Spre deosebire de mai devreme, sărutul de acum era grăbit și intens, lăsându-l din nou pe Bliss fără suflare. Inima îi bătea nebunește, iar tot trupul îi ardea. Avea impresia că picioarele s-au desprins de podea.
Oare zbor?
Desigur că nu.
Bliss a tresărit speriat și abia atunci şi-a dat seama că se afla deja în brațele lui Cassian. Nu doar picioarele, ci întregul trup îi plutea în aer, așa că şi-a încolăcit instinctiv brațele în jurul gâtului lui.
La reacția lui agitată, Cassian a râs scurt. Bliss era gata să-l privească urât, enervat, dar în clipa în care privirile lor s-au întâlnit, a încremenit.
Cassian zâmbea, cu colțurile ochilor ușor arcuite.
În mod ciudat, zâmbetul acela îi îmblânzi și lui Bliss starea de spirit. Mintea îi era încețoșată și nu prea mai putea gândi. Un singur lucru îi umplea capul.
Voia să-l sărute din nou.
— Cassian...
Bliss i-a mormăit numele de parcă ar fi vorbit în somn, căutându-i buzele. De parcă ar fi înțeles exact ce voia, Cassian l-a sărutat primul.
Tocmai când Bliss își dorea ca sărutul să devină puțin mai profund, buzele lor s-au despărțit. Nici nu a apucat să fie dezamăgit, că şi Cassian l-a coborât.
A, da.
Simțind ceva moale sub spate, Bliss şi-a dat seama în sfârșit că era așezat pe pat. Iar de parcă era o promisiune pentru ce urma, Cassian s-a aplecat deasupra lui.
Claviculele puternice de sub gâtul lung și viguros și pieptul lat, bine conturat, arătau incredibil. Văzând pielea goală dezvăluită fără reținere prin halatul desfăcut, Bliss a înghițit în sec.
Și să te gândești că a ascuns tot timpul un trup atât de atrăgător sub costumul acela plictisitor din trei piese.
Ce nerușinat!
Bliss respira greu, incapabil să-și revină, iar Cassian a râs în sinea lui.
— Îți place chiar atât de mult?
Vocea lui ușor arogantă trăda o mulțumire plăcută. Cassian părea încântat de reacția năucă a lui Bliss, care îi cerceta trupul cu privirea, așa că Bliss s-a prefăcut nepăsător și a răspuns:
— Nu prea.
Dar gura rămasă întredeschisă și faptul că nu-și putea dezlipi ochii de la el spuneau cu totul altceva. Când Cassian pufni încet, de parcă răspunsul i se părea ridicol, Bliss s-a hotărât să fie sincer.
— De fapt, îmi place.
Zâmbind fericit, Bliss a adăugat:
— Și încă ceva. Cred că-mi plac oamenii cu spatele sexy.
— Spate?
Cassian s-a încruntat încet și şi-a înclinat capul, nedumerit. Apoi şi-a scos nepăsător halatul, l-a lăsat pe braț și s-a întors ca să-i arate spatele.
Bliss aproape a țipat.
Și atunci s-a întâmplat.
Un miros puternic a inundat încăperea.
Pentru o clipă, mintea lui Cassian s-a golit complet.
O lumină orbitoare i-a fulgerat înaintea ochilor și, pentru o clipă, a avut impresia că nu mai vede nimic. Treptat însă, lumea şi-a recăpătat culorile. Pe măsură ce își revenea, Cassian şi-a clătinat puternic capul și a încercat să-și recapete controlul.
Ce e asta?
A reușit să-și păstreze luciditatea, dar o parte din minte i-a rămăs încețoșată.
Cauza era evidentă.
Mirosul acela.
Un miros străin și totuși ciudat de cunoscut. Ceva îngropat adânc în amintirile lui.
Exact același miros pe care l-a simțit când Bliss s-a diferențiat pentru prima dată.
— Bliss.
Cassian i-a rostit numele urgent.
Dar Bliss nu a răspuns. Fața i se înroșise puternic, respira greu, iar tot trupul îi tremura. Văzându-l astfel, Cassian a devenit palid.
— Bliss!
L-a prins la timp înainte să se prăbușească, l-a strâns în brațe și l-a strigat din nou.
— Bliss! Trezește-te, Bliss!
După ce l-a strigat de câteva ori, Bliss, care abia mai respira, a reușit cu greu să deschidă ochii. Pleoapele au rămas pe jumătate coborâte, iar Cassian i-a văzut limpede privirea tulbure și lipsită de claritate.
— Bliss, uită-te la mine. Nu închide ochii, Bliss!
Şi-a amintit imediat că Bliss nu s-a simțit bine în ultimele zile.
Penelope a crezut că era bolnav, dar nu despre asta era vorba.
Senzația stranie pe care Cassian a avut-o cu nişte zile în urmă nu era doar închipuirea lui.
Instinctul i-a spus adevărul.
A simțit mirosul slab care se răspândea din trupul lui Bliss.
Chiar și el, un Beta, i-a recunoscut instinctiv genul, atât de puternic era.
Era un ciclu de călduri.
Bliss respira greu și își freca obrazul de umărul lui Cassian. Temperatura neobișnuit de ridicată a trupului, pielea înroșită, respirația chinuită...
Simptomele indicau limpede altceva, iar Cassian l-a strigat din nou.
— Bliss, rămâi treaz. Bliss.
Deși continua să-i rostească numele, Bliss părea deja pe jumătate absent. Respirația lui sacadată umplea camera, împreună cu feromonii denși.
