Deodată, inima lui a început să bată nebunește.
În toată viața lui, pulsul i-a bătut atât de nebunește doar de trei ori.
Prima dată era când Bliss a anunțat că se va căsători alături de Cassian.
A doua oară era când, un an mai târziu, Bliss a apărut la Reședința Ducelui în căutarea lui Cassian.
Iar a treia dată era chiar acum.
Toate trei din cauza lui Bliss.
În clipa în care și-a dat seama de asta, colțurile gurii i s-au curbat într-un zâmbet.
Exact. Cine altcineva ar putea determina ca inima lui să bată așa de tare?
Chiar atunci, s-au auzit pași.
Cassian a ridicat capul absent, apoi a încremenit.
Bliss stătea la intrare, privindu-l fix.
În clipa în care i-a văzut chipul lui Bliss, Cassian a uitat cum să respire.
Nimeni altcineva decât tu.
Poate pentru că şi-a recunoscut în sfârșit sentimentele.
Bliss părea imprevizibil de chipeş.
Roșeața ușoară care îi colora obrajii roz, pielea lui deschisă la culoare, sprâncenele ușor încruntate, chiar și buzele acelea mici și pline.
Era atât de irezistibil de adorabil, încât Cassian își dorea să-l tragă în brațe și să-l acopere cu sărutări.
Pentru a-și stăpâni acel impuls, și-a strâns pumnii cu toată puterea și și-a mușcat buza inferioară.
Fața i s-a strâmbat involuntar.
Ochii lui Bliss s-au mărit.
Ce-i cu ticălosul ăla?
S-a încruntat de îndată ce a văzut pe cineva.
Ce pretext avea de gând să inventeze acum ca să se certe?
După ce l-a mutat într-o cameră mai bună și l-a invitat la cină, Bliss a presupus că se simțea responsabil pentru greșelile servitorilor lui și că intenționa să-și ceară scuze sau să ofere o compensație.
Să nu-mi spui că m-a chemat aici ca să mă certe...
Apoi şi-a dat seama.
Da. Asta trebuia să fie.
La fel se întâmpla și când era mic.
De fiecare dată când Bliss se rănea făcând ceva imprudent sau provoca necazuri, tata se asigura mai întâi că nu era rănit.
Apoi îi dădea să mănânce o masă ca la carte.
Și abia după aceea îl certa fără milă.
"Cu ce ai greşit mai precis?"
"De ce ai făcut așa ceva?”
"De ce nu poţi fi mai atent?"
Uneori îl punea să stea cu fața la perete, cu ambele brațe ridicate.
Alteori îi poruncea să se ducă direct în camera lui și îi interzicea să iasă fără permisiune.
Chiar și acum, gândul ăsta îl determina să se cutremure.
Nenorocitul ăla vrea cu siguranță să facă exact ce făcea tata.
În acest incident anume, Bliss nu era decât o victimă.
Totuși, dacă cineva dorea să-l certe, putea inventa o mulțime de pretexte.
Așa se întâmpla întotdeauna și când tata îl certa.
De cele mai multe ori, Bliss se simțea nedreptățit.
El era victima, dar, cumva, era certat pentru că "nu era destul de atent”.
În această privință, tata și Cassian erau surprinzător de asemănători.
La urma urmei, tiranii găseau mereu pretexte absurde pentru a chinui oameni nevinovați.
Crede oare că asta o să mă sperie?
- Bine ai venit, Bliss. Te așteptam.
Cassian s-a ridicat de pe scaun și a vorbit.
La un moment dat, un zâmbet i s-a întins pe față.
Încerci să-mi dobori garda, nu-i așa?
Nu mă las păcălit.
Ridicându-și bărbia cu mândrie, Bliss înainta cu pași hotărâți.
Penelope, care a ajuns înaintea lui, a tras un scaun și a așteptat zâmbind.
- Mulțumesc, Penelope.
După ce i-a mulțumit politicos și s-a așezat, Cassian s-a așezat și el în sfârșit.
Curând a venit un servitor împingând un cărucior.
Penelope a pus pâine în fiecare farfurie, apoi a părăsit camera împreună cu servitorul.
Aroma intensă a pâinii proaspăt coapte a umplut imediat aerul.
I s-a făcut imediat poftă.
Pentru o clipă, Bliss a uitat de realitate.
A apucat repede o bucată de pâine, a uns-o cu unt și a dus-o la gură.
Atunci Cassian a vorbit brusc.
- Ai grijă. Dacă te deranjezi la stomac, o să ai probleme.
Ah.
În acel moment, Bliss și-a amintit.
Conceptul lui.
M-am prefăcut că mor de foame tot acest timp.
Trecutul se întoarce întotdeauna să se răzbune.
Nathaniel a spus asta odată.
Pentru prima dată în viața lui, Bliss a înțeles cu adevărat sensul acelor cuvinte.
Reținându-și lacrimile, a pus pâinea jos.
Umerii i s-au lăsat în jos.
Văzându-l așa, Cassian a inspectat coșul cu pâine înainte de a alege o pâine.
A tăiat singur capătul tare, a presărat sare în ulei de măsline și a înmuiat o bucată de pâine moale în el.
- Poftim. Încearcă asta.
Bliss l-a privit fără să înțeleagă.
De ce?
De ce se purta așa?
Oare a pus otravă în uleiul ăla sau ceva de genul ăsta?
- Nu contează. Încearcă. Asta e moale, așa că o să fie ușor de mestecat.
Încă o dată, i-a întins pâinea lui Bliss.
După o clipă de ezitare, Bliss a întins mâna cu reticență.
Intenționa să o ia și să stimuleze doar că mănâncă.
