- Ha, ha!... Ha, ha!
Bliss nu s-a putut opri din zâmbit.
Chiar și în timp ce-și îndesa în gură o bucată mare de carne și o mesteca, obrajii îi rămâneau umflați de bucurie, fără să dea semne că s-ar liniști. De cealaltă parte a mesei, privindu-l, colțurile buzelor lui Cassian s-au îndulcit și ele.
- Ești bine dispus, Bliss?
La această întrebare calmă, Bliss și-a îndreptat instantaneu expresia feței.
- E Blair. Blair, conte.
De parcă nu ar fi zâmbit deloc, şi-a mărit ochii indignat. Văzând reacția, Cassian abia a reușit să-și stăpânească suspinul care încerca să-i scape.
După ce a comandat un diamant complet absurd de cincizeci de carate, practic a cumpărat tot ce se găsea în fiecare magazin pe lângă care treceau. Când Bliss a declarat că dorea ceva despre care proprietarii insistau că era o brățară, dar care, după toate aparențele, arăta ca o fâșie groasă de bandă adezivă transparentă, Cassian s-a trezit pentru o clipă contemplând serios sensul vieții.
Dar nimic din toate astea nu conta.
Bliss era fericit. Asta era suficient.
Sau cel puțin așa a crezut el.
Încruntându-se, Cassian s-a uitat la băiatul care stătea alături de el.
Cât timp mai intenționa să continue cu această afurisită de prostie cu Blair Bliss?
Cel care s-a prefăcut că nu-l recunoaște pe Bliss tot acest timp era Cassian. Cel care l-a ironizat numindu-l Blair Bliss era, de asemenea, Cassian.
Desigur, era conștient că s-a comportat imatur față de un puşti.
De aceea şi-a cerut scuze.
De aceea se străduia atât de mult.
Faptul că Bliss era încântat dincolo de cuvinte se citea pe chipul lui, dar totuși el insista să fie încăpățânat.
Sorbind o gură de vin, Cassian şi-a ținut privirea fixată asupra lui.
Felul în care Bliss practic se legăna cu zâmbetul acela prostesc întins pe față nu lăsa loc de îndoială. Totuși, judecând după atitudinea lui actuală, răspunsul era evident.
Tot nu era destul pentru el.
O problemă cu adevărat supărătoare.
Bliss nu a dus niciodată lipsă de nimic în viața sa. Orice își dorea, obținea. Dacă nu exista, probabil că ar fi putut să-și facă unul.
A încerca să-l câștigi de partea ta cu lucruri materiale era aproape imposibil.
Motivul pentru care era atât de fericit era probabil cu totul altul.
- Chiar îți place atât de mult să ieşi?
Testând terenul, Cassian l-a întrebat firesc.
Bliss a dat imediat din cap și a zâmbit larg.
- Desigur! De când am venit în Anglia, asta e prima dată când ies cu adevărat și mă distrez. Castelul ăla ridicol e atât de imens încât, dacă ai încerca să-l cureți o dată, doar ştergerea ferestrelor ți-ar lua trei zile și două nopți...
La jumătatea discursului său înflăcărat, s-a oprit brusc și şi-a schimbat repede atitudinea.
- Desigur, asta este datoria acestui umil servitor, Stăpâne. Da, într-adevăr.
Vorbind cu modestie, Bliss a tăiat o bucățică mică de carne și și-a dus-o la gură cu rafinament exagerat.
Chiar și văzând asta, Cassian nu a spus nimic.
Bine. Lasă-l în pace.
O să se plictisească de asta până la urmă.
Înghițindu-și un suspin și adunându-și gândurile, a schimbat subiectul.
- Ai cumpărat tot ce-ți doreai? Mai ai nevoie de ceva?
Acum că mă gândesc la asta...
La auzul întrebării, Bliss și-a amintit brusc de ceva ce uitase complet în mijlocul tuturor evenimentelor care au avut loc.
Rugămintea lui Larien.
"Cumpără-mi un apartament când o să-ți primești salariul."
Desigur că o voi face.
Am strâns deja destul de mulți bani din salariu.
Gândindu-se la asta, Bliss a răspuns cu o aroganță imensă.
- Există, dar nu contează. O să-l cumpăr cu banii mei.
- Ce este? a întrebat Cassian din simplă curiozitate.
Ar trebui să fie bine să-i spun atât.
Gândindu-se așa, Bliss a răspuns sincer.
- Am de gând să-mi cumpăr un apartament în Londra. Dar nu contează. Îmi permit să-l plătesc singur.
Auzind asta, Cassian a râs scurt în timp ce-și tăia friptura.
- Un angajat de la curățenie din casa contelui care își cumpără un apartament în Londra.
Dacă era vorba de Bliss cel firesc, care se revolta de câte ori avea ocazia când cineva nu-i spunea Blair, cu siguranță ar fi reacționat la acea remarcă.
În mod ideal, ar fi renunțat pur și simplu la rolul pe care îl juca.
Însă, în mod imprevizibil, Bliss s-a îndreptat în scaun și a răspuns cu deplină încredere.
- Desigur că pot. Am economisit cu grijă fiecare salariu săptămânal prețios, fără să cheltuiesc niciun bănuţ.
Friptura pe care Cassian era pe punctul de a o duce la gură s-a oprit la jumătatea drumului.
Fără să miște nimic altceva decât ochii, s-a uitat fix la Bliss.
Expresia plină de încredere a rămas neschimbată.
