Cassian l-a privit pe Bliss fără să spună nimic.
Ce-am auzit adineauri?
Răspunsul era atât de imprevizibil, încât mintea i s-a golit pur și simplu. Bliss însă nu și-a schimbat deloc expresia. Ba chiar felul nerușinat în care îi susținea privirea îl determina pe Cassian să fie și mai dezorientat.
După ce l-a privit pe Bliss o vreme îndelungată, Cassian şi-a mutat în cele din urmă ochii într-o parte. Apoi şi-a întors capul și a ajuns la o concluzie.
Probabil am auzit greșit.
Odată ce a găsit această explicație, a continuat să evite privirea lui Bliss și a luat-o de la început.
— Așadar, Bliss. Îmi place de tine. De aceea aș vrea să te căsătorești cu mine.
— Mă căsătoresc.
Bliss a răspuns imediat, dar Cassian a continuat să vorbească de parcă nu l-a auzit.
— Desigur, trebuie să fii surprins. Nu trebuie să-mi răspunzi chiar acum. Ia-ți cât timp ai nevoie. Aș vrea să te gândești bine și să-mi spui când ești pregătit.
— Am spus că mă căsătoresc cu tine.
— Dacă vrei ceva de la mine, spune-mi. Îți voi da orice îți dorești. Știu că e foarte devreme pentru tine să te căsătorești la vârsta asta, dar voi face tot ce pot pentru tine și...
Nenorocitul.
În cele din urmă, Bliss a izbucnit.
A sărit în picioare și a bătut cu ambele palme în masă. Cassian a tresărit și s-a oprit din vorbit, iar Bliss a ţipat imediat la el.
— Cassian Strickland! Ești surd? Am spus că mă căsătoresc cu tine! Am spus că mă căsătoresc cu tine! Mă căsătoresc, mă căsătoresc, mă căsătoresc cu tine! Cu tineeeee!
Declarația tunătoare a lui Bliss a răsunat prin imensa sufragerie.
Ecoul s-a lovit de pereți și s-a stins treptat, până când liniștea s-a așternut din nou. Chiar și atunci, Cassian nu a putut decât să-l privească pe Bliss cu ochii larg deschiși.
În liniștea atât de deplină, încât părea că nimeni nu mai respira, Cassian şi-a deschis în cele din urmă gura.
— Te căsătorești cu mine? Cu mine?
— Da, mă căsătoresc cu tine.
Bliss a repetat ceea ce părea a suta oară.
Încruntându-se adânc, l-a privit pe Cassian cu suspiciune.
— Să nu-mi spui că încerci iar să mă păcălești spunând ceva ce nici măcar nu ai de gând să faci.
— Nu. Nu, categoric nu, Bliss. Vorbesc serios!
Cassian s-a ridicat în grabă și l-a apucat pe Bliss de umeri.
Dar ochii aceia de calcan, plini de neîncredere, au rămas ațintiți asupra lui. Înghițindu-și nerăbdarea, Cassian şi-a coborât vocea și a vorbit cu grijă.
— Bliss, vorbesc cât se poate de serios. Căsătorește-te cu mine. Vreau să mă căsătoresc cu tine. Chiar vreau.
Abia după ce a repetat aceleași cuvinte de câteva ori, Cassian a tăcut în sfârșit.
Oare de data asta a înțeles?
Inima îi bătea cu putere de neliniște în timp ce aștepta.
Bliss a continuat să-l privească încăpățânat, apoi, puțin câte puțin, suspiciunea i s-a risipit din ochi. În cele din urmă, a dat din cap.
— Bine. Hai să ne căsătorim.
— Mulțumesc.
Cuvintele i-au scăpat odată cu un oftat lung, de parcă nodul care i-a apăsat pieptul s-a desfăcut în sfârșit.
Și asta nu era tot.
Copleșit de emoția care l-a lovit cu întârziere, Cassian l-a tras brusc pe Bliss în brațe și i-a șoptit:
— N-o să regreți niciodată. Te voi face fericit, indiferent ce va trebui să fac. Îți jur pe tot ce am.
Bliss a rămas nemișcat o clipă, apoi i-a întors stângaci îmbrățișarea.
— Bine. O să am încredere în tine.
Auzind răspunsul mormăit la pieptul lui, Cassian a izbucnit în râs.
Brațele care îl strângeau pe Bliss tremurau ușor acum, după ce tensiunea s-a risipit în sfârșit.
Iar dintr-o parte a sufrageriei, Penelope, care a urmărit tot ce s-a petrecut, şi-a șters lacrimile de emoție și a aplaudat cu înflăcărare.
În sfârșit, cei doi au ajuns la finalul lor fericit.
Da, sigur. Nici vorbă.
Așezat pe marginea patului, Bliss a aruncat o pernă cu o expresie furioasă.
Perna grea nu a ajuns prea departe și a căzut pur și simplu cu o bufnitură surdă chiar în fața lui.
Priveliștea dramatică nu a determinat decât să-l enerveze și mai tare.
A sărit în picioare și i-a tras un șut zdravăn.
Perna s-a rostogolit de pe pat și a alunecat pe podea. Abia atunci s-a simțit ceva mai bine.
— Aah…
Expirând furios, şi-a încrucișat brațele și s-a trântit din nou pe pat.
În clipa în care şi-a amintit ce s-a întâmplat mai devreme, furia a început să clocotească din nou în el.
Tot ce a urmat era de-a dreptul ridicol.
De parcă l-a pregătit dinainte, Penelope a adus un tort uriaș, a aprins lumânările și a exclamat încântată:
— Felicitări amândurora! Am știut dintotdeauna că va veni ziua asta, dar nu mi-am imaginat că va fi atât de curând! Iubirea voastră s-a împlinit în sfârșit... Ce zi minunată! N-am visat niciodată că voi vedea cu ochii mei cererea în căsătorie a contelui Heringer, și încă atât de aproape. Vă mulțumesc amândurora din suflet că mi-ați oferit onoarea de a fi aici și de a vedea acest moment!