Dar Cassian i-a împins ușor mâna la o parte și i-a dus pâinea direct la gură lui Bliss.
- Haide.
Bliss a clipit repede, cu ochii mari și rotunzi.
Ce era asta?
Ce?
Ce?
Mintea lui era într-un haos total.
Totuși, exista un singur răspuns.
Incapabil să creadă, Bliss şi-a deschis încet buzele.
Nu se poate...
Și totuși.
În clipa în care bucata moale de pâine i-a intrat în gură, mintea lui Bliss s-a golit complet.
Văzând acea expresie, Cassian a izbucnit în râs.
- Trebuie să mesteci, Bliss.
Zâmbind, i-a ridicat încet bărbia lui Bliss cu un deget, ajutându-l să închidă gura.
Apoi a privit.
Și a privit.
Bliss a ezitat înainte de a începe, în cele din urmă, să mestece.
Abia după ce a înghițit, Cassian a vorbit din nou.
- Ei bine? Cum e?
- E… bună, a răspuns Bliss nesigur.
Ce naiba s-a întâmplat cu ticălosul ăsta?
Tot nu putea să înțeleagă.
Cassian a zâmbit încet.
Apoi a ridicat o mână.
Cumva, Penelope s-a întors fără ca Bliss să observe.
Ea îi așeză o farfurie în față.
- E o supă clară preparată din cartofi răzuiți. Se va digera ușor.
După o scurtă explicație, s-a retras din nou în tăcere.
Cassian privea cu aceeași expresie mulțumită în timp ce Bliss ducea cu grijă o lingură de supă la buze.
Și asta nu era tot.
Când a sosit salata, Cassian a pus o porție potrivită în farfuria lui Bliss.
Când lui Bliss i s-a împrăștiat sosul în jurul gurii în timp ce mânca scoici, Cassian a luat un șervețel și i l-a șters.
Mai târziu, a tăiat chiar și întreaga friptură în bucăți mici, de o înghițitură.
Atunci, Bliss era pe punctul de a-și pierde mințile de frică.
Ce vrei exact de la mine?!
Până când a venit desertul, simplul fapt de a rămâne așezat a devenit o tortură.
Nenorocitul ăla a zâmbit pe tot parcursul mesei.
Între timp, Bliss simțea că i se va sparge pieptul, pentru că nu-și dădea seama ce se întâmplă.
- Acesta este desertul nostru final.
Penelope a vorbit blând în timp ce a așezat o farfurie pe masă.
Epuizat, Bliss a aruncat o privire spre farfurie.
Apoi a încremenit.
Pe o farfurie de culoare roz pal, în formă de semilună, se afla un mic tort cu mousse de ciocolată.
Deasupra se afla o inimă mare formată din spirale de ciocolată.
Era un design incredibil de drăguț și frumos.
În jurul lui era presărat zahăr pudră alb.
Iar pe zahăr erau scrise, cu o caligrafie elegantă din ciocolată, cuvintele: Pentru prețiosul mea Bliss.
Fără să spună un cuvânt, Bliss a citit mesajul.
Apoi l-a citit din nou.
Și încă o dată.
Creierul îi lucra atât de intens, încât simțea că i-ar putea ieși fum pe urechi.
Totuși, tot nu reușea să înțeleagă ce înseamnă.
Ce e asta?
Ce este asta, mai exact?
- Bliss.
La auzul vocii liniștite, Bliss își ridică slab capul.
Văzând acei ochi neconcentrați și goi, Cassian a râs încet, apoi şi-a dres repede gâtul.
- Vreau să-ți spun ceva.
În ciuda vocii calme, Bliss s-a limitat să se uite la el cu o privire goală.
Cassian i-a apuca cu grijă mâna care stătea neglijent pe masă.
- Bliss.
A strâns mâna mai tare.
Probabil că îi transpirau palmele, dar nu a dat importanță.
Privind direct în ochii neconcentrați ai lui Bliss, a vorbit în cele din urmă cu hotărârea pe care abia a reușit să și-o adune.
- Îmi place de tine. Căsătorește-te cu mine.
În sfârșit, a spus-o.
Imediat, inima a început să bată nebunește, iar gura i s-a uscat.
Cum o să răspundă Bliss?
S-a gândit la asta fără încetare.
Totuși, fiecare viitor pe care și-l imaginase era pesimist.
Desigur că va fi șocat.
Nu s-a așteptat niciodată la o acceptare imediată.
Totuși, acum că şi-a recunoscut sentimentele pentru Bliss, nu-și mai putea permite să piardă timpul cântărind opțiunile și ezitând.
Ce se va întâmpla dacă va amâna prea mult și Bliss se va întoarce în America?
Refuz categoric să-l văd căsătorindu-se cu ticălosul ăla uriaș.
Înăbușindu-și frica tot mai mare, Cassian a așteptat răspunsul lui Bliss.
Propunerea l-ar fi surprins.
Dar îi plăcea de el.
Cu siguranță se va îndoi.
Atunci Cassian ar avea un motiv să-l roage să mai rămână o vreme.
Dacă i-ar cere o șansă să-l convingă, Bliss ar fi probabil de acord măcar cu atât.
Problema era să-și dea seama când să spună...
- Da. Mi-ar plăcea.
- Aşa e. Mă gândeam eu că o să spui asta... stai, poftim?!
Cassian s-a oprit în mijlocul discursului pregătit pe care era pe cale să-l rostească în timp ce dădea din cap.
Ochii i s-au lărgit brusc.
Incapabil să creadă ce a auzit, s-a uitat fix la Bliss.
Răspunzându-i la privire cu claritate și fără ezitare, Bliss a spus încă o dată.
- Am spus că și mie îmi place ideea. Hai să ne căsătorim, conte Heringer.