- Vorbești serios? Chiar dădeam angajaților mei atât de mult?
Incapabil să-și ascundă confuzia, el a întrebat.
Bliss şi-a ridicat bărbia cât de sus a putut, a dat o dată din cap și a răspuns.
- Desigur că vorbesc serios. E o sumă destul de mare, așa că probabil o să-mi rămână și ceva bani. O să cumpăr mâncare delicioasă și câteva cadouri și pentru familia mea. Cât despre partea ta, conte, ei bine... s-ar putea chiar să-ți cumpăr o acadea.
Oricine ar fi auzit conversația ar fi presupus probabil că salariul său săptămânal era de cel puțin o sută de mii de lire.
Desigur, chiar și așa, cumpărarea unui apartament în Londra era o idee ridicolă.
Dar Cassian nu mai avea energia necesară să-i atragă atenția asupra acestui lucru.
Tot ce putea face era să se uite la el cu expresia unui om al cărui suflet a părăsit trupul.
- Felicitări.
- Mulțumesc. O să-ți cumpăr două acadele.
Era să spună că nu mănâncă dulciuri și că va fi nevoit să refuze.
Apoi s-a răzgândit.
Ce rost ar fi avut?
Mai important, păstrarea fericirii lui Bliss părea mult mai importantă în acel moment.
- Oamenii sunt înșelați tot timpul în domeniul imobiliar. Te-ai documentat cum se cuvine?
- Nu sunt atât de prost.
- Oamenii nu sunt înșelați pentru că sunt proști.
Cassian s-a aplecat peste masă și a ciupit buzele proeminente ale lui Bliss între degetul mare și arătător.
Cu o voce neobișnuit de dură, el a spus:
- Indiferent cât de atent ești, ghinionul te poate lovi oricum. Tocmai de aceea trebuie să te pregătești temeinic. Ai înțeles?
Bliss părea în continuare profund nemulțumit.
Dar când Cassian i-a scuturat ușor buzele pe care le ținea și i-a spus: "Răspunde-mi”, Bliss n-a avut de ales decât să se predea.
- Am înțeles.
- Bine.
Abia atunci Cassian i-a dat drumul.
În timp ce Bliss îl privea furios, frecându-și buzele, Cassian a revenit la tonul său firesc.
- Încă nu te-ai hotărât unde vrei să-ți cumperi un apartament în Londra, nu-i așa? Dacă nu, te-ar deranja dacă m-aș interesa eu pentru tine?
- Păi…
Acoperindu-și gura cu o mână, Bliss s-a uitat fix peste masă.
Sugestia l-a luat prin surprindere.
Apoi şi-a amintit ce a spus Cassian.
- Nu încerci să mă înșeli, nu-i așa, conte?
Ochii i s-au îngustat instantaneu, devenind suspicios.
În fața acelei reacții, Cassian a răspuns calm.
- Nu sunt atât de sărac încât să râvnesc la micul și adorabilul tău salariu săptămânal.
Înainte ca Bliss să poată veni cu o altă idee ridicolă, el a continuat.
- Gândește rațional, Bliss. Cine cunoaște Londra mai bine, eu sau tu? Nu e nimic rău în a asculta sfaturile cuiva care știe mai multe.
Logica era impecabilă.
Iar Bliss ezita.
După un moment de tăcere, a dat încet din cap.
Abia atunci a răspuns.
- Bine. Las totul în seama ta.
- Bine.
Tocmai când Cassian era pe punctul de a-și relua masa, Bliss a luat cuvântul.
- Mă numesc Blair Bliss, conte.
Cassian era gata să-și apuce capul de mâini și să geamă de durere.
Evitând cu greu o astfel de pierdere catastrofală a demnității, şi-a lăsat tacâmurile jos.
Era imposibil să-și continue masa.
Înghițind încă un suspin, ridică privirea și s-a uitat direct la puştiul arogant care stătea alături de el.
- Apropo, Bliss.
- Mă numesc Blair Bliss, conte.
- Da, Bliss. De ce vrei să cumperi un apartament în Londra? Dacă ne căsătorim, oricum vei locui cu mine în castelul meu, așa că de ce ai avea nevoie de unul?
Înainte ca Bliss să apuce să spună din nou prostii, Cassian a pus întrebarea.
Abia după ce a terminat a tăcut și a așteptat un răspuns.
Dacă Bliss își dorea unul, Cassian i-ar fi putut cumpăra un apartament ca dar de nuntă sau din orice alt motiv.
Era pur și simplu curios.
Oare dorea pur și simplu unul?
Fără niciun scop anume?
- Păi…
Pentru prima dată, Bliss părea agitat.
Pentru că nu ne căsătorim, așa că nu voi locui în castelul tău. Cât timp ai de gând să mă mai minți?
Acesta este un cadou pe care Larien l-a cerut.
De ce îi dau un cadou lui Larien?
Pentru că Larien a depus un efort enorm ca să mă aducă aici, așa că, desigur, ea merită o compensație pe măsură.
De ce am mers atât de departe ca să ajung aici?
Prostule. Totul a făcut parte din marele meu plan de a te distruge!
Prost rău, nerușinat și fără creier...
Evident, nu putea spune nimic din toate astea.
Strângându-și buzele, Bliss a înghițit cu disperare valul de cuvinte care încerca să-i iasă din gură.
Ce ar trebui să spun?
Ce să fac?
Chiar în clipa în care dezastrul se apropia… a venit o salvare imprevizibilă.