Un vierme cocoțat pe o roșie, un nenorocit stropit cu găinaț de pasăre, un ticălos ca ciupitura unei meduze.
– Deschide ochii ăia frumoși, Bliss.
Respirând greu, Cassian i-a vorbit pe un ton neobișnuit de blând, încercând să-l liniștească pe Bliss, care stătea în fața lui și-l fulgera cu o privire ucigătoare. N-a făcut decât să-l înfurie și mai tare.
Ca să-i arate cât de furios era, Bliss a ridicat ostentativ ambele degete mijlocii.
Cea care era cât pe ce să leșine la vederea gestului era Penelope.
– Bliss! Bliss, Doamne Dumnezeule, cum poți să faci așa ceva?! Lasă mâinile jos chiar acum. Nu se face un asemenea gest. Doamne... Doamne Dumnezeule.
Părând gata să se prăbușească, Penelope s-a repezit la el, i-a prins mâinile și i le-a coborât cu forța.
– Dar...
Bliss a încercat să protesteze, însă Cassian i-a luat-o înainte.
– Ajunge. Poți să pleci, Penelope.
La porunca liniștită a stăpânului ei, administratora și-a plimbat neliniștită privirea de la unul la celălalt, apoi s-a retras fără tragere de inimă.
Ajungând pe coridor, Penelope s-a întors și a privit îngrijorată ușa închisă.
Ce s-a întâmplat, pentru numele lui Dumnezeu?
Doar cu o seară înainte, atmosfera dintre cei doi era mai dulce ca niciodată.
Când au coborât din trăsură, Cassian l-a condus pe Bliss înăuntru. S-au dus spre dormitor ținându-se de mână și părând cât se poate de fericiți împreună. Apoi, contele i-a spus lui Penelope că se putea retrage mai devreme, insistând că nu aveau nevoie de ajutor ca să se pregătească de somn.
Penelope s-a dus singură la somn, cu imaginația luând-o razna de încântare.
S-a trezit chiar înainte de ivirea zorilor ca să pregătească micul dejun, nerăbdătoare să le vadă chipurile îndrăgostite și să afle fiecare amănunt despre noaptea precedentă.
Numai că realitatea era cu totul alta.
Contele stătea la masă și bea ceai negru cu un aer odihnit, părând mai mulțumit decât l-a văzut vreodată. Până și pielea îi părea mai netedă, aproape strălucitoare.
Problema era Bliss.
Cu ochii injectați, îl fixa pe Cassian de parcă ar fi vrut să-l omoare, scrâșnind din dinți atât de tare, încât Penelope s-a cutremurat.
Ce naiba s-a întâmplat?
Era oare noaptea trecută prea intensă?
Pentru o clipă, Penelope și-a îngăduit să ia în calcul gândul scandalos că poate contele l-a ținut pe Bliss treaz toată noaptea...
Apoi l-a alungat imediat.
Dacă asta s-ar fi întâmplat, Bliss ar fi trebuit să pară epuizat.
În schimb, părea posedat de răutate pură.
– Exact ca un mire abandonat în noaptea nunții... a mormăit Penelope pentru sine.
În clipa în care și-a dat seama ce a spus, a tresărit, și-a acoperit gura cu ambele mâini și a început să se pălmuiască peste buze.
– Doamne sfinte! Ce spun?! Ce rușine! Ce lipsă de cuviință! Cum am putut să spun așa ceva despre stăpânul meu și iubitul lui? Am început să-mi pierd mințile de bătrânețe? Probabil am înnebunit!
După ce s-a pedepsit temeinic, și-a frecat buzele care o usturau și a privit din nou, îngrijorată, spre ușa dormitorului.
Numai să nu se fi întâmplat ceva rău...
Chiar în acel moment, în timp ce Penelope zăbovea neliniștită pe coridor...
Cassian și-a lăsat ceașca de ceai pe masă și l-a privit drept pe Bliss.
În clipa în care s-a lovit de privirea aceea veninoasă, un sentiment cunoscut de dezastru iminent i-a strâns inima. Cu toate astea, s-a prefăcut că nu era nimic greşit.
– Mai domolește-ți puțin privirea, Bliss.
S-a întins peste masă și l-a mângâiat ușor pe dosul mâinii.
Desigur, gestul era departe de a putea șterge resentimentele acumulate de Bliss într-o noapte întreagă.
Bliss s-a repezit imediat să-l muște.
