— Bliss?
Cassian s-a apropiat în grabă, alarmat. Dar Bliss a tresărit și s-a lipit și mai tare de tăblia patului. Văzându-l ghemuit de frică, atât de neajutorat și vrednic de milă, Cassian era cel care nu a mai știut ce să facă.
— Bliss, ce ai? Ce s-a întâmplat?
Abia după ce a întrebat îngrijorat şi-a dat seama de situație.
— Din cauza mea? Te-am speriat?
Când l-a întrebat pe un ton și mai blând, Bliss a ezitat, apoi a încuviințat încet. Cassian a oftat adânc, dezamăgit de el însuși. S-a lăsat orbit de furie și l-a determinat pe Bliss să tremure de frică fără niciun motiv. Unde i-a dispărut tot autocontrolul?
— Bliss, îmi pare rău.
Cassian şi-a cerut scuze cu sinceritate. Şi-a relaxat expresia încruntată și i-a întâlnit ochii albaştri.
— Nu-ți fie frică. Nu sunt supărat pe tine. Așa că nu mai plânge.
Întrebându-se cum să-i explice, Cassian i-a șters mai întâi lacrimile de pe obrajii umezi.
— Bliss, n-ar trebui să spui asemenea lucruri în pat.
După cearta blândă, Bliss a ezitat înainte să întrebe cu grijă:
— De ce?
Ochii lui, încă lucind de lacrimi, au rămas ațintiți asupra lui Cassian.
— Credeam că... o să-ți placă.
— Nu-mi place. Nu, chiar urăsc asta.
Cassian a respins categoric cuvintele rostite cu ezitare de Bliss. Apoi, temându-se că răspunsul lui era prea rece, şi-a îndulcit tonul.
— Poate că unora le plac lucrurile astea. Dar eu le urăsc. Sincer, cred că cine își pune persoana iubită să spună asemenea lucruri e mai rău decât un animal.
Bliss a devenit palid.
Dar Cassian, fără să-i observe reacția, a continuat.
— Și, Bliss, bărbatul acela era primul tău partener, aşa e?
— Ce? Ăă... d…da.
După ce Bliss a răspuns din reflex, Cassian a continuat, oftând scurt.
— Cine l-a învațat asemenea lucruri pe cineva aflat la prima experiență nu e o persoană alături de care ar trebui să mai ai de-a face. Ai înțeles?
— Mda...
Chipul lui Stacy i-a apărut în minte lui Bliss, iar răspunsul nu i-a venit deloc ușor. Când, în cele din urmă, a răspuns fără tragere de inimă, atât de încet încât abia se auzea, Cassian s-a încruntat. Dintr-un motiv oarecare, reacția lui Bliss era prea lipsită de convingere. Evident, cuvintele lui nu ajungeau la el. Hotărând că trebuia să schimbe tactica, Cassian a vorbit din nou.
— Bliss, nu pe tine te învinovățesc.
— Știu.
— Tu n-ai făcut nimic greșit. Singura persoană care a greșit este... este ratatul ăla de om.
În fața condamnării atât de nemiloase, Bliss a început să se simtă vinovat. Stacy era, în felul ei, destul de atentă cu el, chiar dacă a tratat totul puțin cam nepăsător.
— Nu trebuie să fii chiar atât de dur...
— Bliss.
Când Bliss a îndrăznit să protesteze cu grijă, Cassian l-a întrebat cu o expresie serioasă:
— Spune-mi sincer. Îți mai place de ticălosul ăla?
— Poftim? Nu. Categoric nu!
Bliss a clătinat repede din cap.
— Vorbesc serios, crede-mă. Doar pe tine te am! Tu ești cel care-mi place!
La strigătul disperat al lui Bliss, Cassian a rămas tăcut o clipă, apoi a încuviințat cu amărăciune.
— Bine. Te cred.
— Trebuie să mă crezi. Chiar trebuie.
Chiar și după ce a repetat asta de mai multe ori, Bliss a continuat să-l privească neliniștit pe Cassian.
— Dar chiar n-a spus măcar unul sau două lucruri folositoare?
Încercând pentru ultima oară să o apere pe Stacy, măcar dintr-un rest de conștiință, Bliss a primit de la Cassian o privire severă.
— Bliss, tu...
Incapabil să rostească un cuvânt atât de vulgar, Cassian s-a oprit, apoi a reformulat și a spus cât mai indirect.
— Tu nu ai organe genitale feminine.
Și nu s-a oprit aici.
— Și nici n-ar trebui să vorbești atât de ușor despre... părțile intime ale altcuiva. E mai bine să nu pomenești asemenea lucruri decât dacă este absolut necesar, iar dacă nu ai de ales, ar trebui să te exprimi cât mai delicat...
Bliss s-a încruntat în timp ce îl privea. Despre ce naiba vorbea Cassian acum?
Văzând că Bliss nu înțelegea nici măcar jumătate din ce-i spunea, Cassian a renunțat în cele din urmă și l-a avertizat în legătură cu altceva.
— Bliss, ascultă-mă bine. Să nu faci niciodată asemenea lucruri cu cineva care nu ține cu adevărat la tine. Iar dacă cineva te prețuiește cu adevărat, nu te-ar trata niciodată atât de josnic. Ai înțeles?
— Am înțeles.
