Chiar când și-a înfipt din nou pumnul în pernă, telefonul i-a sunat brusc.
Încă furios, Bliss a aruncat o privire spre numele de pe ecran și a tras brusc aer în piept.
Îl suna Koi.
– Aah…
Apăsându-și o mână pe piept, a tras de câteva ori aer adânc în piept. Apoi și-a dres glasul exagerat, înainte să răspundă în cele din urmă.
– T…tati?
Abia a reușit să rostească salutul, că s-a și poticnit la acel cuvânt. Prefăcându-se că tușește, și-a mascat repede greșeala.
– Hm…
Vocea caldă a lui Koi s-a auzit din telefon.
– Mezinul meu drag, Bliss. Te simţi bine?
– D…Da. Sigur. Desigur.
Bliss a răspuns în grabă, încercând să-și dea seama în ce dispoziție era tatăl lui.
– Dar... de ce m-ai sunat? a întrebat el cu precauție.
Koi era surprins.
– Nu-mi spune că ai uitat. Azi e ziua ta, Bliss.
Ah.
Abia atunci Bliss și-a dat seama de ce l-a sunat.
Văzând că Bliss nu făcea decât să clipească în tăcere, Koi a continuat.
– Ar fi trebuit să-ți sărbătorim cu toții ziua de naștere împreună. Îmi pare rău, Bliss. Îmi pare rău că a trebuit s-o petreci singur. Nu mi-a trecut prin minte că ai putea să-ți uiți până și propria zi de naștere... mai ales că e prima de când ai devenit adult. Trebuie să fi fost tare dezamăgit.
– Ha… ha... ha...
Bliss a râs ruşinat.
Ce-i drept, au trecut deja ani buni de când toată familia se adunase ca să sărbătorească împreună ziua de naștere a cuiva.
După ce toți copiii au ajuns adulți, a devenit firesc ca ocaziile speciale să fie sărbătorite tot mai rar împreună. Pe măsură ce fiecare dintre frați a plecat de acasă, Koi a ajuns să se mulțumească să-i sune de ziua lor sau să organizeze câte o masă separată.
Singurele ocazii în care mai încercau cu adevărat să se strângă cu toții erau sărbători precum Ziua Recunoștinței sau Crăciunul.
Chiar și atunci, aproape niciodată nu reușea să fie prezentă întreaga familie.
Întotdeauna lipsea cineva. Uneori unul, alteori doi sau chiar trei.
Oricum, ziua asta e deja destul de specială după tot ce s-a întâmplat.
Gândindu-se la asta, Bliss s-a grăbit să-l liniștească.
– N-am uitat. Mi-am amintit. Nu-ți face griji, Tati. Mă simt foarte bine aici.
– Mă bucur.
Koi părea sincer ușurat, dar a continuat.
– Totuși, e ziua ta. Măcar să luăm cina împreună. Tata și cu mine venim în seara asta. Îți dorești ceva? Acum că ești adult, poți să ceri ceva special, Bliss.
Aaaaaah!
Bliss era cât pe ce să țipe.
Din fericire, doar gura i s-a deschis, în timp ce țipătul a rămas blocat înăuntru.
Simțind că ceva nu era bine, Koi a întrebat:
– Bliss? Alo? Bliss? Mă auzi?
– D…Da! Da, te aud!
Revenindu-și după ce și-a auzit numele strigat de câteva ori, Bliss a răspuns în grabă.
Inima, însă, îi bătea nebunește.
Ce mă fac? Ce mă fac? Cum ies din asta?
Chiar atunci, creierașul lui Bliss a produs o idee genială.
– De fapt... mi-am făcut niște prieteni aici.
"..."
– Plănuiam să facem o petrecere împreună, așa că...
– Ți-ai făcut prieteni? Acolo? a întrebat Koi surprins când Bliss a făcut o pauză.
Oare mă crede?
Trăgând adânc aer în piept, Bliss a răspuns cât mai vesel.
– Da! Mi-am făcut! În ultima vreme mă distrez grozav cu ei.
– Serios? E minunat, Bliss. Ah... ce veste bună.
Vocea lui Koi s-a însuflețit de bucurie sinceră.
După un oftat ușurat, a continuat.
– M-am simțit atât de vinovat că te-am trimis acolo singur. Să aud că te descurci bine e cea mai bună veste pe care puteam s-o primesc. Ai dreptate. Ar trebui să-ți petreci ziua de naștere cu prietenii. Atunci... să venim eu și Tata mâine? Nu trebuie să fie neapărat chiar azi...
– N…Nu! Nu, nu, nu! Nici vorbă!
Sirenele de alarmă au început din nou să urle în capul lui Bliss.
Panicat, a respins sugestia de mai multe ori la rând.
Ups.
Am exagerat.
Dându-și seama de greșeală, Bliss și-a îndulcit intenționat tonul.
– Eu... vreau să stau treaz toată noaptea cu prietenii mei. Acum sunt adult, aşa e? Ar trebui să sărbătoresc cum se cuvine. Desigur că nu vorbesc despre droguri sau ceva de genul ăsta! O să ne distrăm cuminți. Serios. Mă crezi, aşa e? Și după aceea probabil că o să fie casa vraiște și o să vreau să mă odihnesc, așa că... anul acesta chiar aș vrea să-mi petrec ziua cu prietenii.
Chiar și în timp ce turuia nervos, a încercat să-și aleagă cuvintele cât mai delicat, astfel încât Koi și Ashley să înțeleagă că nu dorea ca ei să vină.
Din fericire, Koi a înțeles imediat.
Deși avea toate motivele să fie rănit, în vocea lui nu s-a simțit nimic.
Poate că pur și simplu accepta faptul că mezinul lui adorat a devenit, într-adevăr, adult.
– Înțeleg. Atunci n-avem ce face. E ziua ta, așa că trebuie s-o sărbătorești cum vrei. Tata și cu mine te putem vedea altă dată... Ai nevoie de ceva? Dacă vrei să le faci cinste prietenilor, cumpără ce-ți dorești. Nu-ți face griji.
Apoi, pe tonul lui blând ca întotdeauna, a adăugat:
– Te-ai descurcat atât de bine singur. Sunt foarte mândru de tine, Bliss.
– Ah... mulțumesc...
Rușinat, Bliss n-a reușit decât să mormăie un răspuns stângaci.
– Ăăă... cred că ar trebui să mă pregătesc să mă întâlnesc cu prietenii.
Conștiința nu-l mai lăsa să îngrămădească și alte minciuni peste cele deja spuse.
Dornic să încheie convorbirea, a mai inventat în grabă o ultimă scuză.
Așa cum s-a așteptat, Koi a acceptat-o fără să pună întrebări.
– Desigur. Nu-ți lăsa prietenii să aștepte. Distracție plăcută și la mulți ani, Bliss!
– Mulțumesc. Te iubesc, Tati. Spune-i și lui Tata că îl salut.
– Îi spun. Și eu te iubesc, Bliss.
Un sărut zgomotos s-a auzit prin telefon.
Apoi apelul s-a încheiat.
Abia după ce s-a asigurat că apelul s-a încheiat, Bliss a dat drumul oftatului uriaș pe care îl ținuse în piept.
– Ooof…
Cel puțin a scăpat de criza imediată.
Celorlalți frați ai lui nu le păsa prea mult dacă era sau nu ziua lui Bliss.
De altfel, nici lui Bliss nu-i păsa cine știe ce.
Adevărata problemă o reprezentau Tata și Tati.
Dacă se hotărăsc să dea buzna aici azi, trebuie să mă grăbesc.
Din fericire, știa deja ce avea de făcut.
Strângând pumnul, Bliss și-a întărit hotărârea.
Trebuie neapărat să mă căsătoresc.
Și dacă rămân și însărcinat, cu atât mai bine.
Dacă lucrurile ajungeau atât de departe, nici Ashley, nici Cassian n-ar mai fi putut să se supere pe el.
E planul perfect.
Bliss a dat mulțumit din cap, apoi s-a încruntat brusc.
Dar eu pot măcar să rămân însărcinat?
Și-a coborât privirea spre abdomen.
N-avea de unde să știe.
Până atunci nu a trecut nici măcar o dată printr-un ciclu de călduri.
Și nici nu producea feromoni.
Poate... chiar sunt un Beta.
Dar nu-i nimic.
I-am spus deja lui Cassian că sunt Beta și nu părea să-l deranjeze deloc.
Ceea ce înseamnă că...
Nu mai rămâne decât ca eu și Cassian să petrecem împreună o noapte de neuitat.
Bliss s-a aruncat cu fața în jos pe pat și a început să lovească salteaua cu pumnii, iar apoi s-a ridicat brusc.
Cu o zi înainte a cumpărat o grămadă absurdă de nimicuri.
Și totuși, cumva a uitat exact lucrul de care avea cu adevărat nevoie.
Lenjerie sexy!
În clipa în care și-a dat seama, Bliss a sărit din pat și a țâșnit pe coridor.
Tocmai se pregătea să iasă și să se urce în mașină când i-a trecut ceva prin minte.
Dacă tot veni vorba... unde a dispărut tipul ăla imediat după micul dejun?
– Contele lucrează.
La răspunsul lui Penelope, Bliss și-a înclinat capul.
– Lucrează? Ce fel de muncă?
Cassian are o slujbă?
Cei mai mulți nobili trăiau pur și simplu din averile moștenite, fără să aibă o ocupație propriu-zisă.
Atunci ce fel de muncă putea să facă el?
Acum că mă gândesc... mereu pleacă undeva.
Abia atunci Bliss a devenit curios să afle ce îl ținea atât de ocupat.
Văzând că aștepta nerăbdător un răspuns, Penelope a chicotit.
– Contele este senator. Se ocupă de numeroase probleme de stat. Parlamentul este în sesiune în perioada asta, așa că e deosebit de ocupat. Probabil că acum se află la biroul lui din Londra.
Era ultimul lucru pe care Bliss s-a așteptat să-l audă.
Parlamentul?
Atunci nu înseamnă că are ceva în comun cu Ashley Miller?
Gândul i-a dat deodată speranță.
Poate o să fie mai ușor decât credeam.
– Bliss... te gândești să-i faci o surpriză contelui la birou? a întrebat Penelope din senin.
Era de parcă administratora i-a citit gândurile.
Bliss a făcut ochii mari.
– De unde ai știut?
Abia îi venise ideea!
Văzându-i reacția, Penelope a râs încetișor.
– Păi, e evident. Să-ți surprinzi iubitul epuizat de muncă la birou ca să-i ridici moralul... e unul dintre cele mai vechi clișee romantice, nu-i așa?
Tipic pentru Penelope.
– Aşa e!
Bliss a dat energic din cap.
Penelope i-a zâmbit cu blândețe.
– Pun imediat să fie pregătită mașina. Îl voi anunța și pe secretarul contelui, ca să te poți ascunde înainte să ajungă. Hai să-i facem o surpriză adevărată.
Pentru o clipă, în ochii lui Bliss, Penelope arăta ca o adevărată zână bună.