Camera era umplută doar de sforăitul puternic. Cassian a rămas nemișcat, privind chipul adormit al lui Bliss.
Ce s-a întâmplat cu patul din camera ta? De ce ești aici?
Şi-a pus întrebările în gând, dar nu a reușit să le rostească. Atunci a înțeles pentru prima dată ceva: când o situație era prea absurdă ca să poată fi înțeleasă, omul pur și simplu rămânea fără cuvinte. Tocmai şi-a acoperit fața cu o mână și a oftat enervat când...
Ceva i s-a părut ciudat. Cassian şi-a coborât încet mâna de pe față și a privit în jur, încruntat. Nimic nu s-a schimbat. Bliss dormea în continuare dus, iar singurul lucru pe care îl auzea era sforăitul lui.
Și totuși, de unde venea senzația aceea ciudată de neliniște?
Situația era atât de absurdă, încât începea să-l enerveze. Pe deasupra, de ceva vreme inima îi bătea neregulat fără vreun motiv aparent. Pulsul accelerat îl determina să simtă că înnebunește de neliniște. Tocmai şi-a mușcat buza de jos când Bliss a mormăit ceva în somn.
Cassian a înțepenit.
De ce trebuia tocmai acum să se trezească puștiul care până atunci a sforăit atât de liniștit?
Dar nu a avut timp să reacționeze. Bliss a deschis brusc ochii și privirea lui s-a întâlnit direct cu a lui Cassian.
Cassian a încremenit, simțind cum îl trec sudorile reci. Sforăitul care umpluse camera dispăruse, lăsând în urmă o liniște deplină. Era atât de tăcut, încât pentru o clipă s-a întrebat dacă nu cumva a pățit ceva la urechi. În tăcerea aceea, Bliss a clipit nedumerit.
Ce caută tipul ăsta aici? Încă visez?
Şi-a frecat ochii cu ambele mâini, apoi s-a încruntat și a încercat din nou să-și dea seama dacă era treaz. Dar imaginea din fața lui nu s-a schimbat. Cassian îl privea de sus cu aceeași expresie. Când a înțeles că era real, chipul lui Bliss s-a luminat treptat, până când un zâmbet uriaș era pe faţa lui.
- Cassiaaan.
Trăgând cât putea de mult de vocale, Bliss îi rosti numele, se ridică în șezut și întinse ambele brațe spre el. Cassian s-a aplecat instinctiv, de parcă era vrăjit.
În clipa în care l-a străbătut o senzație puternică de déjà-vu, Bliss şi-a încolăcit brațele în jurul gâtului lui și şi-a apropiat buzele. Cassian şi-a amintit exact în momentul în care buzele s-au atins. La fel ca atunci.
Bliss s-a retras imediat, cu un gest aproape drăgălaș. Dându-și seama că nici măcar asta nu era diferit de data trecută, Cassian a rămas muta . Dar Bliss nu părut deloc tulburat de reacția lui uluită. A zâmbit larg și a spus:
- Mi-a fost dooor de tine.
Cassian nu a răspuns.
Chiar și într-o situație atât de absurdă, chiar dacă știa că Bliss avea să uite totul, exact ca data trecută, nu-i venea să creadă că era cât pe ce să zâmbească doar pentru că l-a auzit spunând că îi era dor de el. Zâmbetul acela i-a rămas o vreme pe buze.
Până când Bliss şi-a mijit brusc ochii cu o expresie primejdioasă și s-a năpustit asupra lui.
- Poftim?!
Nici măcar nu a avut timp să facă ceva. Când şi-a revenit, Cassian era deja întins pe pat. În timp ce privea nedumerit tavanul, chipul lui Bliss i-a apărut deodată chiar în mijlocul câmpului vizual.
- Ha, ha.
Bliss şi-a șters colțul gurii cu dosul palmei și a râs. Un fior rece îi străbătu șira spinării lui Cassian când Bliss a vorbit, păstrând același râs straniu în glas.
- Te-am așteptat.
Felul în care Bliss s-a așezat încet deasupra lui era cât se poate de suspect.
- Cassiaaan.
Bliss şi-a undui ușor trupul și a vorbit pe un ton dulce și alintat, clipind des din gene.
- Dacă tot s-a făcut târziu, nu vrei să stăm întinși și să vorbim? Uite, avem și un pat chiar aici.
Desigur, era o aberație totală.
Și Cassian avea lucruri de discutat cu Bliss, dar nu acum. Nu așa, fără pic de demnitate și întins într-un pat. Exista o limită până și pentru ridicol.
- Nu...
- Taci.
Bliss i-a acoperit imediat gura cu o mână înainte să apuce să-l refuze. Privindu-i expresia uluită, şi-a coborât intenționat vocea și a încercat stângaci să imite un glas răgușit.
- Iubitule, acum e momentul să purtăm o conversație cu trupurile noastre. Așa că nu trebuie să vorbim.
- Ți-am spus că nu...
- Taci.
De data asta, Bliss şi-a folosit și cealaltă mână și i-a acoperit ferm gura.
- Buzele tale sunt pentru când ne sărutăm. Lasă totul în seama mea...
