Stând în fața ușii care făcea legătura dintre camere, Bliss a tras de mai multe ori aer adânc în piept, apoi a expirat încet.
Soarele a apus de ceva vreme, iar afară s-a lăsat întunericul.
Dar nu era nicio problemă. Cassian Probabil era încă treaz.
De parcă ar putea dormi fără mine…
Bliss și-a îngustat ochii, dar și-a schimbat repede gândurile și a mai tras o dată aer adânc în piept.
De fapt, era chiar mai bine așa. Dacă şi Cassian nu a dormit, acum probabil era și mai tensionat.
Mă arunc direct pe el.
După ce a expirat pentru ultima oară, Bliss și-a adunat tot curajul și a apucat clanța.
Stai numai, Cassian. Vin peste tine!
Era nevoie să acționeze înainte să-i piară curajul. Bliss a deschis ușa larg, a năvălit înăuntru și a traversat în fugă salonul.
În cele din urmă, a ajuns la ușa care dădea în camera lui Cassian, a smucit-o și a strigat:
– Cassian! Hai să dormim împreună!
După declarația răsunătoare, s-a aruncat direct pe pat.
Şi-a imaginat că, luat prin surprindere de apariția lui, Cassian avea să se ridice brusc în capul oaselor, dar...
Ceva nu era bine.
Bliss s-a pregătit pentru o durere zdravănă când urma să se izbească de trupul tare al lui Cassian, dar realitatea nu semăna deloc cu ce şi-a imaginat.
De ce e atât de moale?
Nedumerit, Bliss și-a ridicat capul, iar ochii i s-au mărit.
Patul era gol.
– Ce-i asta?
Bliss s-a ridicat brusc și a strigat, complet derutat. Și-a întors capul în toate direcțiile, dar Cassian nu era nicăieri.
O fi la baie?
Bliss a coborât în grabă din pat și s-a repezit de data asta spre baie.
Bine. Atunci începem cu un duș împreună.
– Cassian, fac și eu duș cu...
A deschis ușa cu încredere, doar ca să încremenească din nou.
Bliss a clipit de câteva ori privind încăperea complet goală, apoi și-a clătinat repede capul. S-a uitat încă o dată, dar nimic nu s-a schimbat.
– Cassian? Cassian, unde te-ai ascuns?
Nereușind să creadă ce se întâmpla, i-a strigat numele iar și iar, scotocind prin fiecare colț.
A verificat dușul, sauna, cada și chiar a deschis dulapul în care erau ținute prosoapele.
Abia atunci a acceptat, fără tragere de inimă, adevărul.
Cassian nu era nicăieri.
Exista o singură persoană care putea să-i spună unde era.
Fără să mai stea pe gânduri, Bliss i-a strigat numele cât l-au ținut plămânii:
– Penelope!
– Contele Heringer a plecat.
În toiul nopții, Bliss a dat buzna în camera administratorei, fără niciun avertisment și respirând greu.
Penelope l-a privit complet nedumerită.
În clipa în care a reușit să-i răspundă, Bliss a părut și mai uluit.
– A plecat? De când?
A rostit cuvintele apăsat, de parcă nu le putea înțelege, apoi a aruncat imediat o altă întrebare.
Părea gata să izbucnească, iar Penelope și-a aranjat inutil boneta de noapte înainte să răspundă:
– A plecat mai devreme, în cursul după-amiezii. A spus că va lipsi două sau trei zile.
Nenorocitul m-a respins și apoi a fugit?
Respirația lui Bliss a devenit și mai grea, iar Penelope l-a întrebat îngrijorată:
– Bliss, te simţi bine? Ce s-a întâmplat?
Nu înțelegea absolut deloc situația și nu putea decât să-i pună întrebări.
În loc să răspundă, Bliss a întrebat la rândul lui:
– Unde s-a dus?
Penelope era ruşinată și a răspuns:
– Ei bine... nu mi-a spus chiar atât de multe...
A fugit, nenorocitul!
Penelope s-a uitat la pumnii lui Bliss, strânși de furie, apoi și-a ridicat din nou privirea spre chipul lui.
– Bliss, ce s-a întâmplat? Spune-mi. Poate pot să te ajut.
Grija sinceră întipărită pe chipul ei brăzdat de riduri l-a determinat pe Bliss să șovăie.
Penelope nu făcuse nimic greșit. Nu făcea decât să-și îndeplinească îndatoririle de administratoră devotată.
El e de vină.
Bliss a tras adânc aer în piept, apoi a vorbit pe un ton ceva mai domol.
– Aveam ceva de rezolvat cu nenorocitul ăla... nu, alături de contele Heringer, dar se pare că n-am ce face. O să vorbesc cu el când se întoarce. Îmi pare rău că te-am deranjat atât de târziu, Penelope.
La scuzele lui politicoase, Penelope s-a grăbit să-l liniștească.
– Nu contează. Se mai întâmplă. Vrei să-ți aduc un ceai de plante, ca să dormi mai bine?
Era o ofertă binevoitoare, dar Bliss a dat din cap.
– Nu, mulțumesc. Odihnește-te, te rog. Mă întorc și eu sus.
După ce i-a urat din nou noapte bună, Bliss a ieșit liniștit din cameră, exact opusul felului în care năvălise înăuntru.
Penelope a rămas multă vreme privind nedumerită ușa închisă, înainte să-și revină.
Chipul lui Bliss era puțin înroșit.
Și-a înclinat capul, întrebându-se dacă nu cumva avea febră, dar a renunțat repede la idee. Era atât de furios, încât era firesc să i se înroşească fața.
Când s-a întors în pat, Penelope și-a așezat ambele mâini pe piept și a încercat să adoarmă, gândindu-se la ce avea de făcut a doua zi.
Era nevoie să-i spună bucătarului să pregătească un tort foarte dulce, ca să-i mai îndulcească supărarea lui Bliss.
– Nenorocitule!
Întors în camera lui, Bliss a început imediat să lovească fără milă perna.
Nu și-a imaginat niciodată că şi Cassian avea să fugă în felul ăsta.
Știa deja că era un nenorocit, dar nu s-a așteptat să fie și laș.
Unde naiba s-a dus?
De enervare, a început chiar să muște din fața de pernă, dar nu pentru mult timp.
Poate că se consumase prea tare de furie, fiindcă oboseala l-a cuprins repede.
Bliss a oftat scurt și s-a trântit pe pat.
Stai numai să te întorci. Mă arunc direct pe tine și o să facem de toate...
N-a mai apucat să-și ducă gândul până la capăt.
Nu după mult timp, Bliss a adormit profund, sforăind încetișor.
Biroul senatorului Ashley Miller ocupa ultimul etaj al unui zgârie-nori din centrul orașului.
În mod normal, ca să te întâlnești cu el, era nevoie să-ți faci o programare cu cel puțin trei luni înainte, uneori chiar cu șase.
Faptul că lui Cassian i s-a acordat o întrevedere după doar două zile putea fi considerat aproape o șansă unică în viață.
Dacă n-ar fi fost vorba despre acel proiect de lege, n-aș fi obținut niciodată întâlnirea asta.
Cu acest gând, Cassian l-a privit pe Ashley Miller, așezat pe locul de onoare.
A trecut mult timp de când l-a văzut ultima dată, iar Ashley părea ceva mai în vârstă decât și-l amintea.
Deși era firesc, dacă te gândeai la vârsta reală a lui Ashley Miller, înfățișarea lui încă tânără părea aproape de necrezut.
Alfa Extrem trăiau mult și îmbătrâneau lent.
Și asta se datora feromonilor lor unici, dar nu era nimic de invidiat, fiindcă prețul era afectarea unei părți a creierului.
Se spunea că, din cauza acelei afectări, Alfa Extrem puteau comite fără cea mai mică ezitare acte crude și lipsite de etică, pe care oamenilor banali le-ar fi fost greu să le ducă la îndeplinire, dar...
– A trecut mult timp. Zece ani, aşa e?
Ashley Miller a vorbit primul, iar Cassian i-a răspuns politicos:
– Unsprezece ani, domnule Miller. Mă bucur să văd că sunteți în continuare sănătos.
– Te-ai maturizat mult.
La răspunsul lui Ashley Miller, Cassian s-a mulțumit cu un zâmbet scurt.
De atunci mai crescuse cu aproape zece centimetri.
Poate că era norocos că, măcar la înălțime, nu era mai prejos decât Alfa Extrem din familia Miller.
Înăbușindu-și disprețul, Cassian a continuat:
– Vă mulțumesc că ați acceptat să mă primiți, deși am venit atât de imprevizibil. Știu că sunteți ocupat, așa că voi fi scurt.
În realitate, i s-au acordat doar treizeci de minute.
Și chiar și acele treizeci de minute le obținuse numai fiindcă Ashley Miller hotărâse să sară peste prânz.
Cassian nu vedea niciun motiv să prelungească discuția, așa că a continuat:
– Din câte știu, încă nu v-ați exprimat poziția în privința acelui acord. Ați fi dispus să-mi spuneți ce părere aveți? Desigur, tot ce discutăm în această încăpere va rămâne confidențial.
La auzul acestor cuvinte, Ashley Miller și-a ridicat ușor un colț al gurii.
– Dacă vrei să afli părerea altuia, ar trebui să ți-o spui mai întâi pe a ta.
Era un argument corect.
Cassian i-a expus fără ezitare ce gândea.
Pe tot parcursul explicației, Ashley Miller abia dacă a spus ceva.
După ce Cassian a terminat, Ashley a părut să se gândească o clipă. Apoi a râs scurt, ironic, și a răspuns:
– Interesant. M-a amuzat. Mulțumesc că ai venit tocmai din Marea Britanie ca să mă determini să râd.
Remarca era fățiș ironică.
Cassian s-a așteptat deja la o asemenea reacție, așa că a adăugat fără să-și schimbe expresia:
– Dacă încălcați acel acord, domnule senator, voi face tot ce-mi stă în putere ca să vă opresc. Voi întoarce întregul Parlament împotriva dumneavoastră.
Ochii lui Ashley Miller s-au îngustat.
A răspuns rar:
– Un Parlament influențat de vorbele unui politician tânăr și neexperimentat. Foarte liniștitor.
Spre deosebire de ironia fățișă a lui Ashley Miller, Cassian a zâmbit când i-a răspuns:
– Nu vă faceți griji. Vă voi demonstra eu.
Ashley Miller l-a privit fără să răspundă, apoi s-a ridicat.
Era un semn clar că întâlnirea s-a încheiat.
Cassian s-a ridicat și el.
– Vă mulțumesc că m-ați primit, domnule senator.
Ashley Miller i-a aruncat o privire și i-a întins mâna.
După ce și-au strâns ușor mâinile, Cassian a vorbit de parcă tocmai şi-a amintit ceva.
– Apropo... Bliss se simte bine?