Mereu mai apărea câte un obstacol.
Cassian şi-a acoperit fața cu o mână și a gemut încet. Totuși, dacă stătea să se gândească, era doar urmarea firească a lucrurilor. Probabil că puștiul a dormit în patul lui tocmai cu intenția asta.
Dar Bliss nu i-a lăsat nici măcar o clipă să-și adune gândurile. Sărea nerăbdător pe pat, îndemnându-l întruna.
— Hai, urcă odată! Și dă jos halatul ăla îngrozitor! Dacă nu mă asculți, încep să dansez din fund. Îți arăt tot: scula, fundul, absolut tot!
Cassian nu a putut decât să se gândească: Te rog, orice, numai asta nu.
— Hai, hai!
Cu ce am greșit eu atât de tare?
— Bliss.
În cele din urmă, Cassian a oftat și i-a vorbit pe un ton dur.
— Nu se va întâmpla doar pentru că insiști în halul ăsta. Sunt extrem de obosit acum. Și...
Cassian şi-a coborât mâna de pe față și l-a privit direct pe Bliss.
— Ești bolnav acum, Bliss.
— Nu sunt! Acum mă simt perfect!
— Ești bolnav.
În ciuda protestului categoric al lui Bliss, Cassian nu a cedat. Fără urmă de amuzament pe chip, a continuat calm.
— Putem face sex oricând. Dar nu acum. Mai întâi dormi, Bliss. Iar mâine dimineață chem doctorul, așa că înainte de orice vreau să te consulte.
— Ți-am spus că mă simt bine. Nu-mi pasă ce ți-a spus Penelope. Eu îți spun că mă simt bine, deci ce mai contează?! Dacă putem s-o facem oricând, atunci putem s-o facem acum!
Însă chipul lui Bliss era roșu ca focul în timp ce vorbea. Nu se putea ști dacă era din cauza emoției sau pentru că se simțea cu adevărat rău, dar un lucru era sigur: nu era o stare în care să se apuce liniștit de sex.
— Știu. Tocmai de asta vreau să verificăm mai întâi.
— Îți spun că mă simt bine!
— Eu nu sunt împăcat cu asta.
— Fă sex cu mine!
— Nu. Întoarce-te în camera ta.
— Cassian!
— Bliss, ascultă-mă.
Cum Cassian continua să-l refuze, Bliss a început în cele din urmă să respire greu de furie. Umerii i se ridicau și îi coborau agitat, dar Cassian nu s-a clintit.
Normal. Așa e. Nimeni nu ascultă niciodată ce spun eu.
Sentimentul de nedreptate și enervarea au umplură ochii de lacrimi.
Eu spun că mă simt bine. Îți spun că mă simt bine...
Bliss şi-a strâns pumnii și l-a fulgerat pe Cassian cu privirea.
— Nu mă iubești.
Ochii lui albaștri și limpezi străluceau neobișnuit de umezi. Abia atunci a observat Cassian lacrimile adunate în ei și s-a grăbit să-l contrazică.
— Nu, Bliss. Mă abțin tocmai pentru că te iubesc. Pentru că acum ești bolnav.
— Ți-am spus că mă simt bine. Am spus că mă simt bine! a strigat Bliss. În timp ce Cassian a rămas fără răspuns, Bliss s-a silit să nu plângă și a continuat printre dinții strânși.
— Dar dacă mă refuzi în halul ăsta... înseamnă pur și simplu că nu vrei s-o faci cu mine.
Vocea îi tremura puternic. Cassian şi-a desfăcut buzele, apoi şi-a înghițit cuvintele. Şi-a apăsat o mână pe frunte, de parcă îl durea, a respirat câteva clipe și a mormăit cu voce joasă, epuizată.
— Bliss, ajunge. Întoarce-te în camera ta.
Vocea lui Cassian era dură de la oboseală. Tocmai asta l-a determinat pe Bliss să se simtă și mai nenorocit.
— Și tu mă urăști pentru că sunt doar jumătate de om?
Cassian, care încă stătea încruntat cu mâna pe frunte, a încremenit.
