Auzind în mod imprevizibil numele fiului său, Ashley Miller şi-a încruntat sprâncenele. Chiar și sub privirea lui Ashley, care îi cerea urgent o explicație, Cassian a continuat netulburat.
- Faptul că v-am revăzut după atâta timp mi-a amintit de el. Bliss probabil că a crescut mult între timp.
Deși îl ținea pe Bliss ascuns în siguranță chiar în propriul castel, Cassian a stimulat că nu știe nimic. Ashley Miller ezită o clipă înainte să răspundă.
- Se simte bine. Vă mulțumesc că ați întrebat.
La răspunsul complet formal, Cassian şi-a păstrat zâmbetul și a spus:
- Chiar așa?” Bliss probabil că e adult deja. Mi-ar plăcea să-l văd cândva. Sunt curios și ce fel de persoană este logodnicul lui.
A spus-o ca și cum era o glumă, însă Ashley nu a râs. Dimpotrivă, cutele dintre sprâncene i s-au adâncit în timp ce îl fixa pe Cassian. Apoi, foarte încet, a deschis gura.
- Logodnicul lui?
Bliss a scos un sunet ca de cățeluș și s-a întors pe partea cealaltă. De când Cassian fugise fără pic de rușine, așteptase la nesfârșit întoarcerea desfrânatului laș. S-a întrebat în sinea lui cum avea să suporte atâta timp fără să știe când se va termina, dar, în mod imprevizibil, nu era chiar atât de greu.
Adormea mereu.
Iar mi-e somn.
Abia dacă a stat treaz puțin și ochii începeau deja să i se închidă. Și ieri, și azi, programul lui era același: mânca, lovea perna, dormea, mânca, lovea perna cu piciorul, dormea din nou și iar mânca.
Sigur am răcit.
Cu febra ușoară care nu-i trecea și oboseala asta, nu putea fi decât o răceală. Nu mai răcise din copilărie, dar era convins.
- Să chem un doctor? Sau măcar să-ți aduc niște medicamente? a întrebat Penelope îngrijorată, dar Bliss a refuzat categoric. Nu putea să se facă bine. Cassian trebuia să-l vadă stând și suferind.
Desigur, era posibil să nu aibă nimic. Poate că febra ușoară era doar închipuirea lui și pur și simplu devenise mai somnoros decât de obicei.
Dacă nu e răceală, o să fac eu să fie.
Bliss s-a hotărât. Avea să-l determine pe Cassian să regrete. Era nevoie să plătească scump pentru îndrăzneala de a-l abandona și de a fugi.
Pentru asta, era nevoie să-i crească și mai mult temperatura...
Când un nou val de somn l-a cuprins și capul începu să-i cadă, i-a venit brusc o întrebare. Care era, de fapt, temperatura normală a trupului uman? Și la ce temperatură fierbea apa?
"Geppetto, la ce temperatură fierbe apa?” a întrebat el fără vlagă, iar o voce mecanică i-a răspuns.
— Fierbe la o sută de grade, Stăpâne.
Atunci temperatura trupului uman trebuie să fie pe la cincizeci de grade. Bliss a ajuns de unul singur la concluzia asta și a pus altă întrebare.
"Cum fac să-mi cresc temperatura trupului la șaptezeci de grade?"
Inteligența artificială a răspuns fără ezitare.
— Puteți fi incinerat, Stăpâne. În interiorul unui crematoriu sunt, de regulă, între opt sute și o mie de grade, așa că, în momentul în care intrați, temperatura trupului poate ajunge la ținta de șaptezeci de grade…
Nebunul ăsta vorbește serios?
Furia l-a străbătut pe Bliss, iar el s-a ridicat brusc în capul oaselor.
- Asta m-ar omorî, inteligență artificială idioată!
— Tot ați ajunge la șaptezeci de grade, aşa e?
- Taci. De acum înainte nu mai scoți niciun cuvânt!
— Da, Stăpâne.
- Ți-am spus să nu vorbești! a strigat Bliss, reducând fără milă inteligența artificială la tăcere. Se uită urât la telefonul care, în sfârșit, tăcea, apoi a oftat descurajat și s-a lăsat din nou pe pat.
Când a închis ochii, chipul lui Cassian i-a apărut în minte.
Când naiba se întoarce ticălosul ăla?
Bliss s-a încruntat.
Numai să ajungă aici. O să-i înfig pumnul direct în față!
Cu ochii încă închiși, şi-a strâns pumnul. Somnul l-a cuprins deja, iar gândurile începeau să amorţească.
Nu cumva stă departe pentru că îi e frică de mine?
Pumnul i s-a relaxat încet și, cu gândul acesta, Bliss a adormit de-a binelea.
- Bine ați revenit acasă, conte Heringer.
Pe chipul administratorei nu se vedea nici urmă de oboseală în timp ce şi-a întâmpinat stăpânul care s-a întors târziu în noapte. Îmbrăcată impecabil și dreaptă ca întotdeauna, Penelope i-a făcut lui Cassian o scurtă plecăciune când acesta coborî din mașină, apoi l-a privit din nou.
- Probabil sunteţi epuizat. A mers totul bine?
- Mai mult sau mai puțin.
Cassian abia a răspuns salutului, apoi a privit neliniștit spre fereastra camerei lui Bliss.
- Bliss?
- Doarme.
- Înțeleg.