Ce anume vrei să las în seama ta? Nici măcar nu știi ce faci.
Cassian era atât de uluit, încât aproape că s-a enervat. Chiar credea puștiul ăsta că putea face ce dorea doar pentru că s-a urcat deasupra lui, când nici măcar nu avea jumătate din statura lui Cassian?
În cele din urmă, nu a mai rezistat și l-a apucat pe Bliss.
Bliss a strigat surprins când lumea i s-a răsturnat brusc. Când şi-a dat seama ce s-a întâmplat, el era cel care privea tavanul. A clipit de câteva ori, nedumerit, dar în clipa în care a înțeles situația, ochii i s-au mărit.
În sfârșit, vrei și tu!
Era atât de fericit, încât respira greu pe nas.
Perfect. Acum e totul pregătit.
Ăsta e momentul ideal să-mi folosesc arma supremă!
- Bliss.
Cassian şi-a dus o mână la frunte și a oftat înainte să vorbească.
- Ascultă-mă. De fapt, eu...
În clipa aceea, Bliss s-a întors brusc pe burtă.
Cassian a tresărit, iar Bliss şi-a ridicat fundul chiar sub ochii lui și a strigat:
- Hai, Cassian! Bagă-ți scula aia dolofană în orificiul meu! Te storc până la ultima picătură!
În clipa aceea, Cassian a încremenit complet.
Nici măcar nu mai respira.
În cameră s-a lăsat o tăcere și mai apăsătoare decât înainte.
Cassian l-a privit pe Bliss fără să clipească, incapabil să se miște. Parcă a trecut o veșnicie până când a reușit, în sfârșit, să expire aerul pe care l-a ținut în piept.
- Ce... ce naiba... tocmai...
Abia a reușit să deschidă gura, însă creierul lui, lovit de un asemenea șoc, nu mai era în stare să formeze o propoziție coerentă. Primul lui gând era că și-ar fi dorit ca totul să fie un vis. Sau o halucinație provocată de insomnie. Sau poate că, pur și simplu, şi-a pierdut mințile.
Dar fundul lui Bliss, chiar sub ochii lui, era mult prea real ca să-l poată ignora.
Iar felul în care se mișca nerăbdător, încercând să-l seducă, nu a determinat decât să-i înghețe sângele în vene lui Cassian.
- Bliss.
Mai întâi, Cassian l-a prins de fundul care se mișca necontenit și l-a ținut pe loc. Apoi i-a rostit numele pe un ton grav. Știa că era nevoie să continue, dar pur și simplu nu reușea să-și miște gura.
- Bliss.
Când Cassian i-a repetat numele, Bliss s-a întors brusc și a strigat:
- Știu! Nu te mai înflăcăra atât și bag-o odată! Găurica mea strâmtă o să-ți strângă bine scula aia. Hai! Hai odată!
Nebunul ăsta.
Poate că era o reacție de apărare.
După loviturile devastatoare primite una după alta, creierul lui Cassian a început dintr-odată să funcționeze cu o viteză incredibilă. Iar ceea ce a urmat era furia.
Furie față de cel care l-a învățat pe Bliss asemenea vorbe murdare.
- Bliss.
- Hai, hai!
Cassian a încercat să-și stăpânească furia și i-a rostit din nou numele, dar Bliss nu l-a ascultat. În cele din urmă, Cassian a strigat:
- Bliss!
Abia atunci Bliss şi-a dat seama că ceva nu era bine și s-a întors. Era ciudat. Cassian ar fi trebuit să fie excitat.
Reacția lui era mult prea diferită de ceea ce şi-a imaginat, iar Bliss a început să se agite. Nu, Cassian părea într-adevăr excitat.
Doar că nu în felul în care şi-a dorit Bliss.
- De ce... de ceee?
Când Bliss a întrebat, Cassian a expirat greu și a vorbit printre dinții încleștați.
- M-am întâlnit cu Ashley Miller, Bliss.
Bliss a încremenit.
Chipul i s-a albit instantaneu și s-a retras în grabă înapoi pe pat, până când spatele i s-a lipit de tăblia lui.
- De ce... de ce... de ce te-ai întâlnit cu Tata?
După ce s-a bâlbât câteva clipe, a izbucnit:
- I-ai spus? Totul?!
A văzut negru în faţa ochilor. Cum s-a putut întâmpla asta?
Ai spus că mă iubești și totuși m-ai trimis direct la moarte? Ticălosule. Am crezut că ai fugit ca un laș, dar tu te-ai dus să mă trădezi. M-a păcălit? Chiar m-a păcălit?
În același timp, Bliss l-a fulgerat pe Cassian cu privirea.
O să-l închid undeva, ca să nu mai poată face niciodată așa ceva!
- Bliss.
În timp ce Bliss se pregătea să-i tragă un pumn și să-l lase inconștient, Cassian a vorbit calm.
- Vreau să te întreb ceva. Ashley Miller mi-a spus că nu ai niciun logodnic.
Pumnul lui Bliss s-a oprit pentru o clipă.
Cassian şi-a îngustat ochii și l-a fixat cu privirea.
- Atunci cine naiba te-a învățat vorbele alea ruşinoase?