L-a privit nedumerit, ca și cum nu înțelegea deloc ce a auzit, iar Bliss a întrebat cu o voce care tremura.
— Pentru că eu... eu nici măcar nu am un ciclu de călduri, sunt prost și nu sunt bun de nimic...
— Nu ai un ciclu de călduri? Ce vrei să spui? Nu, mai important…
Cassian a clătinat scurt din cap, apoi a continuat.
— Ți-am spus că te iubesc. Atunci ce înseamnă tot ce spui acum? Nu ai încredere în mine?
— Se pare că m-am înșelat.
Bliss a rostit încăpățânat vorbele.
— Crezi că unul dramatic ca mine nu e de nivelul tău, aşa e? De asta tot găsești scuze și mă eviți. Nu-i așa? Altfel n-ai putea să mă refuzi de atâtea ori. Da, sigur asta e. Pentru că eu... pentru că eu sunt defect...
— Nu, Bliss. Nu e adevărat. Nu e deloc așa.
Cassian a negat din nou și din nou, dar cuvintele lui nu mai ajungeau la Bliss.
De ceva timp, Bliss simțea că are mintea încețoșată, iar respirația îi devenea tot mai grea. Febra ușoară de până atunci s-a transformat într-o căldură imposibil de ignorat. Cu obrajii aprinși, a respirat greu și şi-a încleștat dinții.
— Bine. Plec. Dispar din fața ta, așa cum vrei. Adio.
După ce aruncă toate cuvintele dintr-o suflare, Bliss a sărit brusc din pat. Văzându-l, Cassian şi-a dat seama prea târziu că a făcut o greșeală gravă și a întins repede mâna, dar Bliss a respins-o cu putere.
— Stai, Bliss. Așteaptă.
Cassian l-a prins chiar înainte să se repeadă spre ușă și i-a vorbit neliniștit. Dar Bliss nu dorea să audă nimic.
— Dă-mi drumul. Am spus să-mi dai drumul. Plec!
Bliss s-a zbătut cu toată puterea, dar nu putea să-i facă față. Cassian i-a prins bine încheieturile, iar după ce s-a răsucit până şi-a epuizat toate puterile, Bliss a rămas fără aer.
Nimic nu ieșea cum dorea el. Enervarea, furia și tristețea se amestecară și se revărsară înăuntrul lui.
— Nici eu... nici eu nu vreau s-o fac cu unul ca tine.
Întregul trup al lui Bliss tremura, iar ochii îi erau plini de lacrimi.
— Unul ca tine... nici mie nu-mi place de tine. Eu, eu...
— Bliss, nu. Nu asta am vrut să spun.
Cassian a încercat să-l liniștească abia când era deja prea târziu, dar nu era deloc ușor. Văzându-l pe Bliss plângând, nu mai știa ce să facă. Nu putea decât să se agite neputincios, fără să știe cum să gestioneze situația.
Apoi Bliss a strigat dintr-odată.
— Mă întorc în America!
În aceeași clipă, lacrimile adunate în ochii lui s-au revărsat toate odată. Când Cassian a auzit strigătul înecat de plâns, ceva s-a rupt în mintea lui.
Chipul înlăcrimat al lui Bliss și cuvintele lui se repetau întruna în mintea lui.
Pleacă? În America?
Mă lasă aici?
Mâna care îi ținea încheieturile alunecă pe talia lui și l-a tras brusc mai aproape. Cassian i-a acoperit cu buzele gura întredeschisă, în timp ce Bliss încerca să tragă aer.
Geamătul amestecat cu respirația lui grea s-a pierdut între buzele lor. Cassian şi-a trecut cealaltă mână după ceafa lui Bliss. Acesta şi-a ridicat capul cât a putut de mult și a respirat sacadat.
Printre săruturi îi mai scăpau suspine de plâns, dar Cassian nu se opri. Bliss abia reușea să respire și se agăță cu disperare de el.
Ce faci? Eu plec! După ce m-ai ignorat tot timpul, acum faci asta? Ce crezi că sunt? Nici nu mă mai uit la unul ca tine. Toți credeți că sunt prost și că n-am deloc mândrie? Am și eu mândrie! Așa că unul ca tine... unul ca tine, nu mai pomenesc niciodată de asta cât trăiesc. Și să nu te aștepți să mă mai săruți vreodată așa!
Asta gândea.
Dar sărutul era insuportabil de dulce.
Limba care îi atingea interiorul gurii, senzația buzelor frecându-se una de alta, atingerea ușoară a dinților — totul era atât de plăcut, încât nu voia să se desprindă.
Oricum e ultimul sărut. Pot să i-l las pe ăsta.
Cu gândul acela, Bliss şi-a închis strâns ochii.
Căldura din trup i-a crescut încă de mai devreme. Poate că febra ușoară pe care o simțise până atunci s-a transformat acum într-una puternică.
Să-mi iei și răceala.
Cu gândul acesta, Bliss i-a răspuns cu ardoare la sărut.
Atât îți dau: virusul răcelii mele. Să fii recunoscător. E ultimul meu cadou pentru tine.
— Bliss.
După ce i-a mușcat ușor vârful limbii și s-a desprins, Cassian l-a privit în ochi și a vorbit.
Poate din cauza febrei sau a sărutului, Bliss nu a putut decât să-l privească absent, în timp ce Cassian a continuat pe un ton serios.
— Dacă mă alegi acum, s-ar putea să nu-i mai poți vedea niciodată pe Tata și pe Tati. Ești pregătit pentru asta?
De ce?
De ce să nu-i mai poată vedea?
Bliss a încercat să înțeleagă ce voia să spună Cassian. De ceva timp îi vâjâia capul, trupul îi ardea, iar respirația îi era mult prea sacadată.
Dar Cassian era foarte serios.
Poate îi e frică fiindcă Tata se va supăra dacă facem asta fără permisiune.
— Da, așa e.
Abia atunci şi-a dat seama ce a făcut.
Părea că şi-a spus gândul cu voce tare.
Cassian a continuat după ce Bliss a tresărit surprins.
— Dacă faci sex cu cineva fără permisiune și ajungi chiar să te căsătorești cu el, Miller se va înfuria cumplit. Dacă se supără doar pe mine, nu-i nimic. Dar, în cel mai rău caz, ai putea pierde și încrederea lui. S-ar putea chiar să rupă legătura cu tine.
— Să rupă legătura?
— Adică să nu mai aibă nicio relație cu tine.
Abia atunci a înțeles Bliss ce dorea să spună, iar chipul i s-a albit pe loc.
Văzându-i reacția, Cassian i-a explicat răbdător și l-a întrebat cu o expresie serioasă.
— Și atunci eşti bine cu asta? Chiar dacă ar însemna să nu-ți mai vezi familia niciodată, pentru tot restul vieții?
Bliss nu a răspuns imediat și a ezitat.
Să nu-și mai vadă niciodată familia?
Nu și-a imaginat niciodată o situație atât de îngrozitoare. Dar nu a văzut destule cupluri de genul ăsta în seriale? Oameni care se căsătoreau împotriva voinței părinților și nu-i mai vedeau până în ziua în care mureau.
Bliss şi-a tras nasul încetișor și şi-a mușcat buza de jos.
Numai gândul că nu i-ar mai vedea pe niciunul dintre ei pentru tot restul vieții determina ca inima să i se strângă dureros.
Era insuportabil de greu, dar dacă nu avea altă opţiune și trebuia să aleagă un singur lucru, răspunsul era deja clar.
După întrebarea aceea, sentimentele lui au devenit și mai sigure.
E bine, şi-a spus Bliss.
Tata poate că nu va înțelege, dar Tati va înțelege.
Și apoi...
Pot să mă întâlnesc cu ei pe ascuns.
Ajungând la concluzia asta, Bliss a încuviințat.
— Da. Eu am nevoie doar de tine, Cass...
Înainte să termine, buzele lor s-au întâlnit din nou.