Nu, sincer, nu a înțeles. Nici nu accepta, nici nu pricepea ce i-a spus. Dar două lucruri erau sigure. Cassian o considera pe Stacy o ratată, iar Bliss nu trebuia s-o prezinte niciodată lui Cassian, cât avea să trăiască.
Nici ceilalți frați nu erau tocmai de încredere...
Pe măsură ce chipurile rudelor lui de sânge i-au apărut unul câte unul în minte, Bliss şi-a schimbat planul.
Mai bine nu-i prezint pe niciunul.
Cu Tata și Tati nu avea ce face, dar nu exista niciun motiv ca şi Cassian să-i cunoască pe ceilalți. Oricum, probabil nici nu le-ar păsa cu cine locuiesc.
Cassian îl privea serios pe Bliss, care s-a cufundat în gânduri.
Chiar a înțeles, aşa e?
După ce s-a chinuit să găsească o formulare mai decentă și a reușit, în sfârșit, să-și pună gândurile în ordine, s-a simțit în mod ciudat gol pe dinăuntru. Pentru o clipă i-a venit să renunțe la tot, însă privirea i-a căzut peste expresia abătută a lui Bliss. Furia care începuse să se stingă izbucni din nou, de câteva ori mai puternică.
Să admită că cineva a pus gurița aceea drăguță, care ar fi trebuit să fie plină doar de prăjituri dulci, să rostească asemenea obscenităţi…
Cu cât se gândea mai mult, cu atât îl cuprindea o dorință mai puternică de a ucide.
Chiar ar trebui să-l omor pe ticălosul ăla.
Chiar și în timp ce își repeta hotărârea, Cassian şi-a îndulcit vocea cât a putut de mult înainte să vorbească, ca Bliss să nu se sperie din nou.
— Bliss, mai e ceva ce vreau să-ți spun.
— Mda.
Bliss şi-a ridicat fără vlagă capul. Văzând că avea chipul neobișnuit de roșu, Cassian şi-a amintit brusc ceva ce a uitat. Așa era, Bliss a spus că nu se simțea bine. Trebuia să-l lase să se odihnească cât mai repede. Hotărând că a doua zi avea să-i cheme medicul personal indiferent ce ar fi spus Bliss, Cassian a continuat.
— Cine este, de fapt, ticălosul ăla păros? Cum l-ai cunoscut?
Dar conversația asta era nevoie să se termine chiar în seara aceea. Dacă rata ocazia, Bliss avea să evite din nou răspunsul sau să mintă.
Așa cum s-a așteptat, Bliss a tresărit, apoi a început să se foiască și să-i evite privirea. Avea de gând să mintă din nou? Cassian a așteptat încordat, iar Bliss şi-a plecat adânc capul înainte să mormăie încet:
— P…persoana aceea era garda mea de corp...
— Serios?
La întrebarea repetată a lui Cassian, Bliss a încuviințat.
— Mda.
Văzând vinovăția întipărită pe chipul lui, Cassian a crezut că spunea adevărul.
Ar trebui să fie ușor de găsit.
Chiar dacă nu era adevărat, nu conta. Îl putea găsi pe ticălos și putea să verifice el însuși.
— P…păi, nu mai avem nicio legătură acum...
Bliss s-a străduit să aducă vorba despre asta. Era evident că încerca să-l apere pe ticălosul acela, iar asta nu determina decât să-l înfurie și mai tare pe Cassian. Totuși, a rămas faptul că bărbatul a făcut un asemenea gest nerușinat pe vremea când Bliss era încă minor. Și să agresezi tocmai persoana pe care trebuia s-o protejezi? Era o faptă de neiertat.
Dar Cassian şi-a ascuns adevăratele sentimente și i-a zâmbit lui Bliss.
— Bine, am înțeles. Nu-ți face griji, Bliss.
După ce l-a liniștit cu blândețe, Bliss s-a relaxat vizibil. Văzând reacția lui, Cassian s-a convins și mai mult.
Ticălosul ăla păros care ți-a fost gardă de corp. O să mori de mâna mea.
Deocamdată, era timpul ca Bliss să doarmă. Cassian a schimbat subiectul.
— Bine. Întoarce-te în camera ta și dormi. Te duc eu.
S-a aplecat să-l ia în brațe, dar abia atunci şi-a dat seama în ce stare se afla. Purtase toată conversația îmbrăcat doar într-un halat.
Un val de dezgust față de sine și de goliciune l-a cuprins, dar era prea târziu. Cassian a renunțat la gând și şi-a întins brațele.
— Vino aici, Bliss. Hai să...
Voia să spună că ar trebui să plece, dar Bliss nu l-a lăsat să termine. Ferindu-se de brațele întinse spre el, şi-a ridicat sfidător bărbia și a spus:
— Cum adică să mă întorc în camera mea? Eu dorm aici!
La declarația îndrăzneață, Cassian a încremenit.
Profitând de ezitarea lui de o clipă, Bliss a strigat fără să stea pe gânduri:
— De data asta nu mai faci cum vrei tu. Nu mai dau înapoi.
Dar nu s-a oprit aici. Bliss s-a ridicat brusc în picioare pe pat și, pentru prima dată în viață, l-a privit de sus pe Cassian, arătând spre el cu degetul arătător.
— Urcă-te în pat chiar acum. În noaptea asta, orice ar fi, o să dorm cu tine, Cassian Strickland!