Copleșită de emoție, Penelope şi-a tamponat de câteva ori lacrimile.
Între timp, Cassian a tăiat tortul cu un zâmbet mulțumit și a pus o felie în fața lui Bliss.
— N-am ascuns niciun inel înăuntru, așa că poți mânca liniștit.
La auzul acestor cuvinte, Penelope a râs, iar Bliss a zâmbit și el.
Dar Bliss s-a gândit la cu totul altceva.
Desigur că n-ai pus niciun inel înăuntru. N-ai avut niciodată de gând să cumperi unul de la bun început!
Pumnul lui s-a înfipt în saltea.
Apoi, imaginându-și că era fața lui Cassian, a început s-o lovească iar și iar cu ambii pumni.
Nenorocitule. Escrocule. Afină stricată ce ești.
Îndrăznești să mă ceri în căsătorie?
Încerci să mă umilești până în ultima clipă.
Ticălosule. Ticălos nenorocit!
— Aah…
Bliss s-a oprit în cele din urmă din lovit, gâfâind din greu.
Privind adânciturile din saltea cum reveneau încet la forma inițială, şi-a amintit cele întâmplate mai devreme.
Să mă căsătoresc cu el?
Eu?
În clipa în care Cassian a rostit acele cuvinte, Bliss a înțeles imediat situația.
E clar că a spus asta doar pentru că era convins că o să-l refuz.
Chiar a crezut că o să mai cad încă o dată în capcană?
În momentul în care şi-a dat seama de planul mârșav al lui Cassian, a știut exact ce trebuia să răspundă.
— Da, cu mare plăcere.
În clipa în care a acceptat, Cassian a reacționat exact așa cum s-a așteptat.
Iar reacția lui l-a convins pe Bliss că bănuiala lui era corectă.
Uite cât de șocat era. Exact cum am crezut.
Cassian era, evident, convins că Bliss avea să intre în panică și să fugă după ce avea să-l ceară în căsătorie.
În felul ăsta, putea să-i spună lui Ashley că nimic din toate astea nu erau din vina lui. Iar dacă Ashley se supăra fiindcă l-a cerut în căsătorie pe fiul cel mic, ar fi avut pregătită și o scuză pentru asta.
Probabil avea de gând să spună că nu era decât o glumă și că Bliss a exagerat de unul singur.
— Hm… Nicio șansă. Crezi că mă poți păcăli cu tertipurile tale?
Judecând după reacția lui, Cassian nu și-a imaginat nicio clipă că Bliss chiar avea să accepte.
Tocmai de aceea şi-a permis un asemenea joc.
Așa că Bliss știa acum exact cum era nevoie să se poarte cu el de aici înainte.
De acum înainte, o să fac exact opusul a tot ce spune el.
Bliss a dat hotărât din cap.
Tipul ăsta sigur vrea să amâne nunta cumva. Cât timp trage de timp, o să încerce să mă determine să mă răzgândesc.
Dar n-are nicio șansă.
Mă pot ocupa singur de pregătirile pentru nuntă.
O să trimit invitații false, o să cumpăr inele și o să pregătesc tot felul de lucruri. Când toate astea vor începe să se întâmple, el va fi cel care intră în panică.
Și, până la urmă, n-o să mai aibă de ales decât să-și recunoască planul mârșav și să mă implore să-l iert.
Imaginea lui Cassian îngenuncheat în fața lui și implorându-l să se oprească i-a îmbunătățit considerabil dispoziția.
Și, dacă tot ajungea până acolo, Bliss putea să-l pună să-și ceară scuze și pentru că i-a insultat familia.
Părea o idee bună.
Apoi a respins-o imediat.
Nu.
Asta e altceva.
N-am de gând să-l las să scape atât de ușor, amestecând lucrurile.
Răzgândindu-se din nou, Bliss a început să se gândească serios.
Pentru asta o să fac mai târziu un plan separat. Mai întâi, să rezolvăm problema asta.
Începând de mâine.
Când vine vorba de căsătorie, există un singur lucru care trebuie făcut înainte de toate.
Inelul.
Firește, acela trebuia să fie primul pas.
Mâine o să-i spun că mergem imediat să cumpărăm inele.
Și trebuie să fie uriașe.
Cel mai mare diamant din lume.
Asta o să-i cer.
Numai gândul la expresia tulburată a lui Cassian era suficient ca să-l determine să fie fericit.
Acoperindu-și gura cu ambele mâini, Bliss a râs încetișor de unul singur, apoi s-a lăsat pe spate pe pat cu un zâmbet mulțumit.
Abia aștepta să vină ziua de mâine.
N-o să pot dormi deloc!
Exact un minut mai târziu, Bliss sforăia.
Iar după ce a dormit toată noaptea fără să se trezească nici măcar o dată, a doua zi dimineață era trezit în cele din urmă din somn de o agitație imprevizibilă.
— Bliss! Bliss! Trezește-te odată! E ora zece! Bliss!
— Mmm...
Trezit din somn de strigătele lui Penelope, Bliss şi-a frecat ochii somnoroși și s-a ridicat în capul oaselor.
Penelope a exclamat imediat, dramatic:
— Ridică-te repede, Bliss. Contele Heringer te așteaptă. Hai!
— Poftim?! Mă așteaptă? De ce?
Încă pe jumătate adormit, Bliss a întrebat buimac.
Penelope i-a răspuns cu o voce înflăcărată.
— V-ați logodit, aşa e? E nevoie să mergeți să cumpărați inele!