— B…Bliss, Bliss? Ce s-a întâmplat?
Koi a tresărit la țipătul brusc al lui Bliss și l-a întrebat în grabă ce s-a întâmplat. Dar nu era momentul să-i explice totul. Bliss privi frenetic în jur și zări o statuie în apropiere. Ochii i s-au luminat.
Acolo!
— Bliss, spune-mi ce se întâmplă...
— Îți explic mai târziu!
Bliss a alergat direct spre statuie, apoi s-a oprit brusc și s-a întors.
— Să nu le spui că sunt aici!
— Bl...
Koi i-a rostit numele, nedumerit, dar Bliss s-a strecurat în spatele statuii ca să se ascundă și, aproape în aceeași clipă, Ashley a intrat în casă.
— Koi? De ce stai acolo?
Ashley, care l-a observat din întâmplare, l-a întrebat nedumerit. Neștiind ce să răspundă, privirea lui Koi a fugit în toate părțile înainte să-i ofere un zâmbet ruşinat.
— Nu, nu contează... Te-am văzut venind și coboram să te întâmpin. Ai ajuns repede.
După ce a improvizat în grabă o scuză, l-a tras firesc pe Ashley într-o îmbrățișare, iar expresia acestuia s-a îmblânzit.
— M-am întors.
La cuvintele blânde, însoțite de un sărut ușor, Koi i-a zâmbit.
— Da. Mi-a fost dor de tine.
În mod normal, sărutul lor ar fi durat mai mult, dar situația nu le permitea. Aveau un musafir care aștepta.
— Ăă... cine este?
Koi şi-a scos capul de după trupul masiv al lui Ashley ca să-l privească pe bărbatul necunoscut și s-a încruntat. Când a ridicat din nou ochii spre Ashley cu o expresie suspicioasă, chipul acestuia a devenit rigid în timp ce s-a uitat spre Cassian.
— El este musafirul despre care ți-am spus la telefon. Contele Heringer. Conte, el este partenerul meu, Koi.
— Bună ziua, domnule Niles.
Cassian, care stătea la câțiva pași distanță, zâmbi și îl salută pe Koi.
— A trecut mult timp. Am mai fost o dată aici, deși nu știu dacă vă amintiți de mine. Am venit atunci împreună cu Ducele și Ducesa Strickland.
— Ăă...
Koi s-a încruntat, căutând prin amintiri, dar nu-i luă mult. Curând a făcut ochii mari și i-a întins încântat mâna.
— Desigur că-mi amintesc. Doamne, ce frumos ai crescut! Ducele și Ducesa sunt bine, nu-i așa?
— Da, desigur. Mă bucur să văd că și dumneavoastră sunteți sănătos, domnule Niles.
Cassian i-a strâns scurt mâna lui Koi, apoi şi-a îndreptat din nou poziţia. Koi a continuat:
— Și discursul era minunat. Sunt sigur că a impresionat multă lume. Nu-i așa, Ash?
La privirea lui Koi, care îi cerea acordul, Ashley a răspuns doar cu un zâmbet straniu. Când Koi şi-a înclinat nedumerit capul, Cassian a vorbit.
— Mă bucur că v-a plăcut. Sper să schimbe părerea multor oameni.
— O va face.
Koi l-a privit pe Cassian cu deplină convingere.
Doamne, chiar a devenit adult.
Odată cu bucuria de a-l revedea, amintiri plăcute l-au năpădit, iar pe chipul lui Koi se așternu în mod firesc un zâmbet larg. Băiatul care s-a jucat cândva cu Bliss a crescut, a devenit un bărbat matur și s-a întors să-i vadă.
A, da. Bliss!
Koi şi-a amintit brusc ce s-a întâmplat mai devreme și a încremenit. Fără să-și dea seama, privirea i-a alunecat spre locul unde s-a ascuns Bliss. Acesta, care urmărea totul ghemuit și încordat, a devenit palid și a început să dea frenetic din mâini.
Nu te uita! Nu te uita!
— Koi?
— Poftim? A, da.
Tresărind când Ashley l-a strigat, Koi şi-a forțat un zâmbet și i-a privit pe rând pe cei doi bărbați.
— M-a surprins doar că ai venit așa, din senin. Voi doi aveți ceva de discutat, aşa e? Atunci o să spun personalului să pregătească ceaiul...
— Nu.
Koi a presupus în mod firesc că urmau să discute despre ceva politic legat de discursul lui Cassian și tocmai încerca să se retragă, dar s-a oprit la vocea dură a lui Ashley. Acesta aruncă o privire spre Cassian și a continuat:
— Nu pleca. Contele spune că doreşte să stea de vorbă cu amândoi.
La auzul acestor cuvinte, Koi l-a privit surprins pe Cassian.
— Să spună ceva? Mie?!
— Nouă.
Ashley l-a corectat încet și şi-a întors și el privirea spre Cassian.
— Nu-i așa?
Cassian a primit calm cele două perechi de ochi ațintite asupra lui și a zâmbit.
— Da, așa este. Doresc să vă spun ceva.
Ashley s-a uitat din nou la Koi de parcă l-ar fi întrebat: Ai auzit? Koi a dat din cap, deși era încă nedumerit.
— Bine... atunci să mergem în salon.
Ashley a încuviințat și a pornit înainte. Cassian l-a urmat, iar Koi tocmai se pregătea să-i urmeze când telefonul a început să-i sune.
Koi s-a oprit instinctiv și a verificat cine îl suna. Când a întors capul, privirile lor s-au întâlnit imediat. Bliss şi-a scos doar jumătate de față de după statuie și agita frenetic telefonul, făcându-i semn să răspundă.
