Cassian chiar invitase câțiva băieți la castel. La urma urmei, abaterile sunt întotdeauna mai distractive când sunt făcute în grup.
Acum, cu ce ar trebui să înceapă?
Imaginându-și brusc cum ar fi să facă bungee jumping gol și beat, Cassian a izbucnit într-un râs zgomotos. Se simțea minunat în timp ce arunca neglijent un prosop ud pe podea, ieșea din baie într-o dispoziție excelentă și traversa camera desculț.
Înainte de a-și alege hainele pe care să le poarte la cină, a încercat să-și verifice mesajele de pe telefon, dar acesta nu se vedea nicăieri.
Unde l-am pus?
Stând acolo gol, Cassian s-a uitat în jur, întorcând capul într-o parte și în alta. Intrase în cameră, şi-a scos hainele, apoi telefonul...
Întoarcându-și capul, a scos un chicotit ușor. Telefonul său zăcea singur pe pat. A fluierat în timp ce se îndrepta spre el și s-a aplecat. Abia atunci a observat o umflătură într-o parte a cearșafului. Probabil că servitorii nu au putut să aranjeze cum se cuvine. Fără să se gândească prea mult, Cassian a apucat cearșaful împreună cu telefonul și trase. Pe măsură ce cearșaful care acoperea patul era dat la o parte, salteaua aranjată cu grijă se dezvălui în întregime. Și atunci, Cassian încremeni complet.
- Aah…
S-a înşelat complet crezând că cearșaful mototolit avea doar o formă ciudată. Spațiul acela nu era gol. Odată ce cearșaful care îl acoperea până peste cap a dispărut, un micuț care stătea ghemuit pe saltea, adormit adânc, s-a frecat la ochi și s-a trezit. Copilul, care abia îi ajungea lui Cassian la genunchi, s-a ridicat stângaci și l-a privit cu ochi somnoroși, clipind. Privirea, care s-a oprit mai întâi pe pieptul lui, a coborât pas cu pas. A trecut de abdomenul unde se vedeau clar mușchii definiți, de talia fără niciun strop de grăsime, de osul pubian, până la lucrul bărbatului, care atârna sub părul pubian des.
Privirea copilului se fixă acolo, iar ochii lui plini de somn se lărgiră treptat. Și tocmai când gura i se deschise la fel de larg ca ochii lui care se uitau fix…
- Aaaah!
În acea clipă, Cassian deveni palid și a scos un țipăt care părea de parcă lumea se sfârșea.
- De ce naiba umbli dezbrăcat în halul ăsta, fără pic de decență? Doamne, ca un copil mic să vadă așa ceva e îngrozitor. Cât de șocat era probabil. Bliss era complet amețit. Rămânea cu privirea în gol, indiferent ce-i spunea cineva. Și el, la rândul lui... să vină până aici doar ca să vadă ceva ce n-ar fi trebuit să vadă. Ce naiba să facem?
Ducesa și-a certat fiul pe un ton mai agitat decât de obicei, părând destul de ofensată de situația neplăcută. Totuși, Cassian avea ceva de spus. De fapt, avea multe de spus.
- Fie că mă dezbrac în camera mea sau nu, mă priveşte personal. Nu micuţul acela care dormea în patul altcuiva fără permisiune este cel care a greşit? Și, mai important, de ce nu mi-ai spus de la început că puștiul ăla era aici?
La auzul cuvintelor fiului său, rostite rapid şi furios, ducesa se încruntă, arătându-se nemulțumită.
- A spus că dorea să-ți facă o surpriză, așa că ce puteam să fac?
- Ah!
Cassian a scos un suspin de uimire și neîncredere. Dacă asta voia puștiul familiei Miller, își atinsese scopul 100% — nu, 1.000%. Cassian era atât de șocat, încât inima aproape că-i sărise din piept. Și ce? Să vadă ceva ce n-ar fi trebuit? Asta e replica mea. Eu sunt cel care a suferit, și totuși eu sunt cel certat; ar putea exista o situație mai nedreaptă decât asta?
Dar dacă ar fi spus exact ce avea pe suflet, mama lui ar fi putut leșina. În cele din urmă, n-a avut de ales decât să strângă din dinți și să-și înăbușe dorința de a înjura. În timp ce își dădea părul pe spate cu brutalitate din enervare, ducesa a vorbit din nou.
- Nu e emoționant că un copil atât de mic încă își amintește de tine și a venit tocmai până aici doar ca să te vadă? Când am auzit asta de la domnul Miller, eram atât de impresionată…
Văzând-o pe mama sa punându-și ambele mâini pe piept și oftând adânc, părea mai sinceră ca niciodată, deşi asta nu-i trezi lui Cassian nicio emoţie.
- Ar fi trebuit măcar să-mi dai un indiciu.
Dacă ar fi făcut-o, el ar fi plecat din Anglia imediat ce începeau vacanțele. Să-i arunce acel pumn de alune în vacanța lui de vis, pe care a aşteptat-o cu atâta nerăbdare, era nimic altceva decât un act de terorism.
