– Vă aduc acum desertul.
Chiar în momentul potrivit, chelnerul s-a apropiat, a strâns farfuriile goale și a așezat desertul pe masă.
În clipa în care Bliss a văzut înghețata de vanilie așezată peste brownie-ul de ciocolată neagră, creierașul lui a uitat imediat de pantofii fără toc și s-a lăsat cu totul absorbit de dulceața intensă a ciocolatei.
Desigur, Cassian nu a uitat.
După cină, Bliss era într-o dispoziție extraordinar de bună în timp ce se plimbau prin oraș.
A trecut foarte mult timp de când nu s-a mai simțit atât de fericit.
Nu, poate că era pentru prima dată în viața lui.
Nu putea să-şi amintească nici măcar o singură dată când s-a simțit așa.
Da. Hai să spunem că azi e prima dată de când m-am născut.
– Ha, ha! Ha, ha!
Bliss a continuat să rânjească de unul singur, însă Cassian nu și-a lăsat garda jos.
Dacă l-ar fi întrebat dacă se simțea mai bine acum, Bliss ar fi început probabil din nou cu ridicolul lui număr de Bli-Blair.
Așa că, fără să-i rostească numele, Cassian a vorbit.
– Urcăm în mașină? Mai e un loc în care aș vrea să te duc.
– Iar? Ce mai cumperi de data asta?
S-a lăsat deja noaptea.
Ba chiar au terminat și cina.
Unde ar mai fi putut merge la ora asta?
Curios, Bliss a așteptat un răspuns, dar Cassian nu a făcut decât să-l conducă spre mașină.
Până să-și dea seama, era deja așezat înăuntru, iar mașina a pornit.
Ce mai pune la cale acum?
Bliss i-a aruncat priviri suspicioase cu coada ochiului, însă Cassian a rămas tăcut.
– Ce-i asta?
Bliss a exclamat surprins în fața construcției uriașe care se ridica înaintea lui.
Având în vedere că singurele locuri celebre pe care le cunoștea erau mormântul lui Mozart, Palatul Versailles și Alpii, reacția lui era poate de înțeles.
De ce știe însă, dintre toate lucrurile, tocmai de un mormânt, asta nu pot să înțeleg.
Gândul i-a trecut prin minte lui Cassian în timp ce i-a răspuns.
– E o roată panoramică. De acolo de sus poți vedea toată Londra. Mă rog, nu chiar toată. Cea mai mare parte.
După ce s-a corectat, a continuat.
– O să ai timp să descoperi Londra pe îndelete mai târziu. Pentru azi, ce părere ai s-o vezi de sus?
– Hai.
Cassian i-a întins mâna.
Ca şi hipnotizat, Bliss i-a prins-o.
Cassian l-a condus imediat spre intrare.
– Bună seara, domnule conte. Vă așteptam.
Un angajat, care era în mod evident anunțat dinainte, i-a întâmpinat cu un zâmbet.
Era deja târziu, așa că nu era deloc coadă.
Cabina, construită pentru mai mulți pasageri, avea doar doi ocupanți.
Cassian și Bliss.
Imediat ce s-au așezat, roata panoramică a început să se miște.
– Uau! Uau!
Bliss s-a lipit de geam și a izbucnit încântat.
Inima îi bătea cu putere pe măsură ce pământul se îndepărta tot mai mult, iar clădirile din jur ajungeau treptat la nivelul lor.
Apoi, când a văzut clădirile istorice pe care până atunci le cunoscuse doar din filme și de la televizor, a simțit că inima avea să-i plesnească de emoție.
– Ceasul acela e...
– Big Ben.
– Și râul acela...
– Tamisa.
– Și clădirea aceea...
– Parlamentul.
– Și casa aceea...
– E doar o casă.
De fiecare dată când Bliss arăta spre ceva, Cassian îi răspundea calm.
Deși Bliss arăta fericit spre aproape orice îi intra în câmpul vizual, Cassian nu s-a enervat și nu și-a pierdut răbdarea nici măcar o dată.
A răspuns cât se putea de serios la fiecare întrebare.
Fără ca Bliss să-și dea seama, roata panoramică urcase deja destul de sus.
Apoi și-a întors întâmplător capul și a încremenit.
Cassian îi zâmbea.
S-a uitat la mine tot timpul?
Ceva i se părea ciudat.
Îndepărtându-se de geam, Bliss a ezitat.
Așezat în apropiere, Cassian și-a ridicat privirea spre el și a întrebat:
– Ce s-a întâmplat? Ți s-a stricat brusc buna dispoziție?
Întrebarea blândă nu a determinat decât să-i intensifice senzația ciudată.
Nu că ar fi devenit mai rău.
Doar că...
– Nu.
Bliss a clătinat din cap, apoi a vorbit cu grijă.
– Sunt enervant?
– Enervant? Despre ce vorbești dintr-odată?
Cassian părea sincer nedumerit.
Până și Bliss și-a dat seama că vorbea serios.
– Păi...
Aruncându-i o privire neliniștită, Bliss a continuat.
– Adică... poate vorbesc prea tare. Sau poate pun prea multe întrebări.
– Deloc.
Cassian i-a răspuns cu același zâmbet.
Văzându-i reacția, Bliss a simțit cum începe să-l doară pieptul.
– Nathaniel și Grayson spun că sunt. Și Larien și Stacy. Toți spun că sunt enervant.
Cu Chase era greu să vorbești de la bun început.
