– Încă o zi excelentă, domnule conte Heringer.
La salutul politicos al baronului Condial, Cassian i-a răspuns cu un zâmbet exersat și i-a strâns mâna.
– Vă mulțumesc pentru ajutor. Data viitoare vă întorc favoarea.
– Apropo, luna viitoare voi organiza o reuniune în salonul meu. V-am trimis o invitație. Ați primit-o?
Nu o primise.
Cu atâtea evenimente unul după altul la Casa Ducelui, era atât de ocupat în ultima vreme, încât nici măcar nu și-a verificat corespondența.
Mai important însă... era Bliss.
Firește, a păstrat asta pentru el. Menținând același zâmbet plăcut, Cassian a răspuns:
– Da, voi veni cu mare plăcere. Vă mulțumesc pentru invitație.
Răspunsul lui atent a ocolit elegant orice mențiune despre invitația propriu-zisă, iar baronul a părut mulțumit.
– Discuțiile vor fi mult mai animate cu dumneavoastră acolo. Abia aștept. A, apropo, ce mai fac ducele și ducesa? Din păcate, am lipsit de la petrecerea de ziua de naștere a ducesei fiindcă m-am îmbolnăvit pe neașteptate...
În timp ce conversația de complezență continua, Cassian a ieșit împreună cu el din sala de ședințe.
Răspundea când trebuia, însă gândurile îi erau acaparate cu totul de Bliss.
Oare ce face acum?
Amintirea chipului umflat și bucălat al lui Bliss i-a adus un zâmbet slab pe buze.
Trebuie să găsesc o cale să-l înveselesc.
– N-am idee cum va reacționa familia Miller.
Menționarea bruscă a acelui nume l-a determinat pe Cassian să se oprească și să-și coboare privirea spre baron.
La naiba.
Pierduse cu totul o parte importantă a conversației.
Dar nici nu putea să-i ceară să repete. Trebuia să-și dea seama despre ce era vorba fără să lase să se vadă că nu era atent.
– Păi... mă îndoiesc că vor ceda atât de ușor.
A aruncat prudent replica.
Baronul și-a mângâiat bărbia cu o expresie gravă.
– Încă nu au făcut nicio declarație oficială. V-au contactat în particular?
– Nu. Nu încă.
Din întâmplare, Cassian avea oricum ceva de discutat cu Ashley Miller.
Vești despre mult iubitul copil mai mic al lui Ashley...
Sau o problemă politică.
Ce ar considera Ashley mai important?
Răspunsul i-a venit imediat, fără să fie nevoie să se gândească nici măcar o clipă.
Bliss.
– În orice caz, ar trebui să discutăm mai pe larg despre această problemă. Am putea chiar să o transformăm în subiectul principal al reuniunii din salon. Ce părere aveți?
– Mi se pare o idee excelentă. Să facem așa.
Perfect.
Acum avea să aibă ocazia să afle exact despre ce era vorba.
Imediat ce se întorcea la reședință, era nevoie să găsească invitația baronului.
Cu acest gând, a ieșit din clădire.
– O, iată și maşina dumneavoastră, domnule conte.
La vorbele baronului, Cassian și-a întors capul fără să se gândească...
Și a încremenit.
Se gândise atât de mult la Bliss, încât a început să vadă lucruri?
Pentru o clipă ridicolă, s-a întrebat dacă nu cumva avea halucinații.
Apoi tânărul care aștepta lângă maşină l-a zărit.
Chipul i s-a luminat.
– Cassiaaan!
În clipa în care l-a văzut pe Bliss alergând spre el cu un zâmbet larg, chipul lui Cassian s-a luminat și el.
– Bliss.
Și-a deschis brațele.
De parcă a așteptat doar permisiunea, Bliss s-a aruncat direct în ele.
Micuțul meu iubit.
Oboseala de după ședință părea să se topească dintr-odată.
Ținându-l pe Bliss în brațe, Cassian a tras adânc aer în piept.
Ceva părea...
Ciudat.
În mod normal, Bliss aproape că nu avea niciun miros.
Chiar și atunci când Cassian își îngropa fața în creștetul lui sau își plimba nasul peste pielea lui, abia dacă simțea mirosul vag al pielii lui calde.
Dar azi...
Ceva era diferit.
Înclinându-și capul, a inspirat din nou.
Tot nimic.
Mirosea la fel ca întotdeauna.
Atunci ce era?
Înainte să-și dea seama, baronul a vorbit din spatele lor.
– Domnule conte, ce se întâmplă? Și cine este tânărul?
Cassian s-a întors.
Așa cum s-a așteptat, baronul îi privea pe amândoi cu ochii sclipind de curiozitate.
Cassian a simțit o ușoară ruşine, deși nu avea de gând să ascundă nimic.
– Domnule baron Condial, permiteți-mi să vi-l prezint... El este...
– Vărul meu!
Bliss a răspuns înaintea lui.
Întrerupt la jumătatea frazei, Cassian s-a uitat fix la el.
Bliss, însă, și-a ținut privirea ațintită asupra baronului și a continuat.
– Bună ziua. Sunt Bli... adică Blair, vărul contelui Heringer. Îmi pare bine să vă cunosc.
Ce naiba s-a întâmplat?
Cassian nu reușea deloc să înțeleagă situația.
Între timp, baronul şi-a îndreptat deja întreaga atenție spre Bliss.
– O? Nu știam că domnul conte are un văr ca dumneata. Sunteți rudă prin ducesă? Ducele nu are frați, până la urmă.
Fără să ezite măcar o clipă, Bliss a dat din cap.
– Da. Sunt aici doar în vizită pentru o vreme. Locuiesc în America.
– O, înțeleg.
Ce bazaconie ridicolă mai e și asta?
Cassian a rămas complet uluit.
De parcă nu era de ajuns, Bliss a început să se foiască, încercând să scape din brațele lui.
Firește, Cassian nu dorea să-i dea drumul.
Dar erau prea mulți ochi ațintiți asupra lor.
Neavând de ales, l-a pus pe Bliss înapoi pe picioare.
Bliss i-a făcut imediat baronului o plecăciune surprinzător de corectă.
– Îmi pare bine să vă cunosc. Vă rog să aveți grijă de contele Heringer, domnule baron.
Cine de cine ar trebui să aibă grijă, mai exact?
Spre deosebire de Cassian, care a rămas mut, baronul a părut surprins doar o clipă înainte să izbucnească într-un râs zdravăn.
– O, desigur! Nu trebuie să vă faceți griji. Îl prețuiesc foarte mult pe contele Heringer.
L-a bătut apăsat pe Cassian pe umăr, apoi a spus:
– Sunteți norocos să aveți un văr atât de demn de încredere. Vă invidiez.
În fața râsului răsunător al baronului, Cassian nu a putut decât să se forțeze să-i răspundă cu un zâmbet.
Privire.
Încă o privire.
În sfârșit, au rămas singuri în maşină.
Bliss i-a aruncat pe furiș priviri din lateral lui Cassian.
Dintr-un motiv oarecare, acesta părea de-a dreptul nemulțumit.
Când m-a văzut, zâmbea până la urechi.
Ce ciudat...
Apoi l-a lovit revelația.
Oare... e enervat sexual?
Gândul i-a arcuit imediat buzele într-un rânjet.
Săracul.
Să fie nevoit să se abțină atâta timp lângă cineva atât de irezistibil și adorabil ca mine probabil era îngrozitor de greu.
Bliss și-a acoperit gura ca să-și ascundă zâmbetul diabolic.
Privirea lui plină de dorință, însă, a rămas exact la fel.
Hai, nu mai fi încăpățânat.
S-o facem și gata.
Chiar aici.
Chiar acum.
În maşina asta.
Respirația i s-a accelerat de emoție în timp ce aștepta momentul perfect.
De când a urcat în maşina pregătită de Penelope și pornise spre centrul Londrei, unde se afla biroul lui Cassian, Bliss era extrem de ocupat.
Căutase pe telefon informații despre sex la birou.
Întrebase inteligența artificială cum să creeze o atmosferă seducătoare.
Își cumpărase chiar și lenjerie sexy, memorase replici și studiase diverse tehnici.
S-a străduit atât de mult.
Doar ca, odată ajuns la birou, să primească cea mai dezamăgitoare veste.
Se pare că şi Cassian a spus că după ședința de azi avea să meargă direct acasă.
Nu putem continua să ne ocolim unul pe celălalt!
Fără să ezite, Bliss și-a schimbat destinația și a pornit spre Parlament.
Și, în sfârșit, l-a găsit pe Cassian ieșind din clădire.
– Cassiaaan.
Și-a coborât în mod intenționat vocea într-un ton pe care el îl considera senzual.
Cassian i-a aruncat o privire, cu sprâncenele adânc încruntate.
La prima vedere, aproape că părea enervat.
Dar sigur era doar o impresie.
La urma urmei...
Bliss era iubitul adorabil al lui Cassian.
Știu. Și tu ești disperat, nu-i așa? Arzi pe dinăuntru, nu-i așa?
Trăgând nerăbdător aer în piept, Bliss și-a întins mâna spre betelia pantalonilor lui Cassian.
Aşteaptă numai. Acum îți dau frâu liber!
– Mi-am cumpărat lenjerie nouă. Vrei să ți-o arăt?
Ridul dintre sprâncenele lui Cassian s-a adâncit.
Ups.
Bliss a încremenit.
Am sărit peste ordine!
În nerăbdarea lui, a sărit din greșeală peste jumătate din scenariul pe care l-a pregătit.
Nu așa arăta deloc scenariul pe care l-a scris cu ajutorul inteligenței artificiale.
Iubitule, ești obosit? → Vrei să-ți fac un masaj? → Vai, iubitule, ce mari au devenit coapsele. → Mi-am cumpărat lenjerie nouă. Vrei să ți-o arăt? → Sex.
Sunt terminat...
Gândul i-a fulgerat prin minte.
Dar nu era nicio problemă.
Putea oricând să o ia înapoi, în ordine inversă.
Fără niciun avertisment, Bliss l-a apucat pe Cassian de coapsă și a rostit replica exact cum a repetat-o.
– Vai, iubitule, ce mari au devenit coapsele!
Cassian s-a uitat în jos la el cu o neîncredere totală.
– Ai nimerit locul greșit, Bliss. Ce naiba faci?
– Poftim?!
Privind în jos, nedumerit, Bliss și-a dat brusc seama.
Ah.
A greșit poziția.
În loc de umflătura pronunțată pe care o căuta, prin materialul subțire al costumului simțea o coapsă tare și puternic musculoasă.
Bliss și-a ridicat încet privirea spre chipul profund încruntat al lui Cassian.
Fără să-și ia ochii de la el, a încercat să-și strecoare discret mâna puțin mai într-o parte.
Din păcate, nu a mers.
– Ah!
Privindu-l în continuare dur, Cassian l-a prins de încheietură și i-a împins mâna la o parte fără nicio ezitare.
Bliss a țipat când era împins înapoi.
Bosumflat, i-a aruncat lui Cassian o privire indignată.
Cassian, complet neînduplecat, a continuat să-l fixeze cu sprâncenele adânc încruntate.
– Ce anume crezi că faci?