În acel moment, Bliss a deschis brusc ochii.
- Poftim?! Ce ai spus adineauri?”
Bliss s-a ridicat brusc în picioare, strigând, iar Penelope i-a răspuns cu un râs vesel.
- Un inel. Un ineeel. O să te duci să cumperi un inel de logodnă.
Administratora a pronunțat cuvântul melodios, de parcă l-ar fi cântat. Privind-o pe Penelope cum fredona în sinea ei în timp ce alegea haine, Bliss nu putea decât să o privească uimit și neîncrezător.
Oare ticălosul ăsta încearcă să se certe cu mine?
Bliss a ieșit furios pe hol, respirând greu pe nas. În urma lui, Penelope îl urmărea ca un personaj de desene animate, practic dansând în timp ce cânta.
- Era frumos dacă ar fi avut mai mult timp să se pregătească, dar probabil că niciodată nu și-a imaginat că vei accepta atât de repedeee. Iar faptul că mergeți împreună să alegeți inelul e atât de rooomaaantic.
Chiar un inel?
Gândul că inițiativa era furată determina ca sângele lui Bliss să fiarbă.
Nenorocitul ăsta chiar știe cum să mă pună în încurcătură din toate unghiurile.
Tocmai şi-a strâns pumnul când Penelope a strigat brusc, în mod dramatic.
- Acolo! Acolo! Contele așteaptă. Uite!
Bliss şi-a coborât privirea în direcția indicată de ea.
Un bărbat înalt stătea la poalele scării.
Îmbrăcat într-un costum din trei piese croit perfect, își verifica repetat ceasul, își îndrepta postura, apoi își verifica din nou ceasul, părând fără îndoială neliniștit.
Se pare că faptul că mă aşteaptă, îl omoară.
În timp ce Bliss râdea în sinea lui, Penelope i-a șoptit din spatele lui.
- Se pare că şi contele abia așteaptă momentul ăsta. A meritat cu siguranță să-l provocăm să aștepte.
Când Bliss s-a uitat înapoi, și-a acoperit gura cu o mână și a adăugat:
- E în regulă. Răbdarea e o virtute a bărbaților, la urma urmei. Ești absolut adorabil azi, Bliss. Sunt sigură că şi contele va fi foarte încântat. Abia aștept să văd cât de minunată va fi întâlnirea de azi.
După ce l-a privit de sus până jos cu satisfacție, Penelope i-a aranjat eșarfa pentru ultima oară și a dat din cap.
- Gata. Perfect. Hai să mergem să te prezentăm contelui.
- Mulțumesc, Penelope.
Bliss a spus asta din politețe, înainte de a respira adânc și de a se întoarce.
La poalele scărilor, Cassian şi-a verificat încă o dată ceasul.
Desigur că era nervos.
Faptul că şi Cassian o luase înainte îl înfuria pe Bliss, dar, în același timp, i se părea o evoluție firească a evenimentelor.
Oare crede că o să intru în panică și o să fug doar pentru că spune că vom cumpăra inele?
Nici vorbă.
Bliss a strâns pumnii.
Dacă așa stau lucrurile, atunci voi merge mai departe cu planul meu.
Cu ochii aprinși, a început să coboare scările.
Apoi l-a observat pe Cassian încremenind pe loc.
Bărbatul părea să audă pașii care se apropiau. Ridicând privirea, s-a oprit complet.
Fără să se gândească, Bliss s-a oprit și el.
Stai puțin. De ce m-am oprit?
Confuz pentru o clipă, şi-a revenit repede și a continuat să coboare.
Cassian îl privea fix, fără să clipească măcar.
Expresia lui era ciudat de absentă, de parcă s-ar fi pierdut complet în gânduri.
În spatele lui Bliss, Penelope a șoptit:
- E complet fascinat. Cred că s-a îndrăgostit din nou de tine.
Bliss şi-a strâns buzele.
Ce tot spui acolo? Probabil e îngrozit că, în ritmul ăsta, chiar o să cumpărăm bijuterii.
Uită-te la el. Nici măcar nu se poate mișca. Se tot uită fix la mine.
Probabil se roagă să mă răzgândesc și să fug înapoi în camera mea chiar acum.
De parcă aș face vreodată așa ceva.
Hotărât, Bliss coborî scările cu și mai multă hotărâre.
Privindu-l cum cobora, Cassian a simțit cum i se înroșesc treptat obrajii.
Azi e deosebit de drăguț.
Tot nu-i venea să creadă.
Bliss a acceptat să se căsătorească.
Chiar urmau să meargă împreună să-și aleagă inelele.
Iar Bliss se îndrepta spre el.
Spre mine.
Pentru o clipă, i s-a părut că stă la capătul unui culoar de nuntă.
Pe măsură ce Bliss se apropia, imaginea se suprapunea perfect cu acea fantezie.
Cassian nu s-a putut abține să nu zâmbească.
Când au mai rămas doar câțiva pași, a întins mâna spre Bliss.
- Poftim?!
Bliss s-a limitat să clipească uimit.
Penelope i-a șoptit grăbită din spate:
- Ia mâna contelui. Repede.
- O!
Abia atunci Bliss a înțeles.
Un însoţitor.
Şi-a întins repede mâna, iar Cassian a cuprins-o încet în a sa.
Așteptând până când Bliss a coborât ultima treaptă, Cassian a vorbit încet.
- Îți mulțumesc că mi-ai acordat onoarea de a te însoți.
Salutul în sine era unul convențional, dar fața lui era fericită.
Chiar și obrajii lui, de obicei palizi, erau ușor îmbujorați.
Văzând asta, Bliss era gata să țipe.