Se înfuria sau începea să înjure din cel mai mic motiv.
Ce-i drept, cu Bliss era ceva mai blând decât cu ceilalți.
Dar nici asta nu-l determina să fie ușor de suportat.
Însă Cassian...
Când Bliss a tăcut, Cassian s-a încruntat pentru o clipă, apoi a zâmbit din nou de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.
– Bliss, eu nu sunt fratele tău.
Înțeleg.
În clipa în care gândul i-a trecut prin minte, a simțit că ceva i se prăbușește greu în piept.
Observând schimbarea suspectă din expresia lui Bliss, Cassian a întrebat:
– Ce e, Bliss? Am spus iar ceva greșit?
– Nu. Doar că...
După ce a clătinat o dată din cap, Bliss a părut să se gândească puțin înainte de a se hotărî.
Privindu-l de sus pe Cassian, a întrebat:
– Asta înseamnă că te porți frumos cu mine doar pentru că sunt un Miller?
Cassian l-a privit fără să spună nimic.
De parcă ar fi vrut să se asigure că Bliss chiar vorbea serios.
– Doamne, Bliss. Desigur că nu.
Cuvintele i-au scăpat ca un oftat.
Apoi Cassian i-a întins mâna.
După o scurtă ezitare, Bliss i-a prins-o.
Privind în sus spre el, Cassian a spus:
– Ți-am mărturisit că te iubesc. Nu pentru că ești un Miller. Ci pentru că ești Bliss. Chiar nu înțelegi?
Bliss încă părea confuz.
Cu un zâmbet amar, Cassian a continuat.
– Dacă te iubesc, ce contează dacă îmi pui sute sau mii de întrebări neînsemnate?
Ah.
Dintr-odată, Bliss a simțit ceva ciudat.
Nu aceeași senzație stranie de mai devreme.
Era cu totul altceva.
Căldura mâinii mari care o cuprindea pe a lui părea să-i ajungă până la inimă.
Inima i-a tresărit.
Respirația i s-a îngreunat.
Mintea îi era goală și, totuși, buzele lui voiau cu disperare să spună ceva.
După ce a ezitat de câteva ori, a reușit în cele din urmă să vorbească.
– Serios? Chiar îţi place de mine?
Dintr-un motiv pe care nu-l înțelegea, vocea îi tremura rău.
– Nu încerci să mă păcălești ca să mă alungi? Chiar vorbești serios când spui că îţi place de mine?
În ochii lui albaștri a apărut o peliculă fină de umezeală.
Strângându-i mai tare mâna, Cassian a răspuns:
– Da, Bliss. Îmi place de tine. Te iubesc. Nu pe Bli-Blair, ci pe tine.
Apoi, cu un zâmbet ușor pe buze, a adăugat:
– De aceea te-am cerut în căsătorie și ți-am cerut să-ți petreci restul vieții alături de mine. Pentru că am vorbit serios. Dar...
Dintr-un motiv oarecare, Cassian și-a plecat capul și și-a mușcat ușor buza de jos.
O clipă mai târziu i-a dat drumul cu un oftat și și-a ridicat din nou privirea spre Bliss.
– Bliss, dacă sentimentele tale s-au schimbat, poți să-mi spui chiar și acum. Știu că te-am grăbit. Așa că spune-mi sincer. Îți place de mine? Te poți căsători cu mine?
Bliss simțea că mâna care o ținea pe a lui tremura foarte încet.
Privirea i-a coborât spre ea, apoi s-a întors la Cassian.
S-a îndoit de el în tot acest timp.
Era pe deplin convins că nu putea fi adevărat.
Și totuși...
– Da.
Bliss a dat ușor din cap.
Acum îți înțeleg sentimentele.
Și pe ale mele.
– Îmi place de tine. Vreau să mă căsătoresc cu tine.
Vocea lui tremura chiar mai tare decât mâna lui Cassian.
Cassian a observat fără îndoială.
În timp ce ruşinea începea să-l cuprindă, pe chipul lui Cassian s-a întins un zâmbet.
– Slavă Domnului.
Cuvintele erau aproape ca o șoaptă doar pentru el.
Apoi Cassian a întins mâna.
Și-a așezat-o cu blândețe la ceafa lui Bliss și l-a tras mai aproape.
Bliss s-a aplecat firesc spre el.
Scăldat în luminile orbitoare ale roții panoramice, chipul lui Cassian era imposibil de ignorat.
– Bliss.
Cassian i-a șoptit numele.
Bliss a clipit ruşinat, în timp ce pleoapele au început să i se închidă singure.
Cassian a vorbit din nou.
Respirația ușoară care i-a scăpat printre buzele întredeschise a atins buzele lui Bliss.
În clipa aceea, Bliss și-a închis ochii de tot.
– La mulți ani.
Cuvintele erau rostite încet, dulci ca o răsuflare.
Apoi buzele lor s-au întâlnit.
Sărutul blând s-a adâncit aproape imediat.
Buzele li s-au întredeschis.
O limbă caldă s-a strecurat printre buzele lui Bliss înainte ca el să-și dea măcar seama că şi-a întredeschis gura.
În clipa aceea, Bliss a tras brusc aer în piept, de parcă era pe punctul de a leşina.
Un fior i-a străbătut tot trupul.
Fiecare firicel de păr i s-a ridicat pe piele.
În prima zi a vieții lui de adult, Bliss a primit primul lui sărut.