Cassian și-a tras mâna înapoi chiar la timp și s-a lăsat pe spate, iar dinții lui Bliss s-au închis în gol.
Abia atunci Bliss a izbucnit.
– Tu chiar ai dormit? Ai putut să dormi?! M-ai lăsat singur! Nu te-ai trezit nici măcar o dată! Eram întins chiar lângă tine!
Privindu-și tânărul iubit cum aproape vibra de indignare, Cassian și-a frecat mâna care era cât pe ce să fie mușcată și a zâmbit strâmb.
– Îmi pare rău, Bliss. Dar te rog să mă ierți. N-am mai dormit cum se cuvine de aproape o lună.
Bliss a ezitat.
Acum că se gândea mai bine, în timpul petrecerilor și în toate zilele care au trecut au dormit în camere separate.
Ținând cont cât de gravă era insomnia bărbatului, probabil că şi-a petrecut aproape fiecare noapte treaz.
Și chiar și când îl tot sâcâiam... nu s-a enervat niciodată. Era mereu atât de blând cu mine.
Gândul acesta a stins furia care a ars în el toată noaptea.
Nu. Nu pot să-l iert atât de repede. Trebuie să-i dau o lecție!
Acesta era planul.
Dar când l-a privit pe bărbatul din fața lui, care își cerea sincer iertare, furia i s-a topit ca zăpada la soare.
Totuși...
Nu putea să-l lase să scape chiar atât de ușor.
– Să nu mai faci asta.
A rostit cuvintele pe cel mai dur ton de care era în stare.
Cassian a afișat o expresie ruşinată.
– Păi... s-ar putea să fie greu.
Ochii lui Bliss s-au mărit imediat.
Nenorocitul ăsta... iar încearcă să mă umilească?
De data asta chiar îl mușc.
Și-a ațintit privirea asupra mâinii lui Cassian.
De parcă și-ar fi dat seama exact ce avea Bliss în minte, Cassian și-a retras discret ambele mâini sub masă înainte să continue.
– Înainte de asta, am nevoie de permisiunea părinților tăi. Domnul Miller și Niles încă nu știu că ești aici, nu-i așa?
Ah.
Lui Bliss era cât pe ce să-i scape un strigăt.
Văzând cum i se rotunjesc ochii de panică, Cassian a zâmbit și a dat din cap.
– Exact. Mai întâi ar trebui să le cerem voie părinților tăi. Așa că...
Cassian a continuat să vorbească.
Dar Bliss nu mai auzea nimic.
Uitase cu desăvârșire.
Uitase de ce a venit aici de la bun început.
Uitase motivul.
Uitase scopul.
Am venit aici ca să-l determin pe nenorocitul ăsta să-și ceară scuze.
Acum totul era pregătit.
Cassian i-a mărturisit că îl iubea.
Și de data asta era sincer.
Nu-i mai rămânea decât să dezvăluie adevărul, să-l oblige să-și ceară scuze, să-l părăsească și să plece.
Bliss a privit spre partea cealaltă a mesei.
Cassian încă zâmbea blând în timp ce ungea o felie de pâine cu unt și gem, apoi i-a întins-o.
Când Bliss a mușcat ascultător din ea, Cassian i-a șters firimiturile de pe obraz, fără ca zâmbetul acela cald să-i dispară.
Nu pot.
Privindu-l pe Cassian cum îi umplea personal ceașca goală, Bliss și-a coborât ochii.
Nu pot să-l determin să-și ceară scuze și apoi să plec.
Un nod i s-a ridicat imprevizibil în gât.
Și-a plecat capul și a mestecat în tăcere.
Exista un singur motiv.
Firește că exista.
Pentru că... și eu îl iubesc.
Și nici măcar asta nu era cea mai mare problemă.
Ce avea să facă familia lui când ar fi aflat că a fugit până aici și a provocat singur dezastrul acesta?
Frații lui aveau să râdă de el?
O făceau dintotdeauna.
Nu-l deranja câtuși de puțin.
Koi...
Probabil că se putea descurca și cu el.
Adevărata problemă era Ashley Miller.
– Mi-am întors privirea o singură clipă. Ce-ai făcut mai exact?
Nici măcar nu era nevoie să-i vadă chipul ca să știe exact ce avea să spună.
Doar imaginându-și ce ar face Tata când și-ar pierde cumpătul, lui Bliss i se răcea șira spinării și îi izbucnea transpirația pe spate.
Nu avea nicio șansă să scape spunând că a făcut totul de dragul familiei.