U…uită-te la el cum se preface că e timid! Ce escroc incredibil!
Nedreptatea era atât de copleșitoare, încât aproape că îi ieșea abur pe nas.
Din păcate, Cassian nu a observat nimic din toate astea.
Luând inițiativa, a început să meargă.
- Vor fi câteva gustări ușoare, așa că încearcă să te abții, chiar dacă ți-e foame. Am rezervat cina devreme, totuși. Primul loc în care mergem este bijuteria la care Casa Ducelui apelează de generații. Dacă nu-ți place, putem merge în altă parte.
Continuând spre intrare, a adăugat:
- M-am gândit să te duc la conac, dar avem alte planuri aszi...
La aceste cuvinte, Bliss a ciulit urechile.
Știam eu!
Celălalt plan este adevărata agendă ascunsă!
Excelent. Orice ar fi, o să-l distrug în întregime.
Hotărârea din ochii lui strălucea mai puternic ca niciodată.
Privindu-l de sus, Cassian abia reușea să-și stăpânească zâmbetul care îi despica fața.
- Bine ați venit, conte Heringer. Și bine a venit și partenerul dumneavoastră.
Se pare că nimeni nu l-a informa pe manager ce titlu să-i adreseze lui Bliss, dar a încheiat salutul cu un zâmbet profesional.
Traversând spațioasa sală de expoziție, care era goală, cu excepția angajaților, erau conduși într-o cameră privată și așezați pe canapele comode.
- Vă rog să vă simțiți ca acasă. Puteți alege o băutură din acest meniu.
La semnalul managerului, un angajat care aștepta le-a înmânat o broșură cu meniul.
Puțin mai târziu, ceaiul negru al lui Cassian și ciocolata caldă a lui Bliss au venit împreună cu gustările, înainte ca personalul să se retragă în liniște.
Fiindcă a ieșit în grabă imediat după ce s-a trezit, Bliss murea de foame.
În clipa în care a zărit sandvișurile tăiate îngrijit, a băgat fericit unul în gură.
Ce bun...!
Tensiunea care s-a acumulat în interiorul lui s-a mai atenuat imediat.
Când zâmbea mulțumit și mânca a treia bucată, managerul s-a întors.
- Îți plac gustările?
Bliss a zâmbit larg.
- Da. Sunt delicioase.
- Mulțumesc.
Privirea managerului s-a îndreptat pentru o clipă spre Cassian.
Privirea părea să ceară permisiune.
Cassian a dat din cap firesc.
Acesta părea să fie semnalul.
Angajații aliniați în spatele managerului au pășit în față unul câte unul, așezând cutii de catifea pe masă.
Bliss le-a recunoscut imediat.
Cutii de bijuterii.
În sfârșit începe!
A înghițit din greșeală mâncarea cu zgomot, apoi a apucat în grabă un șervețel, s-a șters la gură și și-a îndreptat poziţia.
În regulă. Hai să începem.
- Acesta este unul dintre cele mai noi modele ale noastre și s-a bucurat de o popularitate excepțională. Rubinul care înconjoară diamantul central seamănă cu o floare...
Pe măsură ce managerul prezenta fiecare piesă, Bliss a strâns ochii și le-a examinat cu o atenție nemiloasă.
Scump.
Doar scumpe.
Cele mai scumpe posibile.
Fiecare piesă era frumoasă.
Fiecare piesă era rafinată.
Totuși, niciuna nu era ceea ce își dorea Bliss.
Toate sunt prea modeste.
Încruntându-se profund, cufundat în gânduri, i-a atras atenția lui Cassian.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Cassian.
- Nu-ți plac?
- Păi...
Bliss a făcut o pauză intenționată.
- Toate sunt frumoase, dar...
A continuat:
- Diamantele sunt prea mici. Eu le prefer pe cele foarte mari.
Managerul s-a înveselit imediat.
- Desigur. Vă rog să așteptați o clipă.
Ea s-a întors curând cu încă nişte inele.
- V-ar fi foarte greu să găsiți pietre de această dimensiune în altă parte. Iar tăietura este absolut excepțională. Doriți să încercați unul?
Diamantul era considerabil mai mare decât unghia de la degetul mare al lui Bliss.
Înghițind în sec, fără să se vadă, Bliss a aruncat o privire în lateral şi a încremenit.
Cassian îl privea zâmbind.
- Îți place acesta?
Tonul era blând.
Ceea ce nu a determinat decât să-l enerveze și mai mult pe Bliss.
Deci asta e mărunțiș pentru el, nu-i așa?
Desigur, nu putea să piardă aici.
Întoarcând capul cu aroganță, a răspuns:
- Nu. E prea mic.
- Prea mic?
Managerul l-a privit pe Cassian nedumerit.
Din păcate, reacția lui Cassian nu era cu mult diferită.
- Aveți ceva mai mare?
Întrebat direct de conte, managerul a afișat un zâmbet ruşinat, în timp ce transpira.
- A, da. Nu imediat, dar vă pot arăta niște fotografii. În prezent, cea mai mare piatră pe care o putem obține are în jur de douăzeci și cinci de carate. Ar fi acceptabil?
- Ar fi acceptabil, Bliss?
Cassian a repetat întrebarea aproape cuvânt cu cuvânt.
Expresia lui a rămas complet relaxată.
Desigur că nu este acceptabil.
- Nu.
Bliss a făcut această declarație cu mândrie.
- Tata i-a dăruit lui tati un diamant de treizeci și opt de carate.
Apoi și-a întins toate cele cinci degete și și-a fluturat mâna chiar în fața lui Cassian.
- Vreau ceva mai mare decât ăla.
Ochii îi străluceau.
- Cincizeci de carate!