De fiecare dată când Cassian inspira, avea impresia că mirosul acela proaspăt și plăcut îi pătrundea adânc în plămâni. Mintea i se încețoșa, iar trupul se moleșea.
Dacă era Alfa, i s-ar fi declanșat fără îndoială perioada de rut chiar atunci.
Dar era Beta.
— Bliss.
Cassian i-a rostit cu greu numele și şi-a dat seama că până și propria respirație a devenit sacadată.
Era firesc.
Acceptă calm acest lucru și l-a strigat din nou.
— Bliss, trezește-te. Te simţi bine?
Îl bătu ușor pe obraz, iar Bliss a gemut încet și a clipi rar.
— N…nu știu... amețesc... a…amețesc...
Auzindu-i cuvintele frânte printre respirațiile grele, Cassian l-a tras mai aproape.
— Nu-ți face griji. O să-ți treacă în curând, Bliss.
Deși încerca să-l liniștească blând, Bliss a început curând să plângă înfundat. Cassian i-a șters delicat lacrimile, iar Bliss a mormăit printre suspine:
— Tr…trupul meu... se simte ciudat. În burtă mă furnică și mă strânge întruna.
— Te doare?
La întrebarea lui Cassian, Bliss păru să se gândească o clipă, apoi clătină din cap.
— Nu e chiar durere... e c…ciudat.
Era sigur.
Cassian nu se mai îndoia deloc de bănuiala lui.
— Ți-a venit ciclul de călduri, nu-i așa?
— Poftim?!
La întrebare, Bliss a clipit năuc. Părea să nu aibă nici cea mai mică idee despre ce vorbea Cassian.
Cassian i-a vorbit din nou, calm.
— Ciclul de călduri. Nu știi?
Întrebarea era blândă, dar deodată şi-a amintit conversația lor de mai devreme.
Cassian a continuat imediat, de parcă voia să confirme ceva.
— Bliss, ce ai spus mai devreme... era adevărat? Ai spus că nu ai avut niciodată un ciclu de călduri.
La repetarea întrebării, Bliss şi-a ferit privirea. Cassian a simțit că ceva nu era bine, dar a așteptat.
Deși respira greu din cauza căldurii care i-a cuprins trupul, Bliss nu a răspuns imediat. Şi-a mișcat neliniștit șoldurile, parcă nerăbdător, și își strângea și deschidea pumnii fără motiv.
În cele din urmă, de parcă s-a hotărât, a vorbit.
— Nu știu.
Vocea îi era atât de slabă, încât Cassian nu a înțeles din prima.
Abia când i-a priceput sensul, s-a încruntat și a întrebat:
— Nu știi? Cum adică? Nu știi ce este un ciclu de călduri?
— Sunt Beta.
La afirmația încăpățânată, Cassian a oftat.
— Bliss, chiar vrei să continui să minți și acum?
Vocea lui nu era nici dojenitoare, nici furioasă.
Încerca doar să-l liniștească.
La auzul acelor cuvinte, Bliss şi-a mușcat strâns buza de jos.
Apoi a spus ceva la care Cassian nu s-ar fi așteptat niciodată.
— Nu știu! Îți spun că nu știu! N-am avut niciodată, nici măcar o dată, ceva ca un ciclu de călduri!
Deși a auzit limpede, Cassian a rămas mut.
Serios?
— N-ai avut niciodată un ciclu de călduri? Nici măcar o dată în toți anii ăștia?
Nu avea niciun sens.
Au trecut deja mai bine de zece ani de când Bliss s-a diferențiat.
Și totuși, nu a avut niciodată un ciclu de călduri.
Dar mirosul dens care se răspândea în încăpere nu putea fi fals.
Același miros pe care l-a simțit o singură dată înainte.
Mirosul de atunci.
Cassian abia reușea să-și țină gândurile laolaltă și, înainte să-și poată pune în ordine nedumerirea, Bliss a strigat:
— Nu știu! N-am avut niciodată un ciclu de călduri. De asta sunt Beta. Sunt Beta, nu-i așa?!
După aceea, ochii lui Bliss s-au umplut din nou de lacrimi.
Cassian s-a oprit o clipă, iar Bliss a mormăit cu o voce care tremura.
— Sunt inutil chiar dacă m-am diferențiat. Nu sunt cu nimic diferit de un Beta. Așa că...
A tras cu greu aer în piept și a ridicat privirea spre Cassian.
— Acum o să mă abandonezi, nu-i așa? Pentru că nu sunt Omega.
După ce a rostit cuvintele ca pe o tânguire, Bliss a izbucnit brusc în plâns.
Probabil s-a gândit să se căsătorească cu mine doar pentru că mă credea Omega. Acum că știe că sunt doar un ratat defect, nici măcar întreg, s-a terminat totul.
Lacrimile triste nu voiau să se oprească.
Privindu-l astfel, Cassian nu putea decât să rămână uluit. Deschise gura, o închise, încercă din nou și se opri iar, incapabil să spună ceva.
Despre ce naiba vorbea Bliss?
Feromonii denși care umpleau încăperea nu puteau fi contestați de nimeni.
Cum putea spune asemenea lucruri în timp ce elibera atât de mulți feromoni?
Chiar nu simțea Bliss feromonii care îi inundau propriul trup?
În clipa aceea, Cassian şi-a dat seama de ceva.
Un Omega care nu a avut încă relații intime nu putea simți propriul miros.