În loc să-l laude fiindcă i-a dat dușmanului familiei o lecție pe cinste, Tata avea să se înfurie și mai tare când ar fi aflat că Bliss s-a îndrăgostit până peste cap de cel mai mare rival al lor și s-a întors acasă rânjind ca un prost.
S-ar putea să mă pedepsească pentru tot restul vieții!
Fața i s-a albit de tot la gândul înspăimântător, când vocea lui Cassian i-a străpuns brusc panica.
– Putem face asta după ce vom primi binecuvântarea lor și vom face nunta.
Poftim?
Nunta?
Bliss s-a ridicat brusc în picioare.
– Bliss? Ce s-a întâmplat? a întrebat Cassian, surprins.
Dar asta nu mai conta.
Tocmai i-a venit o idee genială.
O cale prin care să-i determine să se dea bătuți și pe bărbatul din fața lui... și pe Ashley Miller, aflat departe.
– Nu mai așteptăm!
A strigat Bliss, plin de înflăcărare.
Cassian a continuat să-l privească nedumerit, în timp ce Bliss aproape țopăia de încântare.
– Hai s-o facem pur și simplu! Nunta, s…sexul, tot! Să le facem pe toate! N-avem nevoie de permisiunea lui Tata! Îți dau eu permisiunea!
E genial!
O să fac s…sex cu Cassian – aaah! – ceea ce e minunat! Iar după ce totul se va termina, Tata n-o să mai aibă de ales decât să renunțe! Și nici eu nu va fi nevoie să-l părăsesc pe Cassian!
Perfect!
Obrajii îi ardeau, roșii ca focul, în timp ce gâfâia de fericire.
Cassian doar l-a privit.
Fără să scoată un cuvânt.
Între ei s-a așternut tăcerea.
– Lașule. Bucată de bălegar de vacă pe care până și un gândac de bălegar a abandonat-o la jumătatea drumului.
Clocotind de furie, Bliss a lovit perna iar și iar.
Cu cât se gândea mai mult, cu atât se enerva mai tare.
În sfârșit a găsit soluția perfectă.
Și ce i-a răspuns nenorocitul acela?
– Bliss. Nu putem face asta.
În contrast izbitor cu înflăcărarea lui Bliss, Cassian a vorbit cu un calm de-a dreptul enervant.
– De ce nu?! aproape că a strigat Bliss.
Dar Cassian a continuat pe același ton stăpânit.
– Dacă facem așa ceva fără permisiunea lor, părinții tăi se vor supăra și vor fi dezamăgiți. Trebuie să le spunem mai întâi și să le primim binecuvântarea. Nu putem pur și simplu să trecem peste un lucru atât de important.
– Dar... dacă nu ne dau voie? a protestat Bliss disperat.
Cassian i-a răspuns cu un zâmbet slab, liniștitor.
– Atunci îi voi convinge până când ne vor da voie.
Da, sigur. Ție îți e ușor să spui!
Bliss a izbit din nou perna cu pumnul.
Cassian a încercat să-l liniștească.
– Nu-ți face griji. Ai încredere în mine. Voi obține cumva permisiunea lor.
Dar astea erau cuvintele unui om care nu înțelegea absolut nimic din ce se întâmpla cu adevărat.
Spui că mă iubești, atunci cum poți să refuzi să faci ce-ți cer?
Enervarea lui a dat în clocot.
Dar n-a durat mult.
După ce furia s-a risipit, n-a mai rămas decât un gol apăsător.
Bliss a oftat adânc, iar umerii i s-au lăsat.
Abia atunci a început să gândească limpede.
L-am judecat greșit.
Gândul l-a determinat să se încrunte.
Exista un lucru esențial pe care Bliss l-a trecut cu totul cu vederea.
Cassian Strickland era un om absurd de politicos și de manierat.
Chiar dacă e același om care mi-a ofensat familia cândva... oamenii se pot schimba.
În plus, asta înseamnă că mă iubește atât de mult.
Gândindu-se astfel, poate că ideea de a-l ierta nu era chiar imposibilă.
Dar nu era momentul să stea acolo și să rânjească precum un prost la gândul ăsta.
Mai întâi trebuia să iasă din încurcătura în care s-a băgat.
Din păcate, hotărârea lui Cassian era de neclintit.
În punctul acesta, îi mai rămânea o singură opțiune.
Bliss și-a ațintit privirea asupra ușii care făcea legătura între camerele lor.
Atunci n-am de ales decât să-l conving cu trupul meu.