Cassian a intrat în castel, cufundat în gânduri. S-a gândit la multe lucruri pe drumul de întoarcere, dar tocmai la situația asta nu s-a oprit prea mult.
Dacă să-l trezească pe Bliss ca să vorbească alături de el era un lucru mărunt pe lângă tot ce aveau de discutat de acum înainte. Dar una era să se gândească la asta și alta era s-o facă. Acum că a venit momentul, tot ce a intenționat să spună i se părea dintr-odată lipsit de sens.
Am ajuns chiar atât de târziu?
Se uită la ceas. Era aproape miezul nopții.
Cassian s-a oprit în fața camerei lui Bliss și a oftat înăbușit. Penelope, care l-a urmat conștiincioasă, i-a observat expresia și a vorbit cu grijă.
- Conte Heringer, este ceva ce ar trebui să știți. Bliss nu se simte bine.
Mâna cu care își freca fruntea s-a oprit.
- Cum adică? Bliss e bolnav?
La duritatea din vocea lui, Penelope încuviință, îngrijorată.
- Are febră ușoară încă din ziua de după plecarea dumneavoastră. Adoarme cu orice ocazie. Toată ziua de azi a mâncat și a dormit, apoi a mâncat din nou, iar când mă duceam să văd ce face puțin mai târziu, dormea iar...
- Și doctorul? Nu l-ai chemat pe medicul lui?
Cassian a întrerupt-o nerăbdător. Penelope şi-a coborât capul, vizibil tulburată.
- Bliss a refuzat categoric atât doctorul, cât și medicamentele...
Cassian era cât pe ce să-i spună că ar fi trebuit să ignore mofturile unui puşti și să rezolve lucrurile dur, dar a renunțat imediat.
Cine ar putea să-l țină în frâu pe Bliss?
Doar a reușit să-l păcălească şi pe Ashley Miller și să se ascundă aici.
În clipa în care s-a gândit la asta, grijile care l-au măcinat au revenit în forță. Din impuls, a întins mâna spre clanță, dar a ezitat și nu a deschis ușa.
E prea târziu.
Cassian s-a forţat să aibă răbdare.
Aveau timp destul. Puteau vorbi după răsărit.
Da. Nu merită să-l trezesc pentru asta.
Odată luată hotărârea, mâna i s-a relaxat de la sine. Şi-a lăsat brațul în jos și a privit ușa închisă a camerei lui Bliss.
- Ai muncit destul, Penelope. Nu mai am nevoie de nimic în seara asta, așa că mergi în camera ta și odihnește-te.
- Bine, conte Heringer.
Penelope a ezitat o clipă, dar nu a mai zăbovit și l-a ascultat.
După ce administratora devotată a plecat la odihnă, Cassian s-a întors și a pornit spre propria cameră. Noaptea avea să fie din nou foarte lungă. Ca de obicei, probabil nu va adormi.
Dar nu conta.
A deschis ușa dormitorului și s-a gândit: Mâine se va lămuri totul.
Cassian a intrat în cameră cu pași obosiți, şi-a scos paltonul și l-a așezat pe spătarul unui scaun. A pus peste el sacoul și cravata, apoi s-a îndreptat spre duș.
Nici apa rece nu a reușit să-i limpezească prea mult haosul din minte.
"Logodnicul lui?”
Expresia profund încruntată a lui Ashley i-a revenit în minte cu o claritate perfectă. L-a privit pe Cassian de parcă tocmai a spus ceva cu totul absurd.
Văzând reacția lui Ashley Miller, Cassian a improvizat imediat o explicație.
- Am presupus că aveți deja pe cineva în minte pentru Bliss. Vă rog să mă scuzați dacă am tras concluzii pripite.
- Asemenea lucruri sunt pentru aristocrații bătrâni și înțepeniți. Copiii mei își aleg singuri partenerii.
Ashley Miller l-a ironizat pe față. Atmosfera a devenit aproape ostilă, dar Cassian i-a răspuns fără să-și piardă zâmbetul.
- Sunt de acord. Să-ți petreci toată viața alături de cineva ales de părinți doar în funcție de poziția familiei este o idee învechită.
Apoi a adăugat sincer:
- Mă bucur că suntem de aceeași părere, dle Miller.
Atât era întreaga lor conversație.
Cassian a câștigat multe de pe urma întâlnirii cu Ashley Miller. Nu doar din punct de vedere politic, ci și în privința lui Bliss.
Bliss a mințit că are un logodnic.
Odată cu gândul ăsta a venit și ușurarea. Știam eu.
Totuși, asta nu răspundea la toate întrebările.
Atunci cine naiba e ticălosul ăla păros?
Faptul că a venit până aici, deși nu era logodnicul lui Bliss, determina ca lucrurile să fie și mai ciudate. Nici comportamentul lui Bliss nu avea vreun sens.
Cum era de așteptat, răspunsul la toate misterele îl avea puștiul.
Cassian oftă amar, opri apa și şi-a pus halatul. Nu avea niciun chef să-și usuce părul ud, așa că s-a întors pur și simplu în dormitor și a pornit spre pat, hotărât să se întindă.
Poate că nu avea să poată dormi, dar măcar își putea odihni trupul.
Numai că şi Cassian nu apucă să se întindă.
Altcineva i-a ocupat deja patul.
Puștiul se lăfăia în mijlocul patului, cu brațele și picioarele întinse în toate direcțiile, sforăind zdravăn în somn.
Cassian a încremenit fără să scoată un cuvânt.