totul alta.
Serios?
E adevărat?
Chiar a făcut rost de așa ceva?
Bliss nu putea decât să privească pierdut obiectul din cutie.
Cassian i-a rostit încet numele.
— Bliss.
— Ăă... da?
Bliss a revenit în sfârșit la realitate și a răspuns bâlbâit.
Cassian l-a privit de jos și i-a întins cutia.
— Vrei să te căsătorești cu mine?
Ochii lui Bliss s-au umplut de lacrimi.
Era adevărat.
Încet, ceea ce se întâmpla în fața lui începu să pară real.
Cassian chiar a făcut rost de acel inel.
Ca să se căsătorească alături de mine.
Cassian încă îi aștepta răspunsul.
Arăta îngrozitor, plin de sânge după ce era bătut cu brutalitate cu o crosă de hochei.
Dar în ochii lui Bliss nu era niciodată mai fermecător.
Bliss expiră încet, cu o respirație care tremura.
Apoi, în sfârșit, a dat din cap.
— Da.
Vocea îi era încărcată de emoție când a răspuns în cele din urmă.
— Mă căsătoresc cu tine. Da, mă căsătoresc cu tine!
Bliss a strigat cu toată inima și s-a aruncat în brațele lui Cassian, strângându-l tare.
Cassian a zâmbit, l-a îmbrățișat la rândul lui și îi-a șoptit la ureche.
— Mă bucur.
— Cum adică te bucuri? Știai deja ce aveam să răspund!
Copleșit de emoție, Bliss a râs fericit, iar lacrimile i-au curs din colțurile ochilor.
Când a clipit surprins, Cassian i le-a șters ușor cu degetul mare.
Bliss era atât de fericit, încât aproape nu-i venea să creadă.
Chiar era real.
Cassian nu mă urăște.
Nu e supărat pe mine.
Și, pe deasupra, a venit cu un inel și m-a cerut în căsătorie!
— Uau!
Bliss l-a îmbrățișat din nou pe Cassian, plin de entuziasm.
Abia atunci şi-a amintit de cei doi oameni care îi priveau.
Când l-a văzut pe Koi uitându-se la ei tulburat, iar pe Ashley stând încă acolo cu dinții încleștați, Bliss a tras brusc aer în piept.
— E…eu... adică...
Fața îi deveni imediat roșie ca focul și s-a desprins ruşinat de Cassian.
Ce trebuia să facă?
Tata încă nu le-a dat voie să se căsătorească, aşa e?
Dar era cu adevărat în regulă să se poarte atât de egoist?
Ce naiba trebuia să facă?!
— Bliss.
— Ah...
Cassian s-a ridicat încet și l-a strigat pe Bliss, care şi-a îngropat fața în palme, cuprins de panică.
Bliss a tresărit și s-a oprit.
Cassian a continuat pe un ton calm.
— Dacă tu îți dai acordul, nici domnul Miller nu se va opune.
L-a privit pe Ashley și a zâmbit.
— A spus că fiecare copil ar trebui să-și aleagă singur partenerul.
Văzând zâmbetul acela, Ashley a înțeles.
A căzut în capcana vulpoiului viclean.
A oftat, nevenindu-i să creadă.
Deci de asta a venit atunci să mă caute.
Înțelegerea era doar momeala.
I-a abătut atenția cu ea și a strecurat firesc în conversație adevăratul subiect, de parcă nu era decât o vorbă aruncată la întâmplare.
Deși tocmai asta era lucrul care conta cu adevărat.
Chiar m-am lăsat păcălit de puștiul ăsta.
Şi-a dat seama abia acum, dar era deja prea târziu.
Era ridicol, însă nu putea să retragă vorbele pe care le-a rostit deja.
În punctul acela, singurul lucru pe care îl mai putea face era să privească situația asta nebunească desfășurându-se în fața lui.
După ce s-a asigurat că Tata doar îi privea fără să spună nimic, Bliss a rămas o clipă uimit.
Apoi chipul i s-a luminat și a ridicat privirea spre Cassian.
— Îmi dau acordul. Singurul om pe care îl iubesc și alături de care vreau să mă căsătoresc ești tu!
La declarația lui hotărâtă, expresia lui Cassian s-a îmblânzit complet.
A ridicat mâna stângă a lui Bliss și i-a pus inelul pe inelar.
— Doamne, inelul ăsta e mai mare decât fața lui Bliss.
La șoapta lui Koi, Ashley a răspuns cu o expresie profund nemulțumită.
— Nu e chiar atât de mare.
Simțea că i se întorc măruntaiele pe dos.
Dar Bliss părea incredibil de fericit.
Privind piatra atât de mare, încât aproape îi acoperea degetul, fiul lui zâmbi larg.
— E frumos. E foarte frumos! Și e uriaș!
Văzându-l atât de sincer fericit în timp ce îl îmbrățișa strâns pe Cassian, Ashley a simțit un gust amar.
Nu dorea sub nicio formă să recunoască, dar era nevoit să accepte realitatea.
Orice copil avea să plece, într-o bună zi, de lângă părinți.
Chiar dacă despărțirea aceasta a venit mult mai devreme decât s-a așteptat, nu era oare ceva alături de care tot ar fi trebuit să se confrunte cândva?
Iar acum, când era implicat și un copil, nu mai avea de ales decât să accepte.
În clipa în care şi-a amintit asta, a simțit din nou cum i se urcă furia în piept.
Indiferent cât de furios îi privea Ashley, Cassian și Bliss nu aveau ochi decât unul pentru celălalt.
Și încă nu se terminase.
Arogantul Conte Heringer chiar şi-a înclinat capul spre Bliss.
— Hei...
Un sărut?
Chiar în fața lui Ashley?
Nu le-a dat voie să meargă chiar atât de departe.
Tocmai când era pe punctul să strige și să-i oprească, Bliss a țipat brusc.
— C…Cassian! Cassian! Tata, Tati! Cassian!
Vocea lui a răsunat în tot salonul.
Chipul i-a devenit alb ca varul.
Iar Ashley a văzut.
Cassian şi-a pierdut complet cunoștința.
Fiul lui îl ținea cu disperare ca să nu cadă și, aproape plângând, striga după ajutor.