Fără prea multă tragere de inimă, Koi a răspuns.
Bliss a început imediat să vorbească pe nerăsuflate.
— Ta... Tati, nu închide. Intră și ascultă. Trebuie să aflăm ce vrea să spună!
Bliss a șoptit grăbit, făcându-i semn să se ducă mai repede. Koi şi-a privit fiul neîncrezător, dar a renunțat curând să mai încerce să-l înțeleagă și s-a întors.
E copilul meu, dar habar n-am ce se petrece în capul lui.
Salonul spațios era plin de tablouri mari și mici, de la un perete la altul. La fel ca mulți oameni bogați, Ashley Miller era cunoscut drept colecționar de artă și deținea în special numeroase piese rare.
În plus, era renumit pentru faptul că descoperea artiști necunoscuți și ridica valoarea operelor lor la niveluri uimitoare.
Un asemenea exemplu era expus într-o parte a încăperii: o lucrare timpurie a unui sculptor care a devenit recent foarte apreciat. După ce o privi, Cassian a confirmat în sinea lui că zvonurile erau adevărate.
— Așadar.
După ce un angajat a adus ceaiul și a ieșit, cei trei au rămas în sfârșit singuri. Ashley luă o înghițitură din ceaiul fierbinte, puse ceașca jos și a vorbit.
— Ai venit până aici ca să ne spui ceva amândurora. Despre ce este vorba?
Pentru prima dată, Cassian a simțit că îl cuprind emoțiile.
Şi-a imaginat momentul acesta tot drumul până acolo, dar realitatea era cu totul diferită. A privit spre Koi, care era limpede că nu știa nimic, ca să se liniștească, însă acum şi-a fixat din nou privirea asupra lui Ashley.
Era nevoie să fie atent. Un singur cuvânt greșit și totul s-ar fi terminat.
Cassian.
În clipa în care chipul lui Bliss i-a apărut în minte, încordarea din jurul gurii s-a risipit firesc. Chiar și aflat în fața unui prădător, nu și-a pierdut cumpătul și a vorbit în cele din urmă.
— Cum se simte Bliss?
Ashley nu a reacționat la întrebarea inofensivă de început, iar Koi, care urmărea atmosfera dintre ei, a răspuns în locul lui.
— E bine. Mulțumesc că întrebi...
Atunci Ashley, care până în acel moment a tăcut, a vorbit.
— N-ai venit până aici doar ca să întrebi de familia mea.
La aceste cuvinte, pe buzele lui Cassian a apărut un zâmbet vag.
— Îmi cer scuze. Am lungit introducerea mai mult decât era necesar.
După ce şi-a cerut politicos scuze, de parcă le-ar fi cerut înțelegere, a continuat:
— Dar pentru mine contează cum se simte Bliss, așa că sper să înțelegeți.
Ce naiba încearcă să spună?
Bliss şi-a mușcat neliniștit degetul mare. Telefonul lui Koi era așezat cu ecranul în jos pe masă, ceea ce însemna că putea auzi perfect ambele părți ale conversației.
Te rog, Cassian. Nu spune nimic în plus!
Dacă şi Cassian dezvăluia ce făcuse, Bliss avea să fugă direct spre ieșire și să se ascundă. Nu era nicio problemă. Avea cardul pe care i-l dăduse Tati. Trebuia să fie de ajuns.
Şi-a căutat în grabă prin buzunare, dar nu găsi nimic.
L-am lăsat acasă!
Dar tot era în regulă. Bodyguarzii aveau să se ocupe de tot. Trebuia doar să se ascundă până când îi trecea furia lui Tata...
Aruncând mereu priviri spre ușa de la intrare și ascultând cu atenție, Bliss l-a auzit în sfârșit pe Cassian vorbind.
— Cred că ați fi foarte surprinși dacă aș veni din senin și v-aș spune așa ceva...
Apoi l-a privit în mod deliberat pe Ashley.
De parcă l-ar fi întrebat: Ai deja o bănuială, nu-i așa?
La acea privire calmă, Koi a ridicat ochii spre Ashley, care stătea lângă el. Părea să-i ceară o explicație, dar Ashley l-a privit doar pe Cassian și a vorbit.
— Dacă n-ai venit aici în calitate de politician, atunci nu mai pierde vremea și spune direct ce ai de spus.
În vocea lui Ashley nu se simțea nici urmă de nemulțumire sau confuzie. Tonul era complet profesional și tocmai de aceea era cu atât mai amenințător.
Cassian a zâmbit vag.
— Da. Îmi cer scuze.
Când şi-a cerut din nou scuze, Koi a simțit deodată o neliniște.
Ce putea avea de spus încât să ezite atât de mult?
Pe măsură ce Koi devenea tot mai încordat, Cassian a continuat.
— Adevărul este că n-am venit în America pentru discurs. Am venit fiindcă vreau să vă cer amândurora permisiunea pentru ceva.
S-a terminat cu mine!
Bliss a devenit palid.
E clar. O să spună că vrea să mă bată până mă omoară!
Privirea i-a zburat spre intrare. Mașina alături de care a venit Ashley mai devreme era încă parcată acolo.
Fugi!
Bliss o luă la fugă disperat prin hol, dar chiar când era pe punctul să scape, Cassian a aruncat în sfârșit bomba.
— Îl iubesc pe Bliss. Vă rog să-mi dați permisiunea să mă căsătoresc cu el.
— Poftim?!
— Ce-ai spus?
Ashley și Koi au vorbit aproape în aceeași clipă.
Iar Bliss, care a frânat prea târziu, a făcut ochii mari și a strigat:
— Ce-ai spus?!