- Probabil a adormit în timp ce se ascundea în camera ta ca să-ți facă o surpriză. Probabil era obosit după un zbor atât de lung.
Ducesa a continuat să ia partea lui Bliss. Cassian, consternat de situație, n-a avut de ales decât să conteste.
- Mamă, vrei să spui că totul e din vina mea?
- O, Doamne. Absolut deloc.
Ducesa a negat imediat, apoi a adăugat cu șiretenie:
- Spun doar că nici tu nu ești fără vină.
Ducesa făcuse un pas înapoi, dar nu renunțase complet. În cele din urmă, Cassian își așeză o mână pe frunte, își înclină capul pe spate și expiră cu putere.
- Aah!
Văzându-și fiul în starea aceea, ducesa îi vorbi ca și cum ar fi vrut să-l mângâie.
- Nu va sta atât de mult. Nu trebuie să te joci cu el în fiecare zi, nu-i așa? Petrece doar câteva ore cu el o dată la două sau trei zile.
Ea adăugă liniștitor:
- Nu e demn de milă că un copil atât de mic a venit de atât de departe doar ca să te vadă? În plus, e un copil al familiei Miller. Având în vedere relația dintre casele noastre, trebuie să-l tratezi cu cea mai mare ospitalitate.
Încă o dată, nu se înșela. Numele "Miller” nu putea fi ignorat niciodată. Nici măcar de dragul propriului său viitor ca moștenitor al ducatului. După ce a rămas nemișcat pentru o clipă, Cassian a scos în cele din urmă un suspin și n-a avut de ales decât să dea din cap.
- Bine. O să încerc.
- Da, așa te vreau. Bună decizie.
Ducesa zâmbi de parcă ar fi așteptat asta și îi mângâie brațul lui Cassian. Cu toate astea, Cassian vorbi cu o expresie încă nemulțumită.
- Apropo, cât timp are de gând să rămână aici puștiul ăla?
Cassian își punea ultima speranță în cuvintele mamei sale, care i-a spus că "nu va rămâne atât de mult”. Privindu-și fiul, ducesa îi răspunse blând.
- Nu prea mult.
- Da, ai spus asta mai devreme. Așa că te întreb cât timp va rămâne. Trei zile? Patru?
Când Cassian întrebă din nou, ducesa păru surprinsă și îi aruncă o privire ușoară, din colțul ochiului.
- Dragul meu, e mult prea puțin. A traversat oceanul, acel sărman copil, zburând atâtea ore.
- Înțeleg. Atunci o săptămână? E o săptămână?
La întrebarea fiului ei nerăbdător, ducesa zâmbi ambiguu.
- Puțin mai mult decât atât.
- Zece zile, atunci.
Văzând că şi Cassian dă din cap, ducesa a luat din nou cuvântul.
- Puțin mai mult decât atât.
- Nu-mi spune că sunt cincisprezece zile!
Cassian se încruntă. Ducesa continuă să-l privească zâmbind. Un presentiment înfiorător îi străbătu șira spinării, provocându-i pielea ca de găină. Fiului ei, care o privea cu pupilele tremurând, ducesa îi dădu în sfârșit răspunsul.
- O lună.
- O, la naiba!
Cassian a rostit o înjurătură. Îngrozită, ducesa deveni palidă și întrebă imediat:
- Doamne, tocmai ai înjurat? La mine? Dumnezeule, cum ai putut folosi un limbaj atât de vulgar. Doamne, te rog iartă gura rea a fiului meu.
Ducesa și-a împreunat repede mâinile în rugăciune, dar Cassian nu a înțeles nimic.
S-a întors la conacul familiei cu gândul la o vacanță liniștită, dar ce fel de lovitură din senin era asta? Marele său plan de a petrece o perioadă decadentă, care nu s-ar mai repeta niciodată în viața lui, era acum complet ruinat. Să fie nevoit să aibă grijă de un copil în timpul acestei vacanțe prețioase — asta era cea mai mare porcărie. Nu, era o nenorocire la puterea unui milion. Știa deja ce fel de răsfățat era acel mic necurat. Amintirile de acum un an, pe care reușise în sfârșit să le uite, i-au revenit în minte, iar el a finalizat prin a-și strânge capul cu ambele mâini.
- Sunt pierdut. Sunt complet pierdut.
Văzându-și fiul vorbind cu voce chinuită și plină de autocritică, ducesa s-a grăbit să-l liniștească.
- Nu fi așa. Nu a trecut deja un an de atunci? Bliss e cu un an mai mare acum, așa că probabil a devenit mai matur. E doar puțin cam plin de viaţă…
- Puțin? Puțin plin de viaţă? A intrat fără permisiune în camera altcuiva, a scotocit prin fiecare colț și chiar s-a rostogolit în patul meu! Și tu numești asta "puţin plin de viaţă"?!