– Ce crezi că fac?
Bliss și-a fluturat intenționat genele și i-a aruncat o privire seducătoare.
– Lucruri pe care le fac îndrăgostiții.
A întins din nou mâna cu grijă, dar era respins încă o dată. Cassian, cu aceeași expresie întunecată, i-a dat mâna la o parte fără menajamente. După ce era respins de două ori, Bliss nu se mai putea preface că nu observă. În cele din urmă, l-a privit nedumerit. Cassian și-a încleștat maxilarul o clipă, apoi a vorbit pe un ton jos și apăsat.
– Bliss... ți-e rușine cu mine?
– Poftim?!
Întrebarea a venit atât de imprevizibil, încât Bliss a făcut ochii mari.
Nu înțelegea deloc de unde apăruse, dar un lucru era limpede.
Cassian era cumplit de furios.
Și...
Cu siguranță nu era momentul să pună în practică scenariul pe care l-a repetat cu atâta grijă.
– D…Despre ce vorbești? Să-mi fie rușine cu tine? De ce mi-ar fi?
Abia atunci și-a dat seama cât de tensionată era atmosfera și s-a grăbit să nege, simțind cum îl trec sudorile reci. Expresia lui Cassian însă nu s-a schimbat. Dimpotrivă, chipul i s-a înăsprit și mai mult, iar el îl fixa pe Bliss ţinând dinții strânși.
– De ce ai venit aici?
Să-și țină în frâu frământarea dinăuntru era mai obositor decât să stea la o ședință de consiliu. Simțea că înnebunește încercând să-și dea seama ce mai punea la cale puştiul acela.
Desigur, creierașul mic și adorabil al lui Bliss nu a priceput absolut nimic din situație.
– Am venit să te văd. Evident.
La răspunsul sincer, Cassian a oftat lung, încărcat de enervare, apoi și-a trecut nervos mâna prin părul pieptănat impecabil.
Gestul a determinat ca inima lui Bliss să tresară.
– Ești supărat că am venit fără să te anunț?
Văzându-l cum îi urmărea neliniștit fiecare reacție, de parcă era complet intimidat, Cassian s-a mai îndulcit puțin.
– Nu de asta.
Dimpotrivă, venirea lui Bliss l-a readus la viață după zile întregi în care treburile de stat îl secătuiseră de puteri. În clipa în care i-a văzut chipul, toată oboseala dispăruse și chiar s-a surprins gândindu-se: Așa se simte fericirea.
Dar, în același timp, amintindu-și motivul pentru care s-a enervat, furia care a început să se stingă s-a aprins din nou.
– Nu contează de ce ai venit.
Și-a stăpânit cu greu vocea și a continuat.
– Bine. Ai vrut să-mi vezi reacția. Am înțeles. Dar ce-a fost asta mai devreme? Văr? Eu? Sunt vărul tău? Doamne... Deci sunt un pervers prost care vorbește despre cum își sărută propriul văr și se căsătorește cu el!
Vocea devenea dură cu fiecare cuvânt.
Abia atunci, ascultându-i tirada spusă pe nerăsuflate, Bliss a înțeles în sfârșit ce s-a întâmplat.
– Nu te mai supăra atât.
A vorbit cu grijă, urmărind expresia lui Cassian.
Cassian și-a dus o mână la frunte și a oftat adânc.
Văzându-l, Bliss a devenit și mai mic în scaun, dar asta nu însemna că nu avea nimic de spus.
– Și data trecută m-ai prezentat drept rudă.
Puştiul ăsta...
Cassian l-a privit de parcă nu-i venea să creadă.
Asta e răzbunare? Chiar crezi că situațiile sunt la fel? Atunci erai doar puştiul meu micuţ. Acum nu mai ești. Ce naiba se petrece în căpșorul ăla al tău?
Îi veneau în minte nenumărate replici.
În cele din urmă, n-a rostit niciuna.
L-a privit pur și simplu pe Bliss vreme îndelungată, apoi a închis ochii și și-a înghițit toate emoțiile. Cât timp Cassian a rămas tăcut, de parcă ar fi numărat în gând ca să se calmeze, Bliss nu a putut decât să-l urmărească neliniștit.
În cele din urmă, după ce și-a recăpătat cât de cât cumpătul, Cassian a deschis din nou ochii.
– Atunci am greșit.
Scuzele rostite atât de liniștit l-au surprins pe Bliss.
– N…Nu, n-ai greșit! În situația aceea era de înțeles. E în regulă. Oricum am uitat deja. Serios.
În timp ce vorbea, a dat repede atât din cap, cât și din mâini.
Cassian a răspuns doar scurt:
– Înțeleg.
Deci, până la urmă, nu era o răzbunare.
Ce-i drept, având creierașul lui Bliss, probabil nici n-ar fi putut pune la cale așa ceva. Deși, în sinea lui, Cassian l-a crezut suficient de copilăros încât să facă tocmai o asemenea farsă, a alungat repede gândul.
În schimb, i-a venit în minte o altă întrebare.
– Atunci de ce ai mințit?
Cassian s-a încruntat din nou.
– De ce a trebuit să ascunzi relația noastră? La ce te gândeai?
– Păi...
Bliss a ezitat.
Văzându-i reacția, chipul lui Cassian s-a întunecat.
– Deci chiar ți-e rușine ca lumea să afle că suntem împreună?
Pentru că sunt un Beta.
Ultima parte a întrebării și-a înghițit-o fără s-o rostească.
Bliss a reacționat imediat.
– Nu! Nici vorbă! Ce-ți trece prin cap? Desigur că nu!
A început să dea frenetic din cap și din mâini, apoi și-a ferit privirea și a mormăit:
– Pur și simplu nu era nevoie să știe toată lumea... încă nu suntem căsătoriți.
– Bliss, ți-am spus deja că vreau să-ți cunosc părinții și să le cer mai întâi binecuvântarea.
Cassian încerca din răsputeri să-și stăpânească enervarea care tot revenea, însă tensiunea nu-l slăbea deloc. În timp ce își masa fruntea cu o mână, vocea joasă a lui Bliss i-a ajuns la urechi.
– Ți-am spus că nu trebuie.
A spus-o încet, cu un aer bosumflat.
Lui Cassian i-au trebuit câteva clipe ca să înțeleagă la ce se referea.
Ți-am spus că nu e nevoie să-mi cunoști familia.
Și-a coborât mâna și l-a privit pe Bliss.
– Vorbești serios?
Vocea era mult mai joasă decât de obicei.
Bliss a tresărit și și-a întors capul într-o parte.
– Desigur că vorbesc serios. De ce să te obosești să-i cunoști pe Tata și pe Tati? Ce, dacă nu ne dau voie, o să te desparți de mine? N-o să faci asta! Oricum nu ne despărțim, așa că hai să le facem pur și simplu. Și nunta, și sexul!
– Bliss. Auzi ce spui?
– Și ce nu are sens?
Cassian a oftat epuizat.
Bliss s-a întors imediat spre el, cu ochii larg deschiși.
– Tu ești cel care complică lucrurile! Există o cale ușoară, așa că de ce alegi mereu drumul cel mai lung? De ce ai nevoie de permisiunea altcuiva când eu sunt cel care spune da? Îți spun că te vreau, iar tu tot spui nu. Sau ești impotent?
– Ce-ai spus?
Cassian a rămas atât de uluit, încât până și furia i-a dispărut.
Văzându-i reacția, Bliss și-a dat seama prea târziu că s-a lăsat dus de val, dar acum nu mai putea da înapoi.
În schimb, și-a îndulcit brusc tonul și s-a aplecat iar spre el.
– Desigur că nu ești. Atunci hai s-o facem. Putem chiar aici, în mașină, aşa e? Vrei să mă urc deasupra?
– Bliss. Nu.
Oricât de îndrăzneț îl provoca Bliss, Cassian nu ceda deloc.
Când Bliss s-a aruncat spre poala lui, Cassian l-a prins de cap și l-a împins hotărât înapoi.
– Nu pot să las ca prima ta dată să se întâmple așa, pe fugă, într-o mașină. Nu te voi trata atât de josnic.
Nenorocitul ăsta încăpățânat!
Parcă îi săreau scântei din ochi lui Bliss.
În depărtare se vedeau deja turnurile Domeniului Castelului Antic.
În ritmul ăsta, aveau să ajungă înainte ca el să reușească ceva.
Cuprins de panică, Bliss a strigat fără să gândească.
– Nu e prima mea dată! Am mai făcut-o!
Pentru prima oară, Cassian a încremenit.
– Poftim?!
După lunga pauză, vocea era aproape lipsită de viață.
Pentru prima dată de când s-au cunoscut, pe chipul lui s-a văzut o uimire adevărată.
Până și culoarea i-a dispărut din obraji.
– Când? Cu cine?
Bliss a intrat în panică.
Dar acum nu mai putea spune dintr-odată: De fapt, am mințit.
Un bărbat adevărat merge înainte!
– N…Nu e corect să mă întrebi despre trecutul meu! Ai spus că și tu ai experiență, aşa e? Atunci care-i problema? Hai s-o facem!
Acum!
S-a năpustit asupra lui în clipa în care a văzut o oportunitate.
Era oprit din nou în ultima clipă.
– Nu.
Încă o dată, Cassian l-a prins de cap și l-a împins încăpățânat înapoi.
– Chiar dacă nu e prima ta dată... va fi prima noastră dată împreună. Nu vreau să se întâmple așa. Nu aici.
– Atunci hai într-un pat! Al meu? Al tău? Nu-mi pasă! Hai s-o facem!
Disperat, Bliss a propus imediat o alternativă.
Cassian tot n-a cedat.
– Mai târziu.
Părea extenuat.
– Vorbim despre asta mai târziu.
Bliss nu a putut decât să clipească, nevenindu-i să creadă.
Mașina a încetinit, apoi s-a oprit.
Se terminase.
Toate ocaziile îi scăpaseră printre degete.
– Bine ați revenit, conte Heringer. Bliss.
Penelope a deschis ușa maşinii cu obrajii îmbujorați, încă zâmbind în sinea ei la propriile fantezii romantice.
În clipa următoare, țipetele furioase ale lui Bliss i-au explodat în urechi.
– Fosilă bătrână! Moșule încuiat la minte! Dinozaur fără speranță! Ești impotent!
Penelope a tresărit.
Speriată, s-a dat repede înapoi.
Bliss a profitat de ocazie și a țâșnit din maşină.
– Bliss! Bliss!
Ignorând strigătele agitate din urma lui, a fugit drept în castel.
Penelope a rămas împietrită, uitându-se uluită după el, apoi s-a întors în cele din urmă.
Cassian a coborât din trăsură cu un oftat obosit.
După o scurtă ezitare, Penelope a întrebat cu grijă:
– D…Domnule conte... s-a întâmplat ceva?
– Sunt obosit. Vreau să mă odihnesc.
Atât a spus contele înainte să intre în castel după Bliss.
Spre deosebire de fuga furioasă a lui Bliss, pașii lui erau lenți și tăcuți, de parcă era complet